9,565 matches
-
cimitir, unde a trebuit să ținem bine pumnii ca să ardă fiecare lumânare câteva clipe. Totul era împotriva noastră, dar nu ne-am lăsat până nu am terminat. Când am ajuns în poarta cimitirului să ieșim, totul a încetat ca prin farmec. A fost și aceea o luptă dură. Dar am câștigat. Ce? mă veți întreba. Încă un pas spre curățare și încă un pas în cunoaștere. și asta e foarte mult. Dar să nu credeți că lupta s-a oprit aici
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
marțea. Deci m-au apărat mult rugăciunile ei spuse din tot sufletul. După ce ea a plecat, mi-au trebuit atâția ani ca să învăț și să conștientizez. și văd că mai continuă. În perioada de care vă spuneam mai înainte despre farmece aveam perioade lungi, când probabil se reînnoiau aceste lucrări malefice, când aveam un miros ca de ars în nări. Apoi a dispărut. Vreau să vă spun că de vreo două săptămâni am început să-l simt din nou și de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
tot pasul: frumusețea culorilor, armonia sunetelor, finețea ierbii, gingășia mugurilor, frăgezimea frunzelor, parfumul florilor, perfecțiunea corpului, frumusețea tinereții. Toate contribuie la buna noastră dispoziție, la refacerea echilibrului nostru zilnic, la înfrumusețarea vieții noastre. Dacă Dumnezeu iubește frumusețea, prospețimea, culoarea și farmecul, de ce tinerele (frumoase prin însăși tinerețea lor) care studiază la Facultatea de Teologie umblă îmbrăcate ca niște babe, în haine și încălțăminte care le deformează tot aspectul ? Cine le învață, sau poate le obligă, să se îmbrace așa ? Chiar dacă unele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii? Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, ignoranță
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
căzut necontenit timp de câteva zile, așternându-se încet și sigur, într-un strat gros, imaculat. Gardurile de lemn aproape că nu se mai zăresc din troiene, iar streșinile caselor gem sub povara albă. E ajunul Crăciunului și ca prin farmec, ninsoarea s-a oprit, lăsând însă loc gerului pătrunzător, care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru păpușa ce ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea întâmpla. Dar nimic dureros. Mă întâlneam aproape zilnic cu balaurul cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu e totuna cu misticul și la o adică el e mult mai aproape de senzorial și foarte depărtat de mistic: pentru că lui îi lipsește relația cu misterul. FEMEI Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubești pentru farmecul lor, și în al doilea rând le iubești pentru că fac oameni. FILOZOFIE Eu încerc o experiență: încerc să mă deparazitez de filozofie, de păduchernița metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deși face filozofie. Un prieten al meu zice: te
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pentru un amărât de concediu? Suntem În penultimul vagon și de aici nu se vede nimic, este o curbă lungă. Ce de mașini oprite la barieră, vezi ce mici par de aici de sus? Spusese Andreea cu entuziasm. Acesta este farmecul călătoriei cu trenul...privești totul de la o Înălțime oarecare și trenul are prioritate de trecere peste șosele, răspunde mama, privind pe fereastra vagonului. Ce-ar fi să facem autostopul? Râsese Andreea. Ce-ți trece prin minte? Lasă prostiile, uite se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate să riște opere de virilitate literară", cazul Georges Sand, și că "scriitoarea noastră", păstrându-și feminitatea, "înșiră slove pe hârtie cu aceeași neglijență plină de farmec gospodăresc, dacă vreți cu care se mestecă Ăsic!) o delicioasă peltea de gutui, într-o elegantă tigaie recent spoită" Ă1923), în jurnalele epocii Hortensia Papadat-Bengescu este o prezență sporadică, poate și pentru că s-a stabilit în București, în Cotroceni, abia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu știu dacă P.H.Lippa trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă, ființa ei cea mai ade29 vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că obișnuința de a trăi în imaginar îl face să proiecteze o altă Teodoră, pe un fundal populat de umbre „artistice”, din pictură sau literatură, înnobilând-o, înălțând-o, pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L. înclină
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă în acest caiet. Tot pe acest traseu s-au întâlnit și eroii săi. Domnul R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la ea? Mai precis, care ipostază a persoanei: - Femeia tânără și frumoasă, în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
impulsului sexual primar. În acest caz femeia este un simplu „instrument”. I se pare oribil să fie considerat (și încă la vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de preț decât devotamentul tău pentru aceste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Poate că tocmai un anume sentiment de frustrare îl face să fie și mai mult atras de Teodora. În fapt, a cunoscut-o mai întâi „în calitate de mamă”, cum subliniază P.H.L. La început nu bănuia că ar putea să aibă și „farmece de amantă”. Iar acum, dacă i-o și mărturisește, o face să sufere, ca orice femeie căreia nu i se apreciază exact ce îi definește ființa: feminitatea în totalitatea ei. Cred și eu ca P.H.Lippa: calitățile de mamă și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin. Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
au făcut tot mai curios. Atracția pentru „pagina primară”, de care aminteam mai sus, au făcut din mine un căutător de documente inedite, înscrisuri de tot felul în care „văd” cum pâlpâie gânduri și visuri ce au dat conținut și farmec unor vieți „demult apuse”. Și ar mai fi ceva: surpriza venită din partea unui scriitor vechi și cvasi-necunoscut, al cărui nume îl reținusem, ca student, dintr-o anecdotă picantă, colportată odinioară de boema ieșeană (demult mutată la cimitirul Eternitatea!). Iată-l
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie îi fuge aproape involuntar privirea, spre „cuibul” ce îi oferă dezlegarea și liniștirea fiecărui zbor către farmecul ei de femeie, deschisă împlinirii organice a iubirii cu bărbatul care se întâmplă să fie tocmai el! El! Adică un oarecare „profesor navetist”, aflat la sfârșit de carieră, absorbit de fel de fel de treburi „bărbătești”, pe care, iată, i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu-i putuse oferi: iubirea. Diplomatul chiar se bucură (!) că amantul era chiar prietenul său, și nu altcineva... O regăsește pe enoriașa aflată pe patul de agonie și preotul, făcându-l gelos (încă o dată) pe scriitorul îndrăgostit. Sarah avea un farmec aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl ajută, iată, să se vindece de boli sufletești pe care nu știa că le are. O recunoaște cu „sinceră tristețe”. 9 aprilie 2007 Am scos din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod sigur, n-ar fi putut să se bucure de farmecul ei de femeie. Își dă seama încă o dată că ceea ce l-a atras de la început nu a fost frumosul corp al tinerei sale prietene, ci naturalețea vorbirii ei, bucuria comunicării, sinceritatea cu care și-a dezvăluit sufletul. „Ceva extraordinar! - s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adaugă și dă un plus de consistență conținutului de umanitate al lumii întregi. După ce a înțeles acest lucru, Teodora părea să fi căpătat o mai mare siguranță de sine, o anume dezinvoltură în gesturi, ceea ce îi dădea și mai mult farmec. Așa se face că foarte curând s-au nivelat toate presupusele „diferențe” dintre ei. Gândurile și propozițiile s-au intersectat, tot mai des, trupurile s-au îmbrățișat și totul părea ca și cum ar fi fost de totdeauna așa.... Teodora i-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]