2,528 matches
-
poeți italieni deștepți din perioada Renașterii. Așa-i că e cel mai minunat lucru pe care l-ai auzit vreodată? Marii piloni ai civilizației occidentale - și toți falși, până la unul. Ha! Ce mi-ar fi plăcut să iau parte la farsa asta. — Și de data asta ce mai e? Tot tablouri falsificate? — Nu, un manuscris falsificat. Acum afacerile mele sunt cu cărți, sau ai uitat? — Ideea lui Gordon, nu mă îndoiesc. — Mda. E foarte deștept, mă-nțelegi, și îmi cunoaște slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut că era vreo farsă, că totul făcea parte din organizarea petrecerii, până când mi-am văzut prietenul privind uimit spre Zass. „Dar ce se petrece, generale? A dat năvală turcimea de ne-ai adus, foaie verde și-o lalea, toată căzăcimea?” Omul încă mai spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în mână. Nimeni nu îndrăznea să mai spună ceva. De fapt, nimănui nu-i venea încă să creadă că scena la care tocmai asistaserăm fusese totuși una cât se poate de reală. Prea avea toate ingredientele unui libret pentru o farsă. Atunci s-a ridicat marele senior, prietenul meu, și, cu o voce calmă, l-a asigurat pe general că porunca țarului va fi executată întocmai și în timpul prescris. După care, pe un ton bărbătesc și cu cea mai binevoitoare expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dante Negro, care s-a recomandat și pictor, susținea că ne-am fi cunoscut la Paris - eu n-am habar de așa ceva, dar este posibil; cunosc atâta lume! - și m-a rugat, contra cost, bineînțeles, să-i joc o mică farsă unui general bătrâior... Nu am memoria numelor, însă era ceva care-mi amintea de Azov, știi, marea aia mică-mică a rușilor. Un om sensibil la muzică, artă și suferințe omenești, zicea pictorul, căruia trebuia să-i torn doar o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alta neagră, Nu, pe asta o cunoaștem, o practicăm În fiecare zi. Polemica despre moarte și morți, atât de bine inițiată de spiritul care plana deasupra apei din acvariu și de ucenicul filozof, ar fi sfârșit În comedie sau În farsă dacă n-ar fi apărut articolul economistului. Deși calculul actuarial, așa cum el Însuși recunoștea, nu era specialitatea sa profesională, se considera suficient de cunoscător În materie pentru a ieși În public să Întrebe cu ce bani se gândea țara să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
circumstanțe, Bobby este Patrick în picioare. N-a pierdut niciodată. Bobby, cu mâinile în șolduri, cu expresia de învingător pe chip, liniștit, stăpân pe situație nu poate semăna cu nimeni altcineva decât cu Patrick. Nici el nu are nimic împotriva farselor, dar, dacă cineva încearcă să-i joace una, nu el este cel care iese în dezavantaj. De-abia mă mai țin picioarele să ajung până la pat pe la unu și jumătate. Sunt sfârșită de oboseală, nefericită, simt dureri în tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
recunosc. La naiba! De fapt, cred că sunt în stadiul furiei. Și al tocmelilor. Oricum, m-a ajutat foarte mult. Citiți materialul și poate discutăm despre asta când ne întâlnim săptămâna viitoare. Urați-ne succes mie și lui Finn pentru farsa pe care am pregătit-o pentru weekendul ăsta. Îmi iau cu mine cele mai sexy haine, ca s-o scot din minți pe fata lui Finn!!! Daisy, cu pupici pentru toată lumea. V-ați trezit brusc singuri? Cele cinci stadii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
peste slip. — Întâi or să-i iasă ochii ca la melc, ar fi ca într-un film de groază, zice Daisy. Chiar mi-ar plăcea să știu cum se simt, mă crezi? Eu n-am tendințe lesbiene, dar așa, ca farsă... Izbucnesc în râs: — Dacă ne-ar auzi, chiar că ar face atac de cord. —Davey! strigă Daisy. Aici suntem. Davey, cu un tricou peste slip și cu prosopul pe umăr, a ieșit printre boscheții gardului viu din jurul piscinei și, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În orice caz, doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat, dar prin părțile mele se spune « Întotdeauna-i bine să nu dai nume»... Era o piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului - și nu părea să-i fie deloc rece, așa cum stătea întins pe năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inducă body-buildingul. Creșterea ultrarapidă! În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi vor sosi prin eventuali curieri. Prefectul a mai subliniat că știrea despre arderea cătunului Ruginoasa a raportat-o cum a primit-o și el telefonic de la Costești, cu toate că el personal n-o crede exactă, poate să fi fost vreo farsă de prost-gust, deoarece dânsul numai azi-noapte a sosit din județ și a constatat tocmai în regiunea respectivă ordine perfectă. ― Prefectul dumneavoastră e o persoană foarte distinsă, dar de un optimism excesiv de robust! surâse Modreanu. Grigore Iuga îi mulțumi călduros. Mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de byblus în formă de diademă, l-au îmbrăcat cu o pătură ca să aducă a haină regească, iar cineva a zărit o bucată de trestie aruncată pe drum și i-a dat-o ca sceptru. Și când, ca într-o farsă de teatru, i s-au încredințat însemnele regalității și a fost înțolit ca un rege, câțiva tineri, purtând pe spate nuiele asemenea lăncierilor, stăteau de o parte și de alta ca gărzi de corp. Apoi, alții se apropiau de el
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
târzie și a datelor arheologice ne oferă motive mai mult decât suficiente pentru a considera că relatările din evangheliile Noului Testament sunt mărturii istorice avizate și credibile. Așa cum o descriu evangheliile, înmormântarea lui Isus nu este o legendă sau o farsă, ci un dat istoric. Practicile de înmormântare iudaice Iudeii își îngropau morții, apoi, mai târziu, le adunau oasele și le așezau în recipiente numite osuare, sau în cripte prevăzute anume în acest scop. Practica de a strânge oasele celui decedat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cred că și dormea. Îl vedeai umblând de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al bețivilor (haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar) și cerând câte o halbă cu bere. Am văzut de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în același timp amuzantă, pe care i-o făceau din când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să accept situația, dar până și frica asta e, de fapt, mai mult ceea ce ar trebui să simt decât ce simt cu adevărat (cu adevărat simt o dorință de a râde cu lacrimi, totul mi se pare un carnaval, o farsă comică). M-au așezat aici, între Elisabeta și o bătrână sălbăticită rău, cu pareză facială. Tanti Laura are un colț al gurii lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu-se în fața casei, peste vreo două ceasuri, am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
teamă, dar mă bucur. Sufletul nu mi-e încă uscat de gândurile noi și nerezslvate. Pot fi încă pătimaș îndrăgostit, deși nu sentimental. Dar, de fapt, ce-mi pasă mie dacă sunt sau nu sentimental?" "Intoxicație? Cad victimă propriei mele farse? Astăzi, de dimineață și până seara târziu, am fost "fericit*, înțele-gînd prin acest cuvânt tern un fluviu irațional de sentimente majore, vitale, restaurând pofta de existență și de joc. Eram gata să-i spun Maitreyiei: "Vrei să fii soția mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și voința; eram înnebunit la gândul că renunțasem la mine pentru o fecioară care mă înșeală cu primul-venit. Pentru că, deși nu crezusem o clipă în realitatea "înșelării", mă sugestionasem vorbind și sfârșisem prin a vedea în toată atitudinea Maitreyiei o farsă. Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate acestea, pentru că, deși le cunoșteam substanța lor inconsistentă și capriciile lor nebunești, le știam totuși animate de oarecare mândrie, de oarecare cumpănire, care le-ar fi împiedecat să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi și despre mișcarea naționalistă indiană. E un lucru pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv. Numai cu câteva săptămâni mai înainte mă simțeam atit de legat și atât de sigur în iubirea mea pentru Maitreyi. Să fie, oare, viața toată o asemenea farsă?... Îmi puneam astfel de întrebări stupide, pentru că îmi era teamă să constat imensa tărie a dragostei pentru Maitreyi. Fără îndoială că îmbrățișările Jeniei m-au dezgustat profund. De acum sunt sigur că va trece mult timp până ce voi mai avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl privea în ochi, râzând, cu fața luminată de o bucurie copilărească, parcă i-ar fi făcut o farsă. - Cum ai știut? o întrebă. Marina se hotărî să-și deschidă umbrela, dar o ținea mult aplecată spre stânga, ca să-l poată vedea. - Am trecut pe aici azi-dimineață, când tăiau bradul, spuse. Cred că nu-ți pare rău, întrebă repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să mai pot intra pe vreo ușă fără să bat În ea. N-o să mai pot intra pe vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii. Dar mă tem că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ia atenție la mine, strigă el foarte serios. Generale, aliniază-i acia pe alee. Bă, care știe să joace ping-pong? Ne holbăm la el gîfÎind și nu știm ce i-a cășunat, ne gîndim că poate e vorba de vreo farsă În urma căreia ne-am putea alege cu umilințe noi. Îl văd cum se uită cu coada ochiului la mine și mi se pare că depistez pe figura lui Întunecată aceeași expresie de copil, s-ar putea să fie sincer. — Am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]