2,688 matches
-
valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector nazist de la Freiburg, a fost lansat în lumea anglo-americană de refugiata evreică Hannah Arendt: oricât s-ar supralicita importanța legăturii amoroase dintre cei doi (mutatis mutandis, echivalentul fascinației unui Mihail Sebastian pentru Nae Ionescu), rămâne întâlnirea dintre două spirite înalte, dovada că și personalități politic polare pot schimba idei. La cota valorică supremă a gândirii asupra politicului, Leo Strauss, creatorul școlii de la Chicago în filozofia politică, a dialogat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și staliniste, revenirea la rațiune a unor adulatori inițiali ai Uniunii Sovietice după descoperirea pe cont propriu a adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze decisiv fascinația exercitată de comunismul de stat asupra intelectualilor și artiștilor occidentali. Bine finanțați și sprijiniți logistic de Moscova, „tovarășii de drum” aveau după război un avantaj moral nesperat, un alibi etic greu de demontat: antifascismul. Mulți dintre intelectualii occidentali și est-europeni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
moarte, în care se regăsesc toate pasiunile intelectuale și sufletești ale autorului, de la deja amintiții Platon, Rousseau și Shakespeare la Tolstoi, Jane Austen, Montaigne și Flaubert; din nou, filozoful care era Bloom se distinge de majoritatea colegilor săi printr-o fascinație pentru marea literatură, pe care nu a obosit s-o analizeze și s-o recomande, inclusiv ca modalitate de autocunoaștere și de trăire, fie și prin transfer, a unor stări sufletești de regulă absente din viețile noastre mai curând banale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai ecumenic decât instituțiile religioase: cum altfel s-ar putea explica alianța contra naturii dintre evrei și (neo)protestanți? O altă probă, ceva mai indirectă, citată în sprijinul ideii că Bloom ar fi făcut parte din cabala menționată, este reala fascinație a unor figuri cu evidente afinități elective și statornice contacte - Leo Strauss, Alexandre Kojève, Allan Bloom, pentru a nu menționa decât pe cei mai importanți, fiecare având o listă lungă de discipoli (aproape) la fel de faimoși - pentru arcanele guvernării, pentru transmiterea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea lui Dumnezeu, ne împinge într-un abis nihilist și antidemocratic. Faptul că Nietzsche este mai popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care înseamnă „a despărți”. Ea îi duce acolo unde se pare că nu ar fi mers singuri. Îi face să apuce pe alt drum decât cel pe care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de tablouri în care partea stângă a feței este pusă în evidență în raport cu partea dreaptă. În privința farmecului, cea mai enigmatică expresie care a fost pictată vreodată este cea a Monnei Lisa din celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci: Gioconda. Fascinația pe care o exercită poate fi înțeleasă mai ușor dacă ținem cont de descoperirile legate de rolul ochiului stâng în seducție. Când privim Gioconda, observăm asimetria chipului pictat. Să ne uităm acum la imaginea inversată a tabloului. Gioconda în oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în discuție o judecată de gust și una de stare: inabilitatea scriitorului stârnește o explicabilă iritare din partea cititorului. Serialul, foiletonul, prizonieratul nu arareori iritant al literaturii cu „va urma”, promovate în urmă cu câteva decenii, și-au pierdut puterea de fascinație asupra cititorului modern. Acesta a devenit adeptul eficacității și al rezultatului scurt. Când a pus jos cartea, el dorește să încheie orice altă legătură cu lumea pe care a străbătut-o. Pentru el, diversitatea în unitate nu mai constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plătește muncitorii cu salarii pe care le au doar capitaliștii sau marii directori din industrie (Chandler, 1981, pp. 38-39). Această viziune duală, ce pune în evidență atât binefacerile materiale, cât și ireparabilele pagube la nivelul creației artistice, coexistă cu sentimentul fascinației față de o lume care, dincolo de culorile ei țipătoare, continuă să ascundă un mister. „Writers in Hollywood” debutează exact pe această notă apologetic-acuzatoare, care constituie esența atitudinii lui Chandler față de orașul care l-a scos din sărăcie, dar nu și din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad încă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jenante ale vieții. Lennox are și un trecut cel puțin dubios, sugerat de prietenia cu escroci violenți de statura lui Mendy Menendez sau cu personaje implicate în industria jocurilor de noroc din Las Vegas, precum Randy Starr. Cu toate acestea, fascinația lui Marlowe rămâne intactă, de la prima la ultima pagină a cărții. Finalul dramatic, în care Terry Lennox revine pentru a-l întâlni pe Marlowe, după o nouă operație estetică, vorbind cu accent mexican și pretinzând că se numește Cisco Maioranos
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înfrunta viața. Dar tocmai aceste trăsături, niciodată perfect conturate, niciodată fixate pe un suport stabil, fac din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii secretului vieții lui Terry Lennox sau al coșmarurilor ce fac din Roger Wade un bețiv cu tendințe sinucigașe, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai lung al romanului) nu lasă nici un dubiu asupra intențiilor autorului. Henry Clarendon devine un fel de „detectiv asociat”, gata să-i furnizeze lui Marlowe piesele lipsă din jocul de puzzle la care se raportează cu un amestec atipic de fascinație și amuzament. Portretul bătrânului aristocrat-intelectual trebuie citit drept ceea ce este: o omenească, prea omenească încercare de autodescriere, pe care romancierul și-o permite într-un moment când e sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întâmple întocmai după ce a asistat la torturile colegilor săi4. Puterile lui Țurcanu l-au transformat, în imaginația victimelor sale, într-o zeitate atotputernică, fiind hulit și adorat în același timp de către deținuții care treceau prin mâinile lui. Puterea sa de fascinație acționa și după ani de zile de la executarea sa: Dan Dumitrescu și Aristotel Popescu erau atât de îngroziți de ideea că Țurcanu ar putea să reapară în celulele lor din Jilava pentru a relua bătăile, încât denunțau fără încetare pe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
parte, ea împinge refuzul de a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar își propune să nu mai mănânce nici măcar legume (într-atât o doare soarta lor!), pe de altă parte, ea resimte o fascinație deosebită pentru reportajele despre lagăre de concentrare și închisori. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste aspecte pe seama celuilalt) constituie o apărare ce provine din fantasmele de omnipotență, cu puterea intruzivă sau posesivă care le însoțește. Iată de ce identificarea proiectivă conduce la manifestări totalitare, fie ele individuale sau de grup (Anzieu, 1975), de tipul seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al., 1985). Pot apărea o serie de întrebări cu privire la detectarea dificilă a acestui mecanism psihic, mai ușor de observat în aspectul său patologic, dar al cărui statut ontogenetic este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925). Un precursor al modernismului autohton este T. Arghezi, cel care a
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o formulă sofisticată -, fascinația îmbătătoare a anodinului și „privatului”, magnificarea derizoriului, cu poftă și cu chef, până la săvârșirea unui „salt” - relevant și grav - la nivelul ontologicului. O viziune panerotică, o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet care trăiește „ o voluptate parodică a miracolului
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
spiritual, o ființă rustică, pădureață, în haine preoțești. Iarăși o jertfă salvează integritatea corpului religiei autohtone. Un moșneag, care crede în Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Eva Behring, Rumänische Literaturgeschichte von den Anfängen bis zu Gegenwart, Konstanz, 1994, 217-220, 255-257; Ierunca, Dimpotrivă, 262-265; Papu, Scriitori-filosofi, passim; Simion Mioc, Modalități lirice interbelice, vol. I: Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Timișoara, 1995; Const. I. Turcu, Lucian Blaga sau Fascinația diplomației, București, 1995; Lucian Blaga, DRI, I, 209-230; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, îngr. Simona Cioculescu, București, 1995; Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, I-IV, București, 1995-1999; Micu, Scurtă ist., II, 57-65; Anania, Rotonda, 150-163; Vasile
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Chipuri și imagini din America. A făcut și un doctorat acolo, a tradus mult. Vladimir Tismăneanu: E foarte interesant. Privind lucrurile În față, Petru Comarnescu era la fel de exotic În anii ’30 la București pe cât era și Mircea Eliade. Unul avea fascinația Indiei, celălalt - pe cea a Americii. Aș aștepta cu interes memoriile lui George Macovescu, dacă le-a scris. Este un om care a fost implicat În foarte multe și care apare În cartea de memorii a lui Egon Balázs, publicată
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate ale artelor, și acel trup feminin aproape arogant din pricina frumuseții sale întreținute cu grijă... Am privit femeia, apoi tabloul, simțind acel amestec de fascinație și dezgust pe care Vestul l-a inspirat dintotdeauna Estului. Mi-a venit un chef nebun să strâng tot mai tare paharul în mână, să-l sparg, să văd cuplul întorcându-se, să văd sclipirea sângelui în ochii lor, să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau dinlăuntrul marilor mișcări de la începutul Epocii Moderne - Umanismul, Renașterea, Reforma, Contrareforma”. Aerul acesta proaspăt nu este propriu doar Occidentului; Țările de Jos contribuie la circulația lui și în Europa Centro-Răsăriteană, unde exemplul Olandei, Italiei și Franței exercită o adevărată fascinație. Se vor resimți îndeosebi contactele susținute cu Occidentul germanic și cu Renașterea italiană, ceea ce va contribui enorm la „conturarea unui umanism aulic est-european superficial, dar strălucitor” (R. Theodorescu). Confluențele sunt favorizate de relațiile dinastice ale regilor angevini, de simpatia deschisă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să vă spun”, „îmi amintesc” etc. (4) Este greu de spus ce anume a stârnit interesul francezilor față de procesul soților Ceaușescu și executarea lor în curtea unității din Târgoviște. Dacă legea „mort/kilometri” nu poate fi invocată, rămâne proximitatea emoțională, fascinația morții și, nu în ultimul rând, interesul stârnit de transmisia în direct a Revoluției din Decembrie 1989 (o premieră mondială). „Un exemplu extras din realitatea românească, foarte pilduitoare în tratarea mediatică a evenimentelor. Duminică, 22 aprilie, TF1 a anunțat că
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]