4,487 matches
-
conferințe Nicolae Tonitza de la Grand Hotel Continental București, al treilea număr al „Revistei de Antropologie Urbană”, volum care continuă seria cercetărilor din perimetrul disciplinelor anropologice, demarată în 2013, cu o abordare tematică nouă, care analizează mai multe straturi ale acestui fascinant și în permanentă schimbare teren de studiu - orașul. Amfitrionul evenimentului a fost dr.Adrian Majuru, profesor asociat al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București inițiatorul proiectului, sub patronajul spiritual și științific al academicianului Constatnin Bălăceanu Stolnici, Director
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
Vă așteptăm miercuri, 2 aprilie, ora 19.30 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru o întâlnire cu Mircea Cărtărescu, Corina Șuteu, Vlad Stroescu și Lidia Bodea despre fascinanta carte a lui Andrew Solomon, , volum finalist la Premiul Pulitzer, câștigător al National Book Awards și inclus în lista The Times a celor mai bune o sută de cărți ale deceniului. „M-am simțit îmbogățit interior parcurgând, pasionat, cartea lui
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ - Mircea Cărtărescu „O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc.“ - Daniel Goleman „O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ - James Watson, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului „O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită de prejudecăți, utilă, o mărturie a forței de care poate da dovadă mintea omenească în confruntarea cu provocările cele
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
un eveniment.“ - Mircea Cărtărescu „O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc.“ - Daniel Goleman „O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ - James Watson, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului „O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită de prejudecăți, utilă, o mărturie a forței de care poate da dovadă mintea omenească în confruntarea cu provocările cele mai cumplite, o carte care ne aduce tuturor o rază de speranță.“ - Erica Wagner
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
îndeobște se întâmplă, din pricina paharului de rom turnat peste înghețată. Dimpotrivă. Ah, nu, să nu mă înțelegeți greșit, moi drug. Mă refeream doar la faptul că Alimpiușka a petrecut destulă vreme în Occident înainte de a se instala în eterna și fascinanta voastră țară. Cred că ea a priceput imediat ce voiam să spun. Cât despre Rusia, firește că sunt și acolo astfel de obiceiuri!... Ca în tot Estul european și nu numai. De altfel, e foarte bine că sunt! Făcusem a doua
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
conține și cuprinde discursul, dialogul, învățătura, cuvântul, rostirea și rostuirea sa. Părintele Arsenie Boca nu a fost doar un mare duhovnic ci el a fost și rămâne un geniu autentic, căci a avut o minte sclipitoare și o rațiune efervescentă, fascinantă, captivantă și debordantă. Altfel spus, Părintele Arsenie Boca se comporta, uneori, pe drept cuvânt, ca un torent, ca o avalanșă, avea vocea tunătoare, privirea fulgerătoare și atitidinea mobilizatoare. După ce îți vorbea el tu nu mai aveai cale de întors, deoarece
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
aniversează 90 de ani de viață, ani dedicați culturii, artei și educației în urbea mușatină a Romanului. În anii studenții mele, prof. univ. dr. Petre Bejan, nu pierdea niciodată ocazia să îl dea drept exemplu studenților săi, rememorând acea atmosferă fascinantă, creată timp de 23 de ani, de Gheorghe A.M. Ciobanu și George Pașcu în cadrul Colocviilor Muzicale de la Iași. Mărturisesc că am fost o privilegiată în viața Domniei Sale. L-am cunoscut ca elevă și apoi ca editor; am învățat de la Domnia Sa
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
aniversează 90 de ani de viață, ani dedicați culturii, artei și educației în urbea mușatină a Romanului. În anii studenții mele, prof. univ. dr. Petre Bejan, nu pierdea niciodată ocazia să îl dea drept exemplu studenților săi, rememorând acea atmosferă fascinantă, creată timp de 23 de ani, de Gheorghe A.M. Ciobanu și George Pașcu în cadrul Colocviilor Muzicale de la Iași.Mărturisesc că am fost o privilegiată în viața Domniei Sale. L-am cunoscut ca elevă și apoi ca editor; am învățat de la Domnia Sa
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Romanian American League, stabilit actualmente într-o patrie și o țară: România și America. Locuind în țara ce până mai ieri era percepută capăt de lume, iar azi, pentru mai mulți sau mai puțini înseamnă început de libertate și împlinire, fascinanta Americă, domnul John Banu și-a luat cu sine, în suflet, țara părinților părinților săi. Și-a luat urmele, iubirile, dorurile, gândurile, prietenii... totul a luat cu sine, deși totul a rămas neurnit. Inima domnului John Banu nu este strămutată
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curios și interesat. - Și ce urmăreau pământenii din ediția princeps? Pentru ce Întreg acest efort? - Impulsul lor ține de dorința irepresibilă a tuturor ființelor raționale de a-și cunoaște viitorul. Și, poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă, dar și cam riscantă aceasta privitoare la cunoașterea viitorului. Foarte riscantă, uneori, nu Însă lipsită de utilitate. O butadă ușor mizantropică susține că există o singură explicație pentru Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau a romanilor a fost la fel de puternică odinioară cum este acum credința În Isus, În Buddha ori În Allah. Poate chiar mai puternică. Și ? Ce a mai rămas din ea ? Un set de povești frumoase, alcătuind o mitologie religioasă eventual fascinantă pentru cercetători, sigur obositoare pentru elevi, și cam atât. Pardon: am uitat arta Înflorită În jurul lor, admirabilă, de altfel. Dar nimic mai mult, și așa va rămâne atât timp cât noi, oamenii de pe acest Pământ, nu putem răspunde la Întrebarea cardinală: de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul, mă ambalasem dimpreună cu Eva, dar nu În asemenea măsură Încât să nu mi se urce sângele În cap văzând de câtă scandaloasă ipocrizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este o comoară. M-a adus pe cele mai înalte culmi ale imaginației și m-a ajutat să pătrund în lumea cuvintelor de când eram mică. Îmi amintesc de prima mea carte, Abecedarul, care m-a introdus în această lume frumoasă, fascinantă. Din clipa în care am învățat să citesc, am prins dragul de carte. Apoi am început să citesc din basme și să cutreier prin lumea versului. Multe cărți mă așteaptă să le descopăr tainele. Acum, nu trece o zi să
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cochetărie, explicabil pentru că noi bărbații eram tot timpul acaparați de războaie Simțea că pierde din nou terenul cîștigat, dar aventura pe care i-o propunea era prea atrăgătoare ca să-l Întrerupă. ...Ares devenise pentru noi un idol mult mai fascinant decît Afrodita. Nopțile ni le petreceam În tabăra tinerilor. CÎnd Într-un individ există un singur procent de homosexualitate și 99% de heterosexualitate, se face vinovat În fața zeilor dacă nu Încearcă măcar o dată delictul pederastiei. E o lege. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
presa, după cum îi era obiceiul, nu a rămas mai prejos. Iar cei câțiva opozanți de nimic și-au blestemat și ziua în care s-au născut. Le-a pierit cheful să se mai ocupe de gărgăunii altora. Cursurile lui erau fascinante. Așa le și concepea. Veneau și educatorii noștri, care cum putea în fiecare săptămână. Mai cu seamă când vorbea despre homunculuși și despre monștri, astea le plăceau la nebunie. Numai Adélei și mie, nu. Avea în jur de optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-a scăpat asta. Și a început să chicotească. Deși erau fascinanți într-un mod patologic, am încercat să mă desprind de acel grup nociv, găsind un loc avantajos de unde să pot vedea întreaga încăpere. Mulțimea părea să se împrăștie treptat și încă nu-l văzusem pe bărbatul cu haine jerpelite; fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Fără discuție că un simplu angajat nu-i stârnea deloc atenția. în orice caz, Catherine Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar Pablo are să conducă unul. E foarte talentat ca lider. — Se vede. ZÎmbetul Beei deveni mai apăsat. — Și apoi, Barcelona am tot văzut-o, atîția ani... I-am văzut privirea vlăguită, tristă. — Am Înțeles că El Ferrol e un oraș fascinant. Plin de viață. Iar fructele de mare se spune că-s ceva de vis, mai ales crustaceele. Bea oftă, clătinînd din cap. Mi se păru că voia să plîngă de mînie, Însă era prea mîndră. RÎse liniștită. — Zece ani, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mare valoare adăugată. în alte părți, în Germania sau în Polonia, sistemul feudal și iobăgia persistă; nobilimea, neliniștită de apariția burgheziei naționale, se mulțumește cu serviciile câtorva negustori străini ce vin să cumpere grâu pentru restul Europei. în sfârșit, în ciuda fascinantei dinamici economice a câtorva porturi de la Marea Baltică, Europa de Nord rămâne în afara fenomenului. Și Spania are în acest moment o a doua șansă să se ridice la primul rang: argintul și apoi aurul din Lumea Nouă, care curg acum în valuri, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată forme mai distincte ale vârfurilor sale fascinante, dar își păstrează secretul când treci cu vaporul pe lângă ea și, inviolabilă în propriu-i întuneric, pare să se strângă în ea însăși într-o încrâncenare de piatră inaccesibilă. N-ai fi deloc surprins dacă, apropiindu-te în căutarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le poți câștiga nu numai încrederea, ci și gratitudinea dacă le asculți cu atenție discursul. Unii socot conversația cea mai mare plăcere a vieții, dovedind astfel calitatea înaltă a civilizației lor, și cei mai mulți dintre ei sunt vorbitori foarte agreabili, chiar fascinanți. Experiența lor amplă este echilibrată în chip fericit de fertilitatea imaginației lor. Nu se poate, spune că sunt perfect onești, dar manifestă un respect îngăduitor pentru lege mai ales când aceasta e susținută de forță. E riscant să joci pocher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]