5,507 matches
-
curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt roșie la față, inima îmi bate tare și mă mișc prin bucătărie cu viteză accelerată... dar mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca vorbele ei să-și facă efectul în mintea mea, ca o compresă cu apă rece când te doare capul. — Și ce-o să fac în clipa următoare ? spun într-un final, ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării și să le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și ne servește pe amândouă cu salată de fasole garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a căror imediată vecinătate se aflau pungi de orez, borcane cu murături, condimente și conserve. Nu-mi plăcea deloc apropierea dintre atâtea domenii diferite, ca de pildă dintre igienic și culinar. Ce să caute peria de pantofi lângă cutia de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ne-a scufundat tuturor corăbiile. E iubita unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, îi spusei pe un ton de reproș. —Săracul prieten, replică Hugo, fără să dea înapoi. Fata aia i-ar trage-o și unei conserve cu fasole ca să obțină un rol. Probabil că a și făcut-o. Probabil, adăugă el, beat de propria-i invenție, că a și fost filmată făcând-o. —Cum se descurcă în rolul Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din ea. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o ca model pentru schimbarea de stil la rubrica „Look for a Lifestyle“1. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul Herald, al cărui sediu era puțin mai jos, pe Clerkenwell Road; observasem deja câteva fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ultima rază de lumină, se iviră în fața lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri care-i mai rămăseseră, vâsli de-a lungul malului stâng evitând curentul râului Yari, care-l lua dintr-o parte, depăși cu o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără să întâlnească vreun suflet în drumul său, căci nu exista nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să o creadă. Adulmecă prin colțuri și, intrând în bucătărie, i se făcu foame. Aprinse focul și începu să-și pregătească un mic-dejun pantagruelic din ouă prăjite, șuncă, orez, fasole neagră, banane, fursecuri, biscuiți, cafea, lapte, zahăr, marmeladă, unt. Tocmai termina, când apăru Inti Ávila. Încă mai era amețit și cu mâna stângă își apăsa fruntea cu o batistă umedă: — Ești un porc! exclamă el. Niciodată n-o să mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sfatul Lunii în La Gunoi! - desigur, în sensul de recomandare utilă. Ca să nu mai umplem gropile de gunoi. E grozav, nu? Apoi a rupt o bucată din pâinea tubulară pe care Jake o cocea îndesând aluatul în cutii goale de fasole. Mama lui Alice și-a îndreptat atenția asupra fostelor recipiente de brânză care serveau drept castroane de supă. Presupun că și asta e tot ideea lui Jake. Alice se simțea iritată. —Haide, mamă! N-ai neapărat nevoie de porțelanuri. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a venit inima la loc când a văzut cum, pe neașteptate, aceasta s-a oprit din mers și s-a întors. Oare se răzgândise? Până la urmă, gândul la o doză de cafeină, băută înainte de a se apuca să fiarbă fasolea, fusese mai puternic? —Ai idee unde e piureul organic de soia? l-a întrebat Alice. Îmi pare rău, i-a răspuns Hugo clătinând din cap. Și chiar că-i părea rău. Îi părea rău că trebuia să se resemneze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și ea, dornică să facă dovada bunăvoinței. Voia să se simtă bine la petrecere. În ciuda grijilor ei secrete legate de mâncare și de faptul că Jake îi dăduse ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta de mazăre îi împinseseră anemicele talente culinare la limită. Alice avea dubii în special în legătură cu plăcinta de mazăre. Însă ea ar fi avut dubii în legătură cu plăcinta de mazăre și dacă aceasta ar fi fost pregătită de Delia Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de baie acopereau fiecare centimetru al grădinii. Și, contrar a ceea ce Alice îi spusese cândva mamei ei, nici unul dintre obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de efect. El și Alice deja pufniseră în râs din cauza plăcintei cu carne. De ce să te amesteci în rețetele clasice? Ce să mai spună de mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa lor s-a așternut o umbră: faptul că, la sfârșitul serii, trebuiau să se despartă și să se reîntoarcă la vechile lor responsabilități. Familii separate și vieți separate. Soți separați, care nu aveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]