8,029 matches
-
zâmbi. Poate am să plâng,nu-mi săruta lacrima.Nu mă cunoști...nu te cunosc... Cearta-ma...cearta-te...ai voie să scoți și câteva înjurături cenzurate și politicoase.. Am să fac o cafea fierbinte și dulce precum păcatul interzis fecioarelor... tu poți să aduci o sticlă de vin dulce-amărui ,care să-mi sucească un pic mintile.Inchide-ti telefonul,am să aprind o lumânare pentru puțin romantism...și pentru iubirile pierdute...tu stai în fotoliul acela...eu am să stau
SA VORBIM.ATAT ! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360772_a_362101]
-
Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și bonetă albastră, drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre textul filacteriului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul fecioarei trădează o intensă trăire emoțională, Sfântul Ioan are o figură ascetică, în trupul longilin întrevăzându-se mai mult structura osoasă decât musculatura. Ambele figuri sunt solemne, grave. Și tare s-a mâhnit Sultănica, găsindu-și icoana la muzeul de artă
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Poate că atunci m-aș fi încăpățânat totuși să-i deslușesc scrisul. Musafira mea ședea sprijinită de tăblia patului, sub o icoană imensă a Maicii Domnului, fixată de pat, nu de perete. Icoana era lucrata preponderent în albastru și argintiu. Fecioara avea un chip adolescentin, nu-și purta pruncul în brațe, iar mâinile și le ținea deschise, cu palmele în sus, într-un gest de adorație asemănător celui al zeităților hinduse. Îmbrăcată într-o bluză de pijama dintr-ale mele, căreia
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
deal și-am umblat ca un nebun precum veșnicul dedal ce trecea prin labirint fără nici un ideal și acum mă-ntreb adesea de-ai fost tu sau vreo himeră vis nebun de os domnesc căutând vreo baiaderă o frăguță de fecioară prinsă-n al dragostei foc care s-a pierdut prin lume fără urmă de noroc cad din norii zmeurii porumbeii toamnei reci s-au făcut iarbă uscată vechile noastre poteci de-abia te mai văd prin lume printr-o lume
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
dezbrăcat omoforul pe care-l purta, s-a apropiat de foc și s-a rugat zicând: - Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru noi ai binevoit să te întrupezi cu adevarat din Stăpâna noastră Sfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, arata-ne nouă adevărul! După ce și-a terminat rugăciunea și-a aruncat omoforul în mijlocul focului. Cu toate ca focul a ars timp de trei ore până ce s-au terminat toate lemnele, totuși a scos din foc omoforul întreg și nevătămat, fără
LIVADA DUHOVNICEASCA (12) de ION UNTARU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360979_a_362308]
-
anul. Fetele îndrăgostite strângeau de cu seara ultimile rămășițe de zăpadă, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. De asemenea, un rol important în această sărbătoare, mai ales pentru tinere fecioare, îl aveau plantele. Una dintre acestea ar fi cea numită "Floarea iubirii", o plantă cu frunze în formă de lance și flori roz-purpurii, care creștea în locuri înalte. Fata îndrăgostită se culca cu această floare sub pernă și dacă îl
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să-și capete iubita, Fiică de rege nesupus, Cu Lupii toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
să nu-l scape îndrăcit De vreo ispită goală, De la cornaciul îndrăgit De piaza de sub poală, Rugă pe Maica Celui Sfânt Și milostiv și falnic Să-l schimbe-n plantă de pământ Cu numele Năvalnic. Și-așa purcese și făcu Fecioara preacurată Zicând : - Băiete, de acu Vei sta cu bunul tată Și vei renaște și-nflori Devreme primăvara, Vei răsări și vei spori Dând spor în toată țara. Ci toți și toate au un rost Și o menire-anume Câte mai sunt
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
meu S-o spun și că mai este Același obicei și azi, Deși ni-i traiul jalnic Loviți de patimi și necaz, Credința în Năvalnic Și în magia lui mereu. În semn de prețuire, Pentru mărinimosul zeu Al vieții-ntru iubire, Fecioarele îl poartă-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
de spațiul magic, în care inelul oferit de bărbat și acceptat de viitoarea soție devenea simbolul unirii lor pe viață. Pietrele folosite aveau la rândul lor o simbolistică foarte aparte. Diamantul montat într-un inel de logodnă simboliză recunoașterea purității fecioarei, safirul era semnul fidelității reciproce, rubinul făcea referire în Grecia Antică la culoarea singelui celor doi logodnici, care se va tranforma într-o singură culoare comună, aceea a noii ființe spirituale, care se naște prin căsătorie. Inelul de logodnă constituie
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
de ceva timp despre mine să știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
care pluti-vom mereu spre zenit. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, chiar dacă eu țărmul visat nu-l zăresc, rămân sa-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul ce
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul ce-l port spre zenit. Leonid Iacob Referință Bibliografică: la ultimul cart / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
de limbă și literatura engleză, mi-a cerut într-o zi ceva cărți românești, dar în limba engleză, din motivele descrise mai sus. Acum cativa ani, într-o vizită în România i-am găsit „Hanul Ancuței” al lui Sadoveanu, și „Fecioarele Despletite” ale Hortensiei Papadat Bengescu, dar cam atât. Nu am găsit nimic publicat și tradus în engleză în domeniul poeziei, cel putin nu în România în librarii... Am descoperit mai tarziu, pe internet, traduceri în limba engleză ale unor opere
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]
-
de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat-o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat-o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului său, după care i-a învățat să creadă și să se boteze în numele Lui. Toată populația de acolo a și făcut asta, adică s-
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
să se boteze în numele Lui. Toată populația de acolo a și făcut asta, adică s-a creștinat... Cam atât am reținut eu... Sunt mai multe amănunte aici, dar mai sunt și alte legende în care se vorbește cum a apărat Fecioara Maria muntele Athos de năvălitori de tot felul, și-a încheiat Mariana povestirea, plecându-și privirea sfioasă și vizibil obosită. Ceilalți copii încă o priveau în tăcere. La întâmplarea povestită se apropiaseră unii de alții, involuntar, pe nesimțite, astfel că
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
dulce. Da, există multe acolo, deși, e normal să ne mirăm, tot pământul acela, întreaga peninsulă, este înconjurată de apă sărată, apă de mare și mă așteptam să beau apă sărată. Unele din ele sunt izvorâte chiar din voia Sfintei Fecioare Maria. Călugării mi-au povestit cum au apărut aceste izvoare cu apă dulce. Făcea un semn și apa izvora. Doar spunea să curgă apă și imediat aceasta apărea din piatra muntelui... Sunt minuni, sunt reale, nu sunt povestiri lipsite de
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
sau maici, cum se numesc, a îndrăznit Sandu să vorbească, profitând de momentul de tăcere în care Andrei se gândea ce să mai povestească. - Femei? Nu, nu sunt femei acolo. Pe Sfântul Munte nu are voie să pătrundă nicio femeie. Fecioara Maria, atunci când a primit-o populația peninsulei și i s-a închinat, le-a vorbit cu mare hotărâre, cam așa: “Acest loc a fost destinat să-mi fie mie de către Fiul meu , Dumnezeul tuturor. Pe acest munte voi trimite bărbați
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
mult timp aici. Acei bărbați vor trăi aici ca îngerii, în mare curăție și în rugăciune, după chipul îngerilor”. - Păi, cum vine asta? se întrebă cu voce tare Mihaela. Călugăria asta este o meserie? Dau examen sau... cum îi trimite Fecioara Maria aici? Mă depășește această treabă, răspunse Andrei, puțin încurcat, dar ar fi un răspuns, continuă el după o foarte scurtă pauză.... Am înțeles de la tata și de acolo, după predica ținută de un preot român, că este foarte greu
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
lui Adam, despre despărțirea neamurilor, despre eliberarea poporului lui Israel din robia babiloniană, despre Nașterea Mântuitorului și a celor care au urmat. El a tălmăcit prorocului Daniil vedeniile pentru vremile cele de pe urmă. Sfântul Arhanghel Gavriil a fost păzitorul Preasfintei Fecioare Maria când se afla în Templu și tot el a hrănit-o cu mâncare cerească. El este cel care i-a anunțat pe păstori la Betleem despre Nașterea Mântuitorului după care s-au auzit cântările minunate ale îngerilor: Slavă întru
SOBORUL SFÂNTULUI ARHANGHEL GAVRIIL de ION UNTARU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364262_a_365591]
-
2014 Toate Articolele Autorului Femeia ce-a cerut la DOMNUL, un fiu (nevasta lui Elcana), L-a dus pe Samuel la Templu, ținându-și Legământul-,Ana ! Să nu uităm pe Sfânta Ana, ce a născut-o pe Maria Pururea noastră Fecioară, care Născut-a pe MESIA ! Sau Proorocița Ana (o viață-n Templu în Slujire) În Casa DOMNULUI văzut-a pe Cel ce-aduce Mântuire ! De ai frumosul nume Ana, păstreaza-l cum a fost : frumos ! Și nu uita : aceste Ane, toate
S-O CINSTIM PE SF.ANA ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363270_a_364599]
-
-o eshatologic spre împărăția comuniunii veșnice. Împărăția cerurilor ne dezvăluie Sfânta Treime ca țintă veșnică pentru întreaga creație. Această împărăție a Sfintei Treimi, pregustată istoric în Biserică este veșnică. Încă de la conceperea ca om a Fiului Celui Preaînalt, îngerul spune Fecioarei că „Împărăția Lui nu va avea sfârșit” . Această afirmație este reluată în Crezul pe care-l mărturisim la fiecare Sfântă Liturghie. În Cartea Apocalipsei se vorbește de împărăția veșnică a Tatălui și a Fiului: „Împărăția lumii a ajuns a Domnului
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]