KorAP: Find »[drukola/base=felie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...169 >

4,205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința pe tâlhar cu două felii de pâine prăjită, o felie de carne și niște muștar picant. Cu toate acestea, pentru că afară era Întuneric, amenințarea avu efect. Tâlharul din afara ușii ridică mâinile În aer. Era Morrison, cel de vizavi. Milton se zgâi la Morrison. Morrison se zgâi și el. Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
părinții noștri ieșiseră să ia masa undeva. Ploua și fulgera. Eu mă uitam la televizor când a apărut brusc Capitolul Unsprezece. Avea În mână un tort de lămâie. ― Uite ce am! cânta el. Cu mărinimie, Îmi tăiase și mie o felie. Mă privise În timp ce o mâncam. Apoi spusese: ― Te spun! Tortul ăsta era pentru duminică. ― Nu-i cinstit! Am alergat după el. Am Încercat să-l lovesc, dar m-a prins de mâini. Ne-am luptat În picioare până când, În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
văzut nu l-a indus În eroare: falduri rozalii, o despicătură. Timp de zece secunde, Capitolul Unsprezece mi-a studiat documentele, fără să detecteze vreun fals, În timp ce norii bubuiau deasupra, și eu l-am făcut să-mi mai aducă o felie de tort. După cât se pare, Capitolul Unsprezece nu fusese satisfăcut de ceea ce văzuse la sora lui de opt ani. Acum, Îmi Închipuiam eu, se uita la poze cu treaba adevărată. În 1971 toți bărbații din viața noastră dispăruseră: Lefty În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele ei, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și aproape că atinse cu bara din față bara din spate a Gremlinului. Mergeau acum cu o sută cincisprezece kilometri pe oră. Părintele Mike văzu ochii răzbunători ai lui Milton umplând oglinda retrovizoare. Milton, privind Înainte, În interiorul Gremlinului, văzu o felie din chipul părintelui Mike. Preotul părea să implore iertare sau să-și justifice acțiunile. Era o tristețe ciudată În ochii lui, o slăbiciune pe care Milton n-o putea interpreta. ...Și acum mă tem că trebuie să pătrund În mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

văzut niciodată mâncând ceva ca lumea. Din când în când o mai aud pe una din ele anunțând „Mor de foame!“ iar apoi Sophie, sau Lisa trage ușa frigiderului și intră în sufragerie clefăind o roșie sau o jumătate de felie de pită cu o urmă roz - cel mai subțire strat de salată tarama pe care l-am văzut vreodată. Fără îndoială, credeți că formăm un trio ciudat. Probabil aveți dreptate. Italianul de la magazinul de delicatese din capul străzii a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bine, dar nările Jemimei sunt mai puternice decât voința ei. Pașii tăi devin mai lenți pe măsură ce te apropii de ghereta vânzătorului, și cu fiecare pas, imaginea unui sandviș cu șuncă, feliuțe de șuncă unsuroasă, împănate cu grăsime prelingându-se dintre feliile groase și albe de pâine - imaginea devine atât de vie, încât ai impresia că aproape îl guști. În fiecare dimineață te lupți cu tine, Jemima. Îți spui că azi ți-ai început dieta, dar mirosul devine prea greu de suportat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de a îți usca rapid lacul de unghii (scufundă-ți unghiile într-un bol cu apă rece ca gheața), cea mai bună cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
în materie de fizic. Probabil că sunt modele aduse pentru a masca tocilarii și ciudații în hanorace. ― Of, Geraldine, spun eu, prefăcându-mă din nou că nu vreau decât să ni se alăture. Haide, vino. ― Neah, face Geraldine, luând o felie de castravete între degete și plescăind. Am treabă, trebuie să mă spăl pe cap. ― Doamne, ești jalnică, exclamă Ben, dar nu cu răutate, ci pentru că de fapt nu se poate abține, este extrem de evident că vrea ca ea să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pus-o într-un sertar și a ignorat cu eficiență toate sfaturile acelea bune - iar în ultima lună, asta a fost rutina ei zilnică: Jemima Jones se trezește la 7 dimineața și bea un pahar de apă caldă cu o felie de lămâie. Își pune treningul, își îndeasă într-o geantă sport hainele pentru serviciu și ajunge la sală la 8. Și-a dublat programul pe care i l-a făcut Paul și a adăugat niște mișcări proprii. Lucrează cincisprezece minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Jemima n-are decât să creadă că Brad e un bucătar excelent, că face toate astea pentru ea, numai că Brad a mai făcut asta, de multe ori. Ce gătește? A început cu brânza de capră, așezată perfect pe o felie rotundă de pâine de nuci, care a fost ușor prăjită, încălzită în cuptor, și stropită cu ulei de nucă și o urmă de suc de lămâie, și a fost așezată pe o varietate de salată. La felul principal face piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de multă pot mânca. Poftele. Uitasem de pofte, dar acum am parte de cea mai mare poftă din viața mea, și dacă vreți să știți, nu stau și mă gândesc la lăptuci, sau la prăjituri de orez sau chiar o felie de pâine. Stau și mă gândesc la costiță goală, la tăiței de Singapore, la paste, biscuiți și prăjituri de pe care se scurge zahărul și crema. Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mai vii îmi apar imaginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aer în piept. Examinez ambalajul, citesc cum fiecare îți va face pielea mai tânără, părul mai des, pielea mai fermă. Torn în apă jumătate de sticlă de spumant de baie cu aromă de migdale și mă dau pe spate, cu felii de castraveți pe ochi, un prosop umed și cald în caare mi-am împachetat părul, după ce l-am îmbibat de balsam. După ce m-am șters cu unul din imensele prosoape pufoase ale lui Lauren, merg în bucătărie și deschid ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ambalat în celofan. Dar nu mă opresc aici, cu toate că știu că ar cam trebui. Mai scot niște pachete de salate gata făcute, brânză și prăjituri fără grăsimi. Arunc o privire furișă la castronul cu pâine și scotocesc până găsesc o felie de pâine din făină integrală. Apoi stau la masa din bucătărie și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. Și mănânc. ― A, salut, spune Ben, sperând că n-a greșit numărul. Pe robot e o voce bărbătească, și nu știe dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

mâncăm, Întrebă fostul campion. — Imediat. — Ți-e foame, Nick? Mi-e o foame de lup. — Ai auzit, Bugs? Păi, de obicei aud cam tot ce se spune. Nu asta te-am Întrebat. — Da. Am auzit ce-a spus domnul. Punea felii de șuncă Într-o tigaie mică. Când tigaia se-ncălzi și untura Începu să sfârâie, Bugs se așeză pe vine pe picioarele lui lungi de negru, Întoarse șunca și sparse câteva ouă deasupra, aplecând tigaia Într-o parte și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-n cealaltă pentru ca ouăle să fie stropite cu untură. — Domnu’ Adams, sunteți drăguț să tăiați niște pâine din sacul acela? spuse negrul, Întorcându-se spre Nick. — Sigur. Nick băgă mâna-n sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin cuțitu’ ăla. — Nu-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine și peste ea puse un ou prăjit. Mai puneți, vă rog, o felie de pâine deasupra și dați-o domnului Francis. Ad luă sendvișul și Începu să mănânce. — Vezi că oul e moale, Îl avertiză negrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine și peste ea puse un ou prăjit. Mai puneți, vă rog, o felie de pâine deasupra și dați-o domnului Francis. Ad luă sendvișul și Începu să mănânce. — Vezi că oul e moale, Îl avertiză negrul. Ăsta-i pentru dumneavoastră, domnule Adams. Ce-a mai rămas e pentru mine. Nick mușcă din sendviș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Da’ știu că i-a fost foame lu’ domnu’ Adams, spuse negrul. Omulețul despre care Nick știa, după nume, că a fost un campion la box, tăcea. Nu mai spusese nimic de la discuția cu cuțitul. — Pot să vă ofer o felie de pâine bine Înmuiată În grăsime de șuncă? — Da, mulțumesc mult. Bărbatul alb și micuț Îl privea În continuare pe Nick. Vreți și dumneavoastră, domnule Adolph Francis? Întrebă Bugs de lângă tigaie. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — Domnu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
focului, pe grătar. Îi era și mai foame. Fasolea și spaghetele Începeau să se-ncălzească. Nick le amestecă. Începură să facă bulbuci, bule mici care apăreau Încet la suprafață. Mirosea bine. Scoase o sticlă de ketchup și-și tăie patru felii de pâine. Bulele apăreau mai repede acum. Se așeză lângă foc și ridică tigaia. Turnă cam jumătate Într-o farfurie plată de tinichea. Mâncarea se-ntinse Încet. Știa că-i prea fierbinte. Turnă niște ketchup peste. Știa că și fasolea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o băgă În buzunarul de la cămașă. Apoi puse Înapoi În sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În două și o decoji. Apoi tăie o jumătate În felii și făcu sendvișuri cu ceapă. Le Înfășură În hârtia cerată și le băgă În celălat buzunar al cămășii sale kaki. Întoarse tigaia cu fundul În sus pe grătar, Își bău cafeaua Îndulcită, de un maro gălbui de la laptele condensat, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
trei. Taică-su Îl privea cum mănâncă și cum Își toarnă lapte din urcior. Nick bău și se șterse la gură cu un șervețel. Apoi taică-su se ridică și luă plăcinta de pe un raft de deasupra. Îi tăie o felie mare. Era plăcintă cu afine. — Tu ce-ai făcut, tată? — Dimineață am fost la pescuit. — Ai prins ceva? — Niște fâțe doar. Îl privea cum mănâncă plăcinta. Și după-amiază ce-ai făcut? — M-am plimbat până-n rezervație. — Și-ai văzut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Cum să fie? — Veseli? Cred că da. Tatăl se ridică de la masă și ieși din bucătărie. Când se-ntoarse, Îl văzu pe Nick uitându-se-n farfurie. Plânsese. — Mai vrei? Întrebă taică-su, luând cuțitul ca să-i mai taie o felie. Nu. — Hai, mai ia o bucată. — Nu, nu mai vreau. Taică-su strânse masa. — Și unde erau, În pădure? — Pe dealurile din spatele satului. Nick se uita-n farfurie. Ar fi cazul să te duci la culcare, Nick, Îi spuse taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

urmă... Sorin a venit lângă surioara lui. Are, însă, în mână un pachet. Sorina face ochii mari. S-a cam obrăznicit băiatul! Cine i-o fi dat voie să scotocească în ghiozdanul ei și să scoată de acolo jumătatea de felie de tort și jumătatea de ciocolată? E-adevărat că pentru el a adus tortul, dar... Ochii fetiței îl privesc fix. Băiatul nu prea înțelege ce anume înseamnă aceste priviri. Parcă ar fi supărată Sorina. Dar de ce? Prinzând puțin curaj, Sorin

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
atunci or să vadă toți ce poate Sorinel. E dimineață. Toată familia s-a trezit și se pregătește de plecare - părinții la serviciu, copiii la grădinița cea mare. Micul dejun e, acum, pe masă: paharele cu ceai, farfurioarele cu omletă, feliile de pâine unse cu gem și cănile de lapte cu cacao... În bucătărie nu-s decât mama și Sorin. Băiețelul s-a oprit în fața mesei încărcate. În minte și face un plan, e clar. Se duce-apoi la o debara și

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]