2,317 matches
-
aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai că eu plecasem de-acasă fără un bănuț în buzunare - ia zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici în lumina felinarului. Un trandafir abia scăpat din boboc, vișiniu, cu coada sănătoasă... Am un motiv în plus să colind pe străzi, în căutarea unei insomniace frumoase căreia să i-l ofer, una care să mai umble și neînsoțită la ora asta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am mai auzit așa ceva, câine să-și atace stăpânul. - Păi, câinele-i amantu’ ei, bre! începe să râdă omul și pune punct conversației trăgând din sticlă, cu capul dat pe spate și mărul lui Adam zvâcnind în lumina plină a felinarelor. Cam știu și eu ce fete o să găsesc la ora asta neînsoțite pe strada mea. La cotul tramvaiului de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la biserica Sfântul Gheorghe Nou urcă și coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format lat mai dă la vedere ținuta sciitorului, o bluză de pijama în dungi subțiri descheiată, lăsând să se vadă maieul de corp gris. Ca de obicei, altceva pornisem să povestesc, despre o colegă de facultate, altfel o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-ar întoarce“, ar mânca acolo la dulce, cataifuri, baclavale, sarailii, ar mânca pân-ar da la boboci.) Spre ajutorarea însănătoșirii mele, pe lângă lecturi începuseră, încă din octombrie, să vină diminețile cețoase care nu mai treceau în zi, în care felinarele rămâneau aprinse, ca într-o iarnă timpurie. După apa abia dezmorțită de la duș, îmi mai permit jumătate de oră de zăbavă cu Moarte la Veneția, la o recitire care nu poate să-mi facă decât rău, să adune la răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu erau în stare să mă urmeze. Cu precizie de ceasul gării, la două fără zece fac ochi, pe perna muiată de sudoare, și nu trebuie să aștept mai mult de zece minute pentru a distinge, pe culoarul luminat de felinarul din stradă, umbra albă a unchiului Anton, care se duce la ora lui fixă de urinat, aprinzând sau neaprinzând lumina în veceu (e rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chiar mă distram să mă exprim mai total, oprindu-mă în mijlocul unui cuvânt, să zicem la o cratimă, să schițez din linii puține un profil cu sâni obraznici de fată mare, cum s-ar fi proiectat pe perete, în lumina felinarului din stradă, femeia la care nu mai insistam, ca în copilărie, pe trăsăturile feței, ci, de exemplu, pe unghiul mare dintre bărbie și gât, anunțând gușa, sau pe gurguiul sânului stâng - fiindcă silueta trebuia totdeauna orientată spre stânga, de unde venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îți zici că zgomotul trebuie să fie al unei ploi insistente, care nu slăbește nici după venirea iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ridică și fumul subțire al țigării lui Anton. Puteam să știu dinainte că la noi acasă „se coace“ ceva, după aerul misterios al lui Sile, care își fuma puturoasele lui sub geamul bucătăriei noastre, expunându-și în lumina generoasă a felinarului piramida impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pierde-vară. Tang Nah nu mai răspunde la provocările ei. O evită. În curând, descoperă că el are din nou o aventură. Se trezește că e prea rănită ca să mai plângă. Iese în oraș și se plimbă în umbrele aruncate de felinarele orașului. Într-o noapte, se oprește la ușa lui Zhang Min, regizorul piesei Nora. Ciocăne. El e acasă și e mirat de vizita ei. Ea întreabă dacă poate să intre. El îi dechide ușa, îi oferă un scaun, îi toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ajungă, dar neștiind ce cale să apuce. O văzu cum revine, cum zâmbește, cum îi zâmbește din înălțimi siderale. Așa crezu în acel moment. Și poate că nu se înșela prea tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu plumb fu oferit celuilalt Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună vocea puternică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
drept în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mărunt. Nu de frig, de plăcere. De auzit, nu se vede bine. Decât ploaia. Dacă n-ar ploua atâta, s-ar auzi vuitul viiturii - de la ruptură. Așa cum vuvuia și acum mai an. Dar tot vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de felinare. Nu știu dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când plouă strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de plăcere. De auzit, nu se vede bine. Decât ploaia. Dacă n-ar ploua atâta, s-ar auzi vuitul viiturii - de la ruptură. Așa cum vuvuia și acum mai an. Dar tot vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de felinare. Nu știu dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când plouă strașnic. Primprejur, glasuri somnoroase, ațâțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de felinare. Nu știu dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când plouă strașnic. Primprejur, glasuri somnoroase, ațâțate: - Haida, măi, că s-o rupt! - Haidiț’ la pești, măi! - Dă tu un cal, pun și eu unu și-om merge la pești cu căruța! - Nu, că eu mă ’c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frumos de Moș Iacob, poate că m-ar fi luat cu el: pe drum, i-aș fi dus ciorpacul - cel cu care să luăm peștii din apă, cum i-ai lua cu lingura din strachină - acolo i-aș fi ținut felinarul, chiar coșâlca plină cu pești... Moș Iacob n-are cai, n-are căruță - am fi mers la pești cu căruța, ca alți măneni - așa-s de mulți peștii, că trebuie să te duci la ei cu căruța - când se rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un bou - fie și cât un vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și coșul de papură; În căldare să-l pui - nu-ncape; să te-ntorci acasă numai cu el, unu?, oricât de mare, nu-i păcat să-i lași pe ceilalți celorlalți? ; ori, mai rău: nimăruia? Și-atunci unde pui peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
privilegiat (ca băiat al domțătorilor) mă exclude din categoria... beneficiarilor; chestia al cărei nume aveam să-l aflu mult mai târziu: luptă-de-clasă nu trebuia inventată, exista. Uite, de pildă: dacă aș coborî din calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grea! Dar așa... Rămânem, undeva pe lume, noi trei: mama, eu, bagajul. Apoi rămân singur (cu bagajul), mama s-a dus să se informeze; ori să se intereseze, că nu-i gară mare, ca la Sibiu. Vine târziu, Împreună cu un felinar dus de un om. Mama Îi zice omului: «Domnule Director». Domnul Director Îi zice mamei: «Stimată Colegă». Cărăm bagajele În curtea școlii - așa-i zice, nu se vede că-i școală. Nu se vede nimic. Urcăm trepte, pe pipăite - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice omului: «Domnule Director». Domnul Director Îi zice mamei: «Stimată Colegă». Cărăm bagajele În curtea școlii - așa-i zice, nu se vede că-i școală. Nu se vede nimic. Urcăm trepte, pe pipăite - cu picioarele - spre o ușă luminată de felinarul Domnului Director: ușa de intrare a școlii. Da, e școală; miroase a școală: motorină-de-podele; și praf-de-podele; și a-elev; și a-cărțile-elevului. Acum e noapte, Însă elevii adevărați miros, În școală, chiar atunci când ei nu sunt la școală, că-i noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]