12,837 matches
-
Nici nu vreau să aud...-răspund eu tot mai îndărătnic. Ce să mai auzi când îți râde de o săptămână ca o regină și d-ta nu te prinzi. Ești bărbat sau nu aști bărbat? Poate o refuzi. Treaba matale. Ferească sfântul! Să știi un lucru: cea mai cruntă răzbunare e a femeii refuzate de un bărbat care i-a căzut cu tronc. Și nu uita: trebuie să fugi de răzbunarea femeii ca de Ucigă-l Crucea. Adică? Adică? Ha, ha
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răzbunarea celorlalte zeițe, Hera și Pallas Atena, pentru că din cele trei statuete, nu reușisem să reasamblez decât statuia Afroditei. Noua achiziție, Iozefina, era de fapt mâna Afroditei, așa credeam eu cel puțin. Nu mai aveam înțelepciunea necesară de a mă feri de iubirile trecătoare și interzise. Deci era ca și cum Atena mă abandonase. 5. Prejudecăți, tovarășe Gerard - mă întrerupse Regizorul - Te pistonează prea mult ideea lipirii statuetelor și de-aceea...E vorba de o obsesie, nimic altceva. Dați-mi voie să vă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
separeu (mai mult un interval) de sediul propriu-zis al bibliotecii. Iubirea - răspunde ea apostrofându-ne jucăuș cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e mai puternică. Care iubire? - face Iozefina speriată. Fată scumpă, de mine să nu te ferești niciodată, auzi. Eu sunt Roji, să știi, nu un simplu gunoi. Eu n-o să vă torn niciodată. V-am citit sentimentele încă din prima zi, de când ați venit aici, dar am tăcut. Și acum voi tăcea. V-am lăsat și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil că văzuse stele verzi. Scrâșni din măsele și, mai puțin impulsiv decât ar fi fost fără să se fi lovit, strigă totuși ca turbat: Pe nevasta mea, mă? Ferească sfântul să aud eu una ca asta... Vezi că mai ai nevoie de cap - îl sfătui părintește Iozefina, chiar și cu o oarecare întârziere - și nu cumva să te atingi de el, adică de Gerard, că va fi rău de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
verzi pe pereți cu o femeie goală pe dedesubt și care te așteaptă s-o îmbrățișezi? Mai-nainte Iozefina a dat turul și acuma vrea să se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești de mine ca de Ucigă-l-Crucea. Gândește-te bine ce spui. Ce-am făcut, prietene? - răspunse Valy rânjind. M-ai făcut de rahat, asta ai făcut. Castelane, te-ai făcut singur de rahat, așa să știi... Făcut pe mama dracului! Eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai grijă de moș Pâcu, că altfel ți-ai găsit beleaua. Îl știu de-o viață. Așa-i el. Dintr-ale lui nu-l scoți și pace. Vorbește mult, dar are inimă bună și nu te-a lăsa la greu ferească Dumnezeu. Când toate s-au liniștit, cărăușii s-au apucat să mănânce gospodărește. Măriuța se învârtea printre ei întrebându-i dacă mai doresc de mâncare. Acușica îs gata și plăcintele... Atunci vine și vinul, flăcăilor, și pe urmă să dea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cămeșuță. Uite-așa!... <Hai, Vasilică! Ce te-ai oprit în mijlocul casei? Apropie-te! Hai! Curaj! Întinde oghealul peste mine!> Eu... de... ca omul tânăr!!! Am început să fierb ca ceaunul pe foc...dar ce să fac??? Să intru în păcat???... Ferească-mă Dumnezeu!!! Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și m-am apropiat de pat... Ochii cucoanei mă frigeau ca jăratecul... Fac un pas... Mă opresc și iar mă gândesc: Oare să mai fac un pas sau să mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
isprăvit treaba, și-au tras sufletul, pregătindu se de drum... „S-a nimerit ca la început drumul să curgă la vale. De aceea toate râpele și povârnișurile nu se dovedesc piedici de netrecut... Dar când trebuie să sui asemenea ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
n-o venit și Vasile? Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim că... ferească Sfântul!... N-om folosi-o dacă n-a fi nevoie, dar le-o arătăm la o adică... Le-o băgăm sub nas, ca să priceapă că nu șăguim deloc. Nici un foc așa în aer nu strică - s-a grozăvit Mitruță. Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini. Direct interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de ulei, filtre și curele În ateliere ferite de ochiul vigilent al poliției, pentru a fi apoi găsit fără suflare Într-un șanț, șirul de crime inexplicabile nefiind elucidat vreodată. Organizația revoluționară din jurul lui El Té, denumită Linia Continuă, a crescut În timp. Conspiratorilor li s-au alăturat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doza de satisfacție, dar și, ca În cazul unei cocote celebre, pentru a le da de veste tuturor că-și permiteau s-o aibă. O tratau ca pe-o profesoară senilă, așteptând să-și Întoarcă spatele spre a o maimuțări, ferindu-se apoi din calea brațului care, odată, putea cosi milioane de oameni dintr-o singură mișcare. Era ca și cum ai fi văzut o regină batjocorită În piața publică. Da, și eu Îmi câștigam existența tot cu ajutorul morții, dar era o tranzacție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai fi fost să-și ducă propria existență, ci să devină purtătorul unei alte existențe invizibile, distrugătoare de vieți, virusuri și bacterii nemaiîntâlnite, ale căror asalturi din interior nu mai puteau fi contracarate și de care era imposibil să te ferești, pentru că erau, practic, peste tot. Era un atentat terorist În care omul era singurul vizat, celelalte forme de viață aflându-se doar În postura de purtători sau de gazde, dar cum să demaști, cum să preîntâmpini, cum să smulgi mărturii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste umăr, rânjind. — Ni mai vidiem noi, Kravșiuk, a șuierat el. — Până atunci, ferește-te de-aspiratoare. În timp ce clona și fiii reactorului părăseau Încăperea, Kuznețova s-a așezat În spatele biroului, de unde mi-a dăruit o privire azurie ca apele de cristal de la Waikoropupu. Acum, când nu mai trebuia să Împartă spațiul cu dublura, părea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit În mână, Demiurgul se refugia În singurul colț al Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută când spionezi pe cineva e Însă alta. O pisică pândește doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu îi absolvă pe prozatorii noștri de misiunea lor, subînțeleasă în ultimii optsprezece ani. Misiune pe care, evident, o pot accepta, o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Această judecată paradoxală, sofistică, ne-ar șade bine nouă, românilor, mai fripți, mai amărâți, atât de mult exploatați... Din contră, noi suntem mai ușor de dus de nas, fiind totuși atât de pățiți... Ei, nu-i așa. Insul lucid, mai ferit de cele rele, și deci mai avut, e mai pătrunzător... Tipul foarte inteligent, educat, și ajuns. Proverbul, zicerea aceasta franțuzească, mi-a dat așa mult timp de gândit... Dar de ce să te temi?... Pentru că repeziciunea cu care ți se dezvăluie
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
dl Miluț s-au mai răsfirat. Și-atunci ce-a mai confiscat marinarul? Neputința dlui Constantinescu și trista neputință a patronului de partid Miluț? Aș zice că i s-au oferit, doar, doar le-o confisca, și el s-a ferit de ele.
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
nomenclatura comunistă locală, fără alte detalii. Ca efect executant al acestui ordin am luat măsura reținerii structurii de securitate în sediul acesteia asigurândule condiții de dormit și hrană. Au fost dezarmați, iar toate legăturile întrerupte. Aș spune că au fost feriți de furia maselor fiind protejați. Fac precizarea că mare mi-a fost nedumerirea când acest document mi-a fost trimis de un grănicer și nu de alt curier trimis de comandantul garnizoanei Huși care era în același timp comandantul unității
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
mai trecu, Întrebă: sunteți cumva român? — Nu. Sunt roland, minți doctorul. — Domnule, eu sunt român, mărturisi omul. Știți ce mi-a spus tata, cînd am plecat de acasă? Mi-a spus că, oriunde voi ajunge pe lumea asta, să mă feresc de români ca de dracu! Vă spun toate astea ca să Înțelegeți de ce nu mă tem de extratereștri. Numai de români mă tem. — Nici eu nu mă tem că extratereștrii mi-ar putea vîna sufletul, spuse doctorul cu voce tare, ca să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se lăsă Încet pe scaun, ținîndu-și ochii Întredeschiși, de parcă ar fi Încercat să și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp În urmă. Da, da!... Domnilor, bine ar fi făcut tata dacă mi-ar fi spus și mie să mă feresc de români ca de dracu!... După care clătină de mai multe ori din cap, a pagubă, acceptîndu-și cu resemnare destinul. Deh, așa-mi trebuie, dacă mă Încred În necunoscuți! N-ați putea să-mi Împrumutați vreo douăzeci de dolari pînă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
explicație: trebuie să ne protejăm sănătatea, spusese, iar Naggie crezuse că se referea la afacerile lui. În articolul-confesiune „Fără să știu, m-am măritat cu un traficant“, bărbatul Îi spusese iubitei lui ceva asemănător, În sensul că, pentru a o feri de atacurile unei bande rivale, sau de riscul de a fi răpită și violată, trebuia să divorțeze de ea. În cele din urmă, Naggie Înțelese că În cazul ei lucrurile stăteau puțin diferit. Bill descoperise de cîteva zile că avea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
autocisternă pe acolo. Ceea ce Însemna că trebuia să Încerce aceeași figură În satul următor. Întîmplarea a făcut să nu mai fie nevoie. Pe tronsonul de șosea dintre cele două sate Întîlni prima mașină. Văzu de la distanță farurile aprinse și se feri din bătaia lor, ascunzîndu-se În șanț. Erau de fapt două, veneau una după alta. După ce trecură de locul În care se afla Smith, mai merseră cîteva sute de metri, apoi ieșiră din șosea și cotiră la stînga, pe un drum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]