2,253 matches
-
geamul, cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună, vrea să ajungă și el trebuie să ajungă pe strada aceea necunoscută. Și asta cît mai repede. Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Arhitectură, o porcărie, ce era vocația și ce erau principiile și soția lui știa să se poarte și astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
golf, gluma s-a răspîndit peste tot, „ești grozav, Juan Lucas“, spuse o femeie, Lastarria ar fi fost În stare să-l poarte pe umeri, iar arhitectul la modă rîdea și el și o urmărea cu coada ochiului pe Susan, fermecătoare, care se Îndrepta spre misteriosul salon japonez. Suedeza se Întoarse să vadă ce se petrece, nu pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunînd: știi prea bine În cine lovești cu noua dumitale lege. Finita, extrem de fină, se apropie cu un pahar de suc de grepfrut și-l puse În mîna premierului, care parcă se mai Învioră puțin și, zărind-o pe Susan, fermecătoare, ceru Îngăduința să meargă s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și jumătate și să iau pastila albastră pe la unsprezece ca să dorm și copiii mei și proprietățile și totul și Germania...“ — Susan, draga mea! strigă Juan Lucas ca un spaniol adevărat. Ea era cît pe-aci să moară de spaimă. Susan, fermecătoare, se Întoarse, dar văzînd-o pe suedeză nu-și dădu capul pe spate ca să-și aranjeze șuvița de păr căzută pe frunte. — Hei, Ramon del Valle Inclán, spuse, dar Juan Lucas apucase să-și ia zborul și ironia se filtra pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate că rana se vindecase și putea să smulgă crusta, ca să se Înfățișeze curată la Întîlnirea cu Juan Lucas, dar de unde să ia o rochie adevărată, nu cămașa lui Ernestito Pedro de Altamira, „Îl vrosc!“, strigă Înotătoarea. Între timp Susan, fermecătoare și Juan Lucas, cu un aer de playboy și copil risipitor, sărutau cu mii de mulțumiri obrazul stîng imaculat al Finitei și o Întrebau unde e Ernesto Pedro, ca să-și ia rămas-bun și de la el. „Uite-l că vine“, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rotund Încununa această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și, adoptînd atitudinea stăpînei care angajează o servitoare, o Întrebă cum o cheamă. — Flora, la dispoziția dumneavoastră. Susan, fermecătoare și descumpănită, căută un răspuns, dar nu găsi decît să-ți fie de bine, care nu-i slujea prea mult ca să iasă din această situație. Își Înclină ușor capul și se pregăti pentru Întrebarea următoare. — Ai mai lucrat undeva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
E foarte frumos cialetul 1 dumneavoastră, doamnă, permiteți-mi să vă felicit. De Îndată ce voi avea plăcerea să-l cunosc pe domnul voi face la fel. E foarte frumos cialetul dumneavoastră, doamnă. Care-i numele dumneavoastră, vă rog? — Susan, răspunse ea, fermecătoare dar și puțintel Îngrozită, era gata să adauge: la dispoziția dumneavoastră, dar Îl și văzu pe Juan Lucas rîzÎnd cu hohote când o să-i povestească totul și preferă să se Întoarcă spre Celso, care urmărea scena perplex. Adu-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase cînd duse paharul la gură și Susan, fermecătoare, se uita de sus la arhitect și la soția lui, o să-i invităm din ce În ce mai rar și o să-i chemăm doar pe prietenii buni de tot, o, cum o să savureze rotofeiul Luis Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd jocul În lipsa celor care se jucau cu el altădată Începu să devină trist. „Mămico“, spuse și Susan, care intra În clipa aceea În palat, Își dădu seama de situație văzînd cît de trist e chipul prințului de la fereastră. Veni, fermecătoare și-i spuse: dă-te jos, darling, a trecut timpul jocului de-a pieile roșii. E doar o podoabă, un capriciu al lui daddy, nu și nu, că să aducă la palat caleașca și pe urmă furios fiindcă pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era de părere că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurilor pe nume, Îl Întrerupse Țanțoșa; asta nu e o indemnizație, ci un dar de Crăciun“. Julius zîmbi, amintin-du-și scena și Juan Lucas avea de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a mai uitat la el. De ascultat, Îl ascultau, ce-i drept, fiindcă era la fel de simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În stare să se lege de mine dacă mai stau; cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care a văzut-o stînd pe scaun, piîngînd, făcînd să se destrame durerea pe care În mod normal ar fi trebuit să i-o producă plecarea lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva nemaipomenit! Susan Îl Întrebă la care, darling, dar lumina verde Îi Îngădui să pornească, să facă zgomot cu motorul, să nu-i răspundă, să nu-i spună nimic, ha-ha-ha, s-o lase să se uite la mine curioasă și fermecătoare. Susan Închise fereastra, vru să scoată din nou brațul și deschise fereastra În timp ce se Întorcea spre Julius ca să uite de avioane, Își aduse aminte că pentru el nu găsise nici un cuvînt de dezvinovățire. Julius Își feri privirea și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
când ne vedeam iar la facultate. Mai târziu, povestind vise în cărțile mele, am pro fitat de nenumă rate ori, mișelește, de o fisură în legea proprietății inte lectu ale - absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
succes al lui Cristian Vasile, care l-a între cut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la Grandiflora (căci se apucase și ea de lucra tiva meserie): — Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dansau, făceau dragoste, găteau, departe de viața lumii pe care o priveau doar pe fereastră. Era o fată minunată, nu era cine știe ce de frumoasă, ci doar drăguță. Avea însă un trup superb, subțire, fin, era elegantă și mi se părea fermecătoare. Dar când venea lângă mine mi se părea urâtă, pentru ca mai apoi să-și schimbe imediat expresia. Se machia strident, de parcă ar fi bătut-o cineva. Bărbații o remarcau imediat, lucru pe care ea și-l dorea cu ardoare. Când
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
început , că nu mai era singur , căci singuratatea luă parcă sfârșit . Acesta era locul lui tainic în care îi plăcea adesea să revină și era populat doar de pescarii săraci care locuiau în căsuțe pitice . De aici admiră adesea strălucirea fermecătoare a mării și a malului cu pietre albicioase . Pe această plajă mai fusese de câteva ori și avusese senzația ciudată că e prima persoană care se află aici , care vede , care există în acest loc . Pe plajă nu era absolut
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
încă o pauză, după care a dat ușor din cap. Citeam în ochii ei un răspuns despre momentul pe care-l trăiam. Și-a coborat privirea și a dus mâinile la spate. Ne-am sărutat îndelung. Buzele ei erau fragede, fermecătoare, s-a lipit imediat de mine, m-a lăsat s-o cuprind în brațe, să-i simt fragiditatea trupului, să-i aflu toate tainele. -Mi-a fost dor de tine, i-am spus. -Și mie, a răspuns ea. Aș fi murit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Conjuncții tăinuite lucrează-n toate cele, de-ntregul e mai mult ca suma părților, căci firul nevăzut de printre și din ele unește ce-i asemeni cu ce-i despărțitor. Un univers deasupra și altul dedesubt și, peste tot, același fermecător mister, câmpiile se țin de muntele abrupt cum apele și țărmurile se reazămă de cer. Ce portativ feeric!... Și atâtea simfonii vibrează-n rostul nostru care își caută noua înfățișare-asemeni privirii de copii!... Și-a fost ziua întâi, și-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
profundă cultură, ea își pune pe picioare o afacere proprie, deschizând un magazin cochet și discret de mobilă stil, în care piesele rare, de reală valoare, îi satisfac nevoia de frumos, dovedindu-i sensibilitatea pentru arta adevărată. Este o apariție fermecătoare și enigmatică, conturată și într-un alt portret care-i subliniază feminitatea: Chiar atitudinea ei echivocă față de adoratorul D. li se subliniază misteriosul feminin. Acesta crede cu tărie că de ea sunt îndrăgostiți toți bărbații. Este modelul de feminitate, de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Consider că acestea reprezintă o bogăție însemnată a Moldovei de ieri și de astăzi. Vor rămâne veșnic vii amintirile pentru mine și toți cei care iubesc arta și cultura religioasă. Fam. Tudor din Fălticeni 24 august 1984 Într-o zi fermecătoare de vară ne-am simțit mai curați, mai buni și mai frumoși. Ne-am adus aminte de 124 trecut, ne-am adus aminte că ne-am născut, că trăim și că vom muri. Am înțeles că viața trebuie trăită frumos
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tot ceea ce simțeai, cînd erai copil, În legătură cu acest oraș, Înainte de a-l vedea și de a-l cunoaște, ți se pare acum nu numai posibil, ci gata să se Împlinească. Imaginea uriașă a orașului strălucește În inima ta În culori fermecătoare Întocmai ca atunci cînd aveai doisprezece ani și te gîndeai la el. Îți Închipui că aceeași fericire Înălțătoare, făurită din avere, renume și succes Îți va aparține Într-o clipă, că ești pe punctul de a-ți lua locul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
explozie sărbătorească, de artificii... Acum aud un freamăt de codru și aud păsări cântătoare... Privighetori sunt sau ciocârlii? Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte frumoasă, o grădină mare, fermecată, un fel de Grădină a Raiului, un paradis, cu oameni vii, frumoși și veseli, cu mulți copii fericiți care cântă, dansează, se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]