1,443 matches
-
stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei imaginații copleșitoare și a sensibilității aparte, un text cețos, suprasaturat de metafore și imagini poetice. SCRIERI: Poteci răzlețe, Chișinău, 1987; Mireasa Domnului sau Schimbarea la față, Chișinău, 1989; Memoria cuvintelor, Chișinău, 1990; Vorbirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
însemnări, mai mult sau mai puțin elaborate, prinde contur celebrul Manifest activist către tinerime al constructiviștilor, inserat în numărul 46 din 1924 și influențat de cel similar al revistei olandeze „De Stijl” din 1920, care se remarcă înainte de toate prin fervoarea sa negativistă: „Jos arta, căci s-a prostituat! Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă; Teatrul, o rețetă pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir răsuflat; Dramaturgia, un borcan de fetuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
omolog autoficțiunilor în proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
ca argument pro domo excelenta eseistă care a fost Irina Mavrodin sînt mai mult decît edificatori: Valéry, Blanchot, Bachelard, Derrida, Barthes, Cioran, Camus, Sartre - după cum observăm, toți din spațiul francofon. Unul pe care l-a frecventat constant și cu nedezmințită fervoare culturală. De remarcat, tot în paginile de deschidere ale volumului amintit, argumentația în favoarea eseistului ca scriitor deplin, bun și firesc temei de a se situa și pe sine în acest context: "Termenul însuși de eseist comportă în el o ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
decît propria încîntare în descoperirea și valorificarea estetică a primilor poeți, aplicînd în cercetarea sa instrumentele modernității critice ale momentului. O carte, cum mărturisește în Cuvîntul înainte la ediția a III-a (Univers enciclopedic, 1998) scrisă "pe nerăsuflate cu o fervoare curioasă a spiritului". Aflat în vacanța de vară narează nerăbdarea și totodată încîntarea cu care scria: "Mă sculam dimineața cu o ciudată stare de surescitare și nu-mi găseam astîmpăr pînă ce nu mă așezam la masa de scris. O
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu împiedică însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de îmbătare își începe Bolintineanu cîntecul său". Încă din deschiderea capitolului dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Nicolae Iorga) și-a petrecut copilăria la Ismail, în sudul Basarabiei. Izbucnirea celei de-a doua mari conflagrații o obligă să părăsească totul și să vină la București. Aici, mărturisește în Esența unei vieți ("Convorbiri literare", nr. 6/2013): Fervoarea pentru artă mă împinge spre Belle Arte cu maestrul Camil Ressu, și la clasa de pian cu concertista Lidia Cristian. Avînd însă cetățenia elvețiană, expulzarea mă duce la Zürich unde studiez limbile romanice, cu materia principală franceza. Îl venerez pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șarlatanie sau autoiluzionare". Singura virtute care-i rămîne profesorului și care are valoare într-un amfiteatru este probitatea intelectuală. Max Weber își încheie această primă conferință cu o zicere cu sonuri profetice: Nimic nu s-a realizat încă doar prin fervoare și așteptare. Trebuie să procedăm altfel: să ne vedem de treaba noastră și să răspundem "cerințelor zilei", atît din punct de vedere uman, cît și profesional. Și această treaba va fi simplă și ușoară dacă fiecare om va afla demonul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
decît fanfaronada unor parveniți ajunși la putere, decît vanitatea narcisistă a celor copleșiți de sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate avea o mare influență, dar influența lui se exercită de fapt în gol, fără nici un sens. În această privință, criticii acestei "politici a puterii" au perfectă dreptate. Prăbușirea morală bruscă a unor exponenți ai puterii tipici pentru acest spirit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel: «Trebuie s-o spunem, doar cine știe ce este continuitatea poate intui beneficiul stării de provizorat. Entuziasmul, considerat din perspectiva fervorii, este o putere pozitivă, însă nu și suficientă. În realitate e o putere care se consumă și dispare dacă nu-și transmite patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de gingașă, ce are rolul de a ne ajuta să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
articole (despre muzică, artele plastice, literatură), A. manifestă la început o înclinare pentru poezie. Volumul Agonia (1929), ca și placheta Urmare (1936) sunt semnate cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
volumul În răspăr - ca și cele din Deconstrucții populare (2002) - au apărut în cotidianul „Național”, ci și „lipsei de audiență a unui fel de a scrie mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e efectul unui scepticism față de un model cultural puternic. Semnificativ pentru aceasta e amplul eseu Scandalul Sokal, unde P. arbitrează, cu gravitate mimată și ironie subterană, părțile beligerante, pentru a mărturisi la sfârșit că nu citise textul fondator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
lui, Dinicu Golescu - după declanșarea mișcării lui Tudor Vladimirescu, el judecă lucid evenimentele în cronica dialogată Prescurtă însemnare dă turburarea Țării Rumânești. Bătrân și cu sănătatea șubrezită, în timpul revoluției de la 1848 - la care fiul său, Al. G. Golescu, participă cu fervoare - se retrage înspre Mehadia și se stinge pe drum, la Orșova, poate de holeră. G. își elaborează primele scrieri în grecește (mai cunoștea latina, franceza și italiana). În 1817 avea pregătit, pentru a fi publicat, un volum cu traduceri, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Republica Moldova. În 1998-1999 este vicepreședinte al Parlamentului, iar între 1998 și 2001, președinte al Comitetului de cooperare cu Uniunea Europeană. I s-au decernat Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie (1995), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996) ș.a. De la o poezie a fervorii adolescentine, cultivată în volumul de debut, Stâlpul de foc (1988), M. se înscrie din ce în ce mai pregnant într-o formulă pecetluită de imaginea ruperii timpului în două printr-un uriaș stâlp de foc și de metafora unui dans pasional al ființei, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult mai chinuit de frustrări și remușcări, din perspectiva religiei pe care o practica cu fervoare. Ca mai întotdeauna, cînd ridicăm ușor voalul asupra unui trecut despre care credeam că știm tot și pe care l-am clasat la raionul de antichități, descoperim accente surprinzător de actuale, iar metehnele omenești, ca și frumusețea lumii, ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a Bucovinei cu patria-mamă. Generația tânără crescută, începând din acel moment, la „altă școală decât cea germană” (Mircea Streinul), ajunge la începutul anilor ’30, în plină exuberanță și avânt tineresc, la o fervoare a căutării propriei identități. Adunându-se la Arboroasa în 1932, pentru a sărbători Unirea din 1918, devenită „icoană” scumpă a spiritualității bucovinene, tinerimea literară, ce își căuta deja de câțiva ani buni făgașul, nemulțumită de marginalizarea fățișă și constantă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
imagine a fenomenului franciscan din varietatea acestor mărturii? În mod cert, așa ceva este posibil, chiar dacă este vorba de o imagine parțială. Există chiar două imagini: una anterioară canonizării lui Francisc, cealaltă, ulterioară. Imaginea „fratelui” Francisc Tânărul grup franciscan, însuflețit de fervoare, ce amintea de apostoli și biserica timpurie, era privit cu interes și admirație înainte de canonizare (Iacob din Vitry, în 1216, Cronica Sfântului Martin de Tours, Roger de Wendover), cu toate că, uneori, privațiunile lor pot părea excesive (Boncompagno de Signa) iar dezvoltarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
maestrul acestui Ordin, fratele Francino, un om simplu și fără studii, dar plăcut oamenilor și lui Dumnezeu (cf. Sir 45,1), căruia i se supun toți ceilalți considerându-l superiorul lor suprem. El era cuprins de o așa dragoste și fervoare a duhului încât, după ce a ajuns în mijlocul armatei creștine, înaintea cetății Damietta, pe pământ egiptean, a voit să meargă în tabăra sultanului Egiptului, hotărât și înarmat doar cu scutul credinței (Ef 6,6). Fiind capturat de sarazini, a spus: „Eu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al viermilor și de duhoarea viciilor. Ei sunt ca lumina lumii (Mt 5,14), iluminând pe mulți spre cunoașterea adevărului, înflăcărând și aprinzând pe mulți de fervoarea castității. 17. Acest Ordin al desăvârșirii, a cărui curte interioară are o așa mare întindere, nu este potrivit celor slabi și imperfecți. Aceștia, înaintând cu vapoarele în largul mării și ostenindu-se în ape adânci (Ps 106,23), ar putea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
așa cum rezultă din citatul literal (1Cel 94). Scrierea este databilă între 1231 și 1235. Fragment din LUCAS TUDENSIS, Adversus Albigensium errores; II, cap. 11: Cf. LEMMENS, în TM, 92-93. Așa cum se menționează în Legenda lui sacră și după cum mărturisesc cu fervoare mulți religioși, clerici, laici și seculari care au avut privilegiul să atingă cu mâinile lor și să admire cu ochii lor, nu cu mai mult de cinci ani în urmă, în mâinile și picioarele fericitului Francisc, soldatul lui Cristos, au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
consolidat Ordinul Minorilor, făcându-l puternic, glorios și competitiv în toate: confesorii, predicatorii, lectorii, în sintonie cu virtuțile caracteristice amintite anterior. Virtuțile cele mai iubite sunt prezentate ca fiind o caracteristică a fiecărei custodii a provinciei engleze. Virtuțile menționate sunt: fervoarea, evlavia și devoțiunea în recitarea oficiului divin, la Londra; studiul, la Oxford; lipsa banilor, la Cambridge; zelul pentru sărăcie, la York; afecțiunea pentru iubirea reciprocă, la Salisbury; simplitatea pură, la Worcester (nr. 41-44: FF 2462-2468). Provincia engleză se mândrește că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de mine». Domnul Isus i-a răspuns: «Fiindcă tu mi-ai cerut mereu să te pedepsesc aici pe pământ și să te fac să-ți ispășești pe deplin păcatele, eu ți-am trimis această suferință, mai ales pentru că ai părăsit fervoarea ta inițială și nu ai făcut, după cum trebuia, conform vocației tale, roade vrednice de pocăință (cf. Mt 3,8), și fiindcă ai fost prea indulgent cu cei bogați, atunci când le dădeai pocăința». Sfântul Petru a adăugat: În plus, trebuie să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
până la recitarea rugăciunii ceasului al treilea; erau atât de asidui în rugăciune, încât cu greu se putea găsi vreo oră pe timpul nopții în care să nu fie niciunul în capelă în rugăciune. La principalele sărbători ale anului, cântau cu atâta fervoare oficiul din ajun, încât îl prelungeau adesea toată noaptea; și chiar și atunci când nu erau decât trei sau patru, sau cel mult șase, recitau oficiul cu solemnitate și îl cântau. Era atât de minunată simplitatea și puritatea lor, încât, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de la Londra, provincia a fost împărțită,așadar, în mai multe custodii, fiecare dintre ele distingându-se printr-o virtute deosebită. Custodia de Londra, încredințată fratelui Gilbert, căruia pe patul morții i-a apărut Sfânta Fecioară, a strălucit mai ales prin fervoare, umilință și evlavie în oficiul divin. Custodia de Oxford, care a fost condusă de fratele William de Ashby, a devenit renumită mai ales pentru activitățile sale intelectuale. 42. În Custodia de Oxford, condusă timp de douăzeci de ani de fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]