5,111 matches
-
ce aducea neîndoielnic cu hurducăiala unei roți de căruță pe drumul neregulat de țară. Preț de o clipă se omorâseră fiecare din priviri unul în imaginația celuilalt. Bagoas nu era îndârjit de faptul că adversarul său se năpustise ca o fiară dezlănțuită asupra doctorului gură cască. În alte condiții ar fi privit nepăsător la omorârea acestuia. Doar faptul că nu se putuse reține în fața impoliteții de care dădea dovadă soldatul în fața regelui său fie el și cu un picior în groapă
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
se află un mare anahoret. - De unde știți? i-am întrebat noi. - Acum șapte ani, au răspuns ei, locuitorii acestui sat, au văzut pe culmea muntelui, o lumină că de foc. La început am crezut că a aprins cineva foc din pricina fiarelor sălbatice, dar am văzut că lumina această ține multe zile. Într-o zi ne-am urcat pe munte, dar n-am văzut nici urma că a ars vreun foc și nici lemne arse. În noaptea următoare am văzut iarăși aceeași
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
dar n-am văzut nici urma că a ars vreun foc și nici lemne arse. În noaptea următoare am văzut iarăși aceeași lumină și așa timp de trei luni. Într-o noapte am luat câțiva oameni, înarmați cu arme împotriva fiarelor și ne-am suit în munte la acea lumină. Și am rămas unde era lumină până dimineață. Dimineață vedem o mică peșteră în locul în care era lumină. Când am intrat înăuntru, am găsit un anahoret mort. Era îmbrăcat cu stihar
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
morminte, glasul marilor srăbuni? Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?! Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici Cănd prin lunca ta, cărare făceau printre venetici? Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare? Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?... Prutule, ți-am pus gând rău, îți aduci aminte oare Când voit-a Dumnezeu să
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
Poeme > Antologie > VISUL COȘMAR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1027 din 23 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: Vladimir Kush - Dark side of the moon scapă-mă Doamne de visul coșmar în care omul devine din ce în ce mai mult fiară ochii tâmplele ard frisonul nu întârzie să apară se încinge hora stăpânului cu biciul din sferele verzi ale cancerului urii sculptorul a încercat odată să o modeleze îi iese din daltă un fruct nu-l gustă nu-l vede răsucește
VISUL COŞMAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352510_a_353839]
-
de pânză și i-a dat drumul. Dar leul după ce a fost vindecat, n-a mai părăsit pe bătrân, ci ca un adevărat ucenic, îl însoțea oriunde se ducea, încât se minuna bătrânul de o recunoștință atât de mare a fiarei. De atunci, bătrânul îl hrănea, dându-i pâine și boabe muiate. * * * Avva Gherasim avea în lavra un măgar pentru carat apă, căci părinții din lavra beau apă din sfanțul riu Iordan. Lavra este departe de riu, cam la o milă
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
Te apăra de-aici și de departe, Cu lacrimi învelite-n rugăciuni, Și gânduri nerostite despre moarte. Ei, cei plecați... Ce hrana ți-o aduc, muncind afară. Conducătorii tăi... doar pentru bani Te-ar ciopârți-n bucăți că pe o fiară, Să ia pe tine câțiva gologani. Referință Bibliografică: E pentru tine țară... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
E PENTRU TINE ŢARĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352533_a_353862]
-
grăire. Brâncoveanu este dincolo de vremi, este în credința pe care doar Cuvântul întrupat o arată din iesle, iar lemnul, cu jertfa Mielului, o trece din veac în veac: Acolo, pe lemn vă întăriți, până când chinul cercării va trece,/ Până când ura fiarelor se va șterge,/ Iar lumina staulului va grăi despre prunc,/ Despre pruncul care grăiește-n negrăire călăului,/ Despre pruncul care mângâie chiar și fiara,/ Despre pruncul care zâmbește,/ Despre pruncul care ascultă ce părintele îi spune:/ Curajul jertfei este însoțirea
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
din veac în veac: Acolo, pe lemn vă întăriți, până când chinul cercării va trece,/ Până când ura fiarelor se va șterge,/ Iar lumina staulului va grăi despre prunc,/ Despre pruncul care grăiește-n negrăire călăului,/ Despre pruncul care mângâie chiar și fiara,/ Despre pruncul care zâmbește,/ Despre pruncul care ascultă ce părintele îi spune:/ Curajul jertfei este însoțirea Mielului dincolo de moarte 6. La capătul suferințelor nu le mai rămăseseră Brâncovenilor decât sufletele din ei, nu le mai rămăsese decât nemurirea, căci trupul
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
care ți-l dă printre altele și moștenirea a zeci de generații de vânători regali, glumind bine dispus cu Marele Armaș, care-i rânduise puștile în funcție de informațiile pe care le avea de la Marele Hăitaș. Cu puțin înainte însă de apariția fiarelor, regele zâmbi puțin stingherit și, plasând cu eleganță o mică glumă regală, se retrase într-un tufiș pentru o necesitate strict omenească, dar care nu-i ocolește nici pe împărați. Ajuns la adăpost de privirile suitei, sprijini superba armă cu
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
providența ca două acțiuni dumnezeiești ce se conjugă. În acest fel, Dumnezeu creează pământul, dar tot El îl întărește și îl cârmuiește prin legile Sale, încât acesta nu se va clatina în veacul veacului (ps. 103, 6). Dumnezeu adapă toate fiarele câmpului prin izvoarele pe care le-a rânduit să iasă din mijlocul munților. El a făcut "să răsară iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor". "Toate către Tine așteaptă să le dai lor hrană la bună vreme - conchide psalmistul. Dându
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
i-a apărut de pe contrasens, în față, un tir al cărui șofer adormise la volan. Nu a mai putut face nimic; bolidul s-a urcat pur și simplu pe mașina ei și a strivit-o. Abia au scos-o dintre fiare. Ștefan a fost distrus, și-a revenit abia după un an de zile. Ajunsese o epavă. Ilinca rămase cu lingurița cu înghețată spre gură fără să mai facă vreo mișcare și cu ochii ficși spre Gicu, schimbându-se la față
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
acordând un loc important metaforei în formula poetică adoptată, cu acea dispoziție lingvistică aparte: „Ninge cu sori peste sufletul meu./ O fi departe, aproape, acel Dumnezeu?//...// Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis,/ Veni-va curând și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
am văzut struguri brumați urlând la lună, Am tălpile subțiri că petalele, carnea mi se desface Ca miezul de nucă, atunci, what is the matter? Întreabă lupul, începe să plângă, Eu îl văd în lunca mare, parcă nu mai este fiara, Pare oarecum ok, or fi frații lui misei? Sunt mai aprigi, sunt din africi, asii, tundre, unde-s, unde? Sunt războinici, sunt mai pașnici, focului și codrului, Farmecele jocului, lupul tace, gândul umblă Ca un hoț prin grâu și umbră
LUPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351328_a_352657]
-
nu și l-a putut atinge, din chiar cauza aripii sale de stânga pe care și-o alesese, ar fi inutil să îl discutăm în amănunt. Chiar acolo se ducea cea mai sălbatică luptă, de genul celei pentru „ciolan”, al fiarelor, nu pentru cauza noastră comună. Dar, a fost oprit „la timp”! - ar zice toate neamurile lui Băsescu, Ponta și Crin Antonescu, într-o criză de conștiință −, pentru că, prin concepție și statut, ideologia partidelor comuniste este în mod acerb dornică de
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DRESOAREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului moto:A zburat la circ o fiară Fără vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament ---------------- Femeia în negru și șarpele Care se uita fix în ochii ei Dacă nu-ți asumi riscul, nu iei Startul spre țara, unde cresc harpele Dresuri de tigri, pantere, frecvent
DRESOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351445_a_352774]
-
pe care comuniștii, o perioadă, l-au interzis, spunea că cine nu se culcă cu moartea, nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni și al sentimentului de egalitate în fața neantului universal, fără care viața e luptă de fiară. Coștgiința morții, mai spunea criticul, nu se confundă însă cu frica de moarte. Voi vă credeți veșnici. Nu vă este frică de moarte.Voi iubiți ideea, nu oamenii. De aceea viața devenise, în țara noastră, ...luptă de fiară. Partidul comunist
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
luptă de fiară. Coștgiința morții, mai spunea criticul, nu se confundă însă cu frica de moarte. Voi vă credeți veșnici. Nu vă este frică de moarte.Voi iubiți ideea, nu oamenii. De aceea viața devenise, în țara noastră, ...luptă de fiară. Partidul comunist nu a înțeles că unirea nu reușește niciodată când se face împotriva cuiva; ea triumfă întotdeauna când se face pentru ceva. Stângaciul: (Nemulțumit). Noi am construit blocuri... Dreptaciul: Niște ghetouri, adevărate cutii de chibrituri...în care ne-ați
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
și s-a încleștat de el cu putere. Bandiții îl trăgeau de picioare așa de tare, încât, dacă tânărul, nu ceda și nu lăsa pe Mihai Bravul, din brațe, atunci ar fi frânt trupul de bronz al eroului, ori aceste fiare sălbatice i-ar fi smuls picioarele din încheieturi. Nu! nu! acest guvern a-nebunit!...” Între timp justițiarul își va obține licența în drept, lăsând în urmă, prin isprăvile lui de student, o amintire pe care însăși autorul cu greu o
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
de trăit ! Aș fi sculptat istoria viitoare a lumii și a omului. Le-aș fi arătat calea adevărată, steaua după care să se conducă. ( a obosit, își trage sufletul) Omul mai este încă animal, și o ființă sărmană, și o fiară. S-ar mai putea încă o dată sinucide, cum a mai făcut-o în al doilea război mondial, când atâtea popoare s-au sinucis prin mințile de care erau conduse.( sunetul stins al unui bucium se pierde în depărtări) CONSTANTIN BRÂMCUȘI
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
făcute cu ceva timp în urmă când lucra pe un post de specialist în Evul Mediu Timpuriu într-un institut elvețian. Căscă gura, fără să priceapă ce se întâmplă, când văzu, în capul scării spiralate, un pitic monstruos îmbrăcat în fiare, cu ochi injectați, nas borcănat și o ghioagă ghintuită în mână. Părea destul de pornit să-l termine pe nefericitul care se zvârcolea pe podea, când, deodată, atenția i se abătu asupra ei. - Haahhh, răcni dihania în limba aceea guturală, dar
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
călca pentru prima oară în viața ei cu tălpile goale pe pietriș chiuind de la înțepături, un om cu o privire foarte încruntată le opri, se înclină și le spuse: - Înalta noastră stăpână vrea să vă vadă! Pe tine și pe fiara pădurilor! Acum! Urmați-mă! Micuța contesă, bătu, foarte încântată, din palme și porni țopăind după mohorâtul personaj, iar Silvia, fiara deci, complet indiferentă, gândi că nu i se mai pot întâmpla lucruri cu mult mai rele. Urcară pe scări, către
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
foarte încruntată le opri, se înclină și le spuse: - Înalta noastră stăpână vrea să vă vadă! Pe tine și pe fiara pădurilor! Acum! Urmați-mă! Micuța contesă, bătu, foarte încântată, din palme și porni țopăind după mohorâtul personaj, iar Silvia, fiara deci, complet indiferentă, gândi că nu i se mai pot întâmpla lucruri cu mult mai rele. Urcară pe scări, către turn. Omul acela deschise o ușă și îngenunche cuprins de o suspectă teamă. Doamnele intrară în camera întunecoasă și umedă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
i-a mâncat! Abia acum Verhilda, care era cam căscată din fire, observă grozăvia și sări chirăind spre colțul încăperii. Popa începu să ardă tămâie și să bată cruci cât clopotnița implorându-l pe Sfântul Gheorghe să mai omoare o dată fiara. Zadarnic! „Fiara” părea a zâmbi cam pierdut, așa cum face orice om obișnuit atunci când este depășit complet de împrejurări. Tot ducesa însă, rezolvă situația, calm și cu hotărâre, așa cum bine îi stătea unei adevărate stăpâne: - Verhildico, dă-i, fato, că văz
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
mâncat! Abia acum Verhilda, care era cam căscată din fire, observă grozăvia și sări chirăind spre colțul încăperii. Popa începu să ardă tămâie și să bată cruci cât clopotnița implorându-l pe Sfântul Gheorghe să mai omoare o dată fiara. Zadarnic! „Fiara” părea a zâmbi cam pierdut, așa cum face orice om obișnuit atunci când este depășit complet de împrejurări. Tot ducesa însă, rezolvă situația, calm și cu hotărâre, așa cum bine îi stătea unei adevărate stăpâne: - Verhildico, dă-i, fato, că văz că pă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]