1,924 matches
-
mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția judicativă a judicativului printr-o schimbare de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost formulată și mai sus, dar aici este locul ei "natural". Punerea în discuție a timpului, în filosofie, a fost întotdeauna însoțită de o tematizare propriu-zis ontologică; așadar s-au aflat în atenția filosofului și teme despre ființă și ființare, despre diferența dintre acestea, despre relația lor etc. Nu este întâmplătoare, desigur, această situație. Acum o putem lămuri, ținând seama de faptul că timpul este "originea non-originară" (a priori "universal" în orizont "istoric") a dictaturii judicativului. Filosofia, urmărind întotdeauna ceea-ce-este-originar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute ființarea conștientă? Putem vorbi despre o preeminență a acesteia? Într-un subcapitol anterior, sugeram că tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute ființarea conștientă? Putem vorbi despre o preeminență a acesteia? Într-un subcapitol anterior, sugeram că tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente conduc spre o anumită timporizare preferențială, în sensul că cel puțin reducția judicativă trebuie să scoată în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute ființarea conștientă? Putem vorbi despre o preeminență a acesteia? Într-un subcapitol anterior, sugeram că tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente conduc spre o anumită timporizare preferențială, în sensul că cel puțin reducția judicativă trebuie să scoată în evidență calea mai sigură a acestei în-ființări. La drept vorbind, cele două caracteristici ale ființării conștiente: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente conduc spre o anumită timporizare preferențială, în sensul că cel puțin reducția judicativă trebuie să scoată în evidență calea mai sigură a acestei în-ființări. La drept vorbind, cele două caracteristici ale ființării conștiente: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt, nu sunt posibile decât prin intervenția timpului, în sensul cunoscut: al în-ființării, așadar al identității sale cu această ființare. (Este de prisos să întăresc ideea că termenul "conștient" nu se referă, aici, la o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în evidență calea mai sigură a acestei în-ființări. La drept vorbind, cele două caracteristici ale ființării conștiente: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt, nu sunt posibile decât prin intervenția timpului, în sensul cunoscut: al în-ființării, așadar al identității sale cu această ființare. (Este de prisos să întăresc ideea că termenul "conștient" nu se referă, aici, la o anumită facultate pe care ar poseda-o ființarea, ci, formal, la unitatea pe care o alcătuiesc aceste două caracteristici ale sale: reflexivitatea și deschiderea către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt posibile decât prin intervenția timpului, în sensul cunoscut: al în-ființării, așadar al identității sale cu această ființare. (Este de prisos să întăresc ideea că termenul "conștient" nu se referă, aici, la o anumită facultate pe care ar poseda-o ființarea, ci, formal, la unitatea pe care o alcătuiesc aceste două caracteristici ale sale: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt.) Întâi, prin timporizare, apare sau este constituit (dacă ținem seama de actul judicativ al timpului însuși) ceva. Acesta poate fi un "subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
caracteristici ale sale: reflexivitatea și deschiderea către Celălalt.) Întâi, prin timporizare, apare sau este constituit (dacă ținem seama de actul judicativ al timpului însuși) ceva. Acesta poate fi un "subiect"; oricum, are sensul de substrat (subjectum). Deocamdată nu avem decât ființarea: ceva cu sensul de substrat. Dar timporizarea se produce într-un anumit sens, și acest sens este dăruit ființării; totuși, originea sa se află în timpul însuși, agentul în-ființării; de aici și identitatea acestuia cu ceea ce în-ființează. Astfel, poate fi vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actul judicativ al timpului însuși) ceva. Acesta poate fi un "subiect"; oricum, are sensul de substrat (subjectum). Deocamdată nu avem decât ființarea: ceva cu sensul de substrat. Dar timporizarea se produce într-un anumit sens, și acest sens este dăruit ființării; totuși, originea sa se află în timpul însuși, agentul în-ființării; de aici și identitatea acestuia cu ceea ce în-ființează. Astfel, poate fi vorba despre sensul timporizării numit prezentuire, și atunci sensul căpătat de ființarea în-ființată (prezentuită, adică timporizată cu un anumit sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un anumit sens, și acest sens este dăruit ființării; totuși, originea sa se află în timpul însuși, agentul în-ființării; de aici și identitatea acestuia cu ceea ce în-ființează. Astfel, poate fi vorba despre sensul timporizării numit prezentuire, și atunci sensul căpătat de ființarea în-ființată (prezentuită, adică timporizată cu un anumit sens, dat de "prezent", constituită judicativ ca fiind de față) este acela propriu-zis de ceva ca substrat. Dar sensul timporizării poate fi acela de chemare a trecutului, iar sensul căpătat de ființare este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ființarea în-ființată (prezentuită, adică timporizată cu un anumit sens, dat de "prezent", constituită judicativ ca fiind de față) este acela propriu-zis de ceva ca substrat. Dar sensul timporizării poate fi acela de chemare a trecutului, iar sensul căpătat de ființare este cel de reflexivitate, de întoarcere către sine (recunoscut, de exemplu, în conceptul "conștiinței afectate istoric" wirkungsgeschichtliches Bewußtsein al lui Gadamer, folosit de acesta în legătură cu fenomenul raportării omului la tradiție), în sens de auto-constituire, sens deosebit de important, fiindcă legitimează judicativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
folosit de acesta în legătură cu fenomenul raportării omului la tradiție), în sens de auto-constituire, sens deosebit de important, fiindcă legitimează judicativ însăși reflexivitatea. De asemenea, sensul timporizării poate fi acela de survenire a viitorului, pornind de la putința de a fi a unei ființări, iar sensul dăruit către aceasta este acela de alteritate, mai bine spus, de Celălalt, care, prin propria sa reflexivitate, așadar timporizare în sensul chemării trecutului (propriu), ajunge să se deschidă el însuși către ființarea în cauză, căpătând și ea sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putința de a fi a unei ființări, iar sensul dăruit către aceasta este acela de alteritate, mai bine spus, de Celălalt, care, prin propria sa reflexivitate, așadar timporizare în sensul chemării trecutului (propriu), ajunge să se deschidă el însuși către ființarea în cauză, căpătând și ea sensul deschiderii către Celălaltul său; sensul judicativ-constitutiv este aici acela al Celuilalt radical, adică al "meu" în propria-mi moarte, fiindcă survenirea viitorului nu poate constitui, în primă instanță, decât prin a priori-ul reflexivității
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită autonomie a timporizării prin survenirea viitorului, care își desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste două ființări, în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității. De fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste două ființări, în sensul aplicării asupra lor a unui singur act de prezentuire. Timpul este agentul în-ființător, dar el trece în condiție de ființare; determinarea temporală a acesteia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt, preeminența ființării conștiente în privința timporizării este susținută de acest ultim sens descoperit, cel de reciprocitate; care implică, firesc, diferență și identitate, totodată: a) diferență între ființarea conștientă care suportă survenirea viitorului și Celălalt; b) identitate "temporală" între aceste două ființări, în sensul aplicării asupra lor a unui singur act de prezentuire. Timpul este agentul în-ființător, dar el trece în condiție de ființare; determinarea temporală a acesteia din urmă este însăși condiția sa de posibilitate, dar, pe de altă parte, timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]