13,850 matches
-
lume ca să se adapteze... eu? Mai tîrziu, după ani de zile, ochii noștri spuneau mereu altceva decît cuvintele pe care le schimbam În fugă. Și n-am mai găsit niciodată acea risipă de suflet pe care o făceam odinioară pe filele unui manuscris al bătrînului Vianu. De unde a Început trădarea? Nu am putut să-mi Însușesc adevărul ei. Nu a putut să-și Însușească adevărul meu. Fără să ne dăm seama, a apărut Între noi un soi ciudat de incompatibilitate, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
va rămâne acolo să citească dosarele, nu avea nici o intenție s-o facă. Le citise zilele trecute și aproape că le știa pe de rost. De fapt nici nu era mare lucru de citit, dosarul fiecărui caz având doar câteva file. Apărea însă o altă întrebare acum, pe care, având în vedere și cele aflate de la Ileana seara trecută, începea să și-o pună tot mai apăsat: de ce ținea oare morțiș comandantul să mușamalizeze cazul? După cum știa de la fiică-sa, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau decât să creadă în ele mai departe. Iată însă că se trezea și el implicat în aceste file de poveste, și încă cum, ca personaj principal. Oricât de deschis ar fi fost și oricâtă înțelegere ar fi avut pentru datinile și credințele locale, nu putea să accepte una ca asta. Dragul meu, înțeleg că îți vine greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost descrisă de Niculina Boghiu, pentru Fruntești de Coca șarălungă și de familia Ciuchi, pentru Lunca de familia Ignătescu, de la Iacobeanu Floarea și de la Măria Vr. Pușcuță. 49 Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, Fond școala generală Filipeni, dosar 1/1906, fila 32. ////// Scena și pățania o știu de la tatăl meu care o aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scris? Am tăgăduit În tăcere. — Știi cîte exemplare ca acesta sînt pe piață, Daniel? — CÎteva mii, bănuiesc. — Nici unul, a precizat Barceló. În afară de al tău. Restul au fost arse. — Arse? Barceló s-a mărginit să-mi ofere zîmbetul lui hermetic, parcurgînd filele cărții și mîngîind hîrtia ca și cînd ar fi fost o mătase unică În univers. Doamna În alb s-a Întors Încet. Buzele ei au schițat un surîs timid și tremurător. Ochii săi clipeau În gol, pupile albe ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
32, Barcelona Am deschis plicul și am scos scrisoarea, o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ori, n-au fost decât o somnolență continuă și de neînvins din care conștiința pe jumătate trează îl smulgea din când în când brusc, aveau să treacă cele trei zile care mai erau până la împlinirea termenului, marți, miercuri, joi, trei file de calendar care cu greu se desprindeau din cusătura de la miezul nopții și care apoi rămâneau ca lipide de degete, transformate într-o masă glutinoasă și informă de timp, într-un perete moale care-i rezista, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la Întrebarea la care nici măcar maestrul meu nu a izbutit să ofere un răspuns. Însă vreau să Îl cer de la Arrigo da Jesi. Am aflat că și el se află În cetatea voastră. - De ce filosoful? Întrebă Dante uimit. - Apare În filele lui Mainardino. Arrigo a fost novice pe lângă Elia da Cortona, franciscanul prieten cu Frederic. Și se spune că e foarte bogat. Ca și Elia. Despre el se zicea că ar fi Învățat taina alchimiei pentru a fabrica aur. Ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
florentini! Ce ai tu de Împărțit cu omuleții ăștia care te Înconjoară, În afară de faptul că te-ai născut În mijlocul lor? Și apoi, câțiva florini În buzunar nu ți-ar prinde bine? Am auzit că numele tău apare nu doar pe filele poeților, ci și prin registrele cămătarilor. Priorul era din ce În ce mai Întunecat la față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi. - O copie făcută de mine Însumi, pe când am fost coleg de breaslă cu Bigarelli. Pe ascuns, adăugă el cu un fior, de parcă s-ar fi temut că vechiul maestru se mai putea Încă răzbuna. Dante se aplecă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru voi? În loc de răspuns, prelatul Întinse o mână spre perna de lângă jilț, apucând un fascicul de foi. Aruncă o privire peste prima, dar apoi Își ridică din nou privirea asupra lui Dante, ca și când ar fi cunoscut prea bine conținutul acelor file. - Dumneata ești un iubitor al istoriei, nu-i așa? Îl Întrebă, după care continuă fără să mai aștepte răspunsul. Și ești curios și În privința celor care ar vrea să facă din istorie narațiune, precum acel Bernardo, pe care se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea memoriei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putut fi furat. Doar un cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile suveranului meu, minunea lumii...” Dante Își ridică ochii pentru o clipă, iar apoi reveni la pergament. - ... „pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de fapte vitejești și de glorie. Nașterea lui aproape miraculoasă la Jesi, lupta pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții sale. Versurile lui... Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care mintea sa le sorbea așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului: „ucis de mâna omului neîntreg, care era”... Dante Întoarse pagina, sperând că textul va continua pe partea cealaltă. Însă fila era albă: ultima fâșie de pergament fusese smulsă cu grijă, pentru a Îndepărta ultimele rânduri, cu numele asasinului. Cine rupsese foaia? Și, mai ales, de ce? Dacă cineva voise să Îl protejeze pe cel care se făcea vinovat de aceste crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rece, priorule! strigă el. Ci un ecou nobil al strălucirii divine. Acea lumină care cheamă la ființare și numește lucrurile. Dinainte de glasul lui Adam. Dinainte de Facerea Însăși. Fiat lux, prima Sa faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sa faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din ce nu trebuie. Nu se va Întâmpla nimic care să nu fi fost scris Încă din prima zi În cartea destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ești în fața unei oglinzi și tragi de cămașă pentru a-ți aranja gulerul. O sală care se privește și încetează să mai respire. În tăcerea lăsată procurorul arunca primele sale cuvinte. Iar tăcerea se destrăma. Niciodată mai mult de cinci file, indiferent de cazul judecat. Sistemul procurorului era simplu ca bună ziua. Fără fleacuri. Zugrăvirea rece și minuțioasă a crimei și a victimei, e suficient. Dar asta înseamnă deja mult, mai ales când nu lași deoparte nici un detaliu. Cel mai adesea, raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]