1,926 matches
-
acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în care apare cuvântul peras. Deși trimite constant la cuvântul de la care își împrumută numele, peratologia depășește cu mult ceea ce spune cuvântul ca atare sau ceea ce poate oferi o analiză de concept. Peratologia își întinde raza asupra unor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
antică. Vezi A. Vranceanu, "Leo Spitzer: sa définition de l'ekphrasis et son influence sur les méthodes d'analyse comparatiste", in : Leo Spitzer: lo stile e il metodo, coord. I. Paccagnella și E. Gregori, Padova, Esedra, coll. "Quaderni del Circolo Filologico Linguistico Padovano", 2010, pp. 231-244. 4 Vezi în special lucrarea unui elev al lui Spitzer James A. W. Heffernan, Museum of Words: The Poetics of Ekphrasis from Homer to Ashbery, University of Chicago Press, Chicago, 1993. 5 De altfel, s-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Pentru această școală superioară, domnitorul a clădit un local nou, a Înzestrat acest lăcaș de cultură cu baza materială necesară, cu dascăli plătiți și cele necesare traiului. Învățatul Alexandru Helladius scria că ,,În această instituție, se predau Învățături filosofice și filologice la nivelul unei facultăți de arte liberale din universitățile apusene și ea Își merită numele de Academie.” Disciplinele ce se predau erau: logica, istoria, fizica, matematica, retorica, poetica, astronomia, psihologia, metafizica, greaca și latina, iar mai târziu franceza și italiana
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
Mitropolitul Antim Ivireanul la traducerea a trei dintre cele mai apreciate lucrări la vremea aceea: Învățături creștinești, Floarea darurilor și Catavasierul și care se dovedește a fi un om de o vastă cultură, cu o temeinică pregătire filozofică, muzicală și filologică. Impresionat de stilul lucrărilor traduse de el și convins de titulatura de „sfetagoreț“, Nicolae Iorga spune despre el că era „un călugăr Învățat care fusese și la Athos“. Prin monumentala lucrare Psaltichia românească, despre care am vorbit mai sus, dar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
apoi organizăm și recepția. Fiindcă doar atunci vom avea ce oferi și prezenta efectiv Europei. Această integrare cultural europeană, dublată de asumarea acestei identități spirituale, începe să se intensifice. Dacă până în 1940, ea a avut un caracter predominant istoric și filologic, prin contribuții importante în aceste direcții, uneori și artistic, sub presiunea totalitară a început să se evadeze, ca de altfel din întregul lagăr socialist și în zona literară și chiar a studiilor literare. Este semnificativ faptul, între altele, că E.
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
distante, pentru tot ceea ce nu constituie literatură occidentală sau pro-occidentală (influențată în mod direct, tradusă, cu program literar vestic etc.). O astfel de atitudine este frecventă, am spune chiar tipică, marilor media actuale, spiritelor jurnalistice de pretutindeni, fără pregătire literară, filologică, lingvistică etc., care propagă doar literatura ultimelor apariții imediat accesibile. În același sens lucrează și specializarea academică, necunoașterea limbilor străine, o serie întreagă de restricții și obstacole de ordin pur practic. Nu poate fi negată realitatea acestor fapte. Răspunsul este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Europei stăpânește dorința spre lumină, și timpurile acestea par a fi începutul unei epoce însemnate, când multe popoare ținute până acum în robie și întuneric își îndreaptă privirile spre o nouă libertate și o nouă civilizație. Un spirit de emulație filologică identică animă și pe Ion Budai-Deleanu, care pornește să compună un Lexicon român-german: Văzând că toate neamurile Europei au de mult lexicoanele sale, numai la neamul nostru lipsește o carte ce se poate zice spița cea dintâia a culturii, mă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
încă puțin și abia în ultimii ani{\cîte 43}. Maestrul Constantin Dumitrescu nu este la primele efigii Ștefan cel Mare și Sfânt și Mihai Eminescu. Ne sunt cunoscute efigiile de pe medaliile Voroneț 500, din 1988{\cîte 44}, Societatea de Stiinte Filologice, din 1989, Mihai Eminescu, tot din 1989, inițiată de Secțiunea din Bârlad a SNR{\cîte 45}, Școala M. Eminescu Lipova și medalia Mihai Eminescu realizată după bustul lui Ion Irimescu, din 1922. Artistul gravor găsește totdeauna elemente grafice în plus
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente. Studiile culturale, ca și studiul mentalităților, au pus în relație textul cu alte forme artistice, în special cu cele ale patrimoniului material
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
V.1979, București), traducător. Este fiul lui Isak Weissglas, jurist. După terminarea liceului, perioadă în care se împrietenește cu Paul Celan, acesta devenindu-i și emul în cucerirea măiestriei poetice, lucrează ca bibliotecar în orașul natal. Tot aici începe studii filologice la Universitate, dar le întrerupe din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Un val de arestări declanșat în vara lui 1942 lovește și familia Weissglas, care va fi deportată până în primăvara anului 1944 în diferite lagăre transnistrene (Cariera de
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
a extins la unitățile transfrastice. Tradiția europeană a integrat această practică domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault), imediat după 1968. La intersecția a trei direcții de analiză: (a) tradiția filologică, ce asociază studiul textelor și istoria; (b) practica școlară a "explicării textului"; (c) perspectiva marxistă asupra textelor scrise și a condițiilor lor de producere, analiza discursului devine interdisciplinară, situîndu-se în domeniul științelor umaniste și sociale. Școala franceză de analiză a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul secolului al XX-lea, cînd s-a propus o clasificare a semnelor în două categorii: cele care indică pauzele (virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trăsături ale textului-operă, printr-o critică genetică a stărilor textuale, realizată de poetică, tot așa cum nu mai are un foarte mare succes restabilirea unui text original pe baza unor stări textuale eterogene din punct de vedere editorial, în bună tradiție filologică. În măsura în care un text/ discurs marchează diferențe și instituie identități, el este conceput astăzi ca un sistem coerent de relații cauză-efect, adecvat unor exigențe care stipulează diminuarea tehnologică a tot ceea ce este ineficient, fiind un obiect integrat într-o economie postmodernă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei euristice, filologice etc. Urmează apoi principiul analogiei, adică evaluarea posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență a zilelor noastre. Conform acestui principiu, Învierea lui Hristos ar fi imposibilă, pentru că nu are niciun corespondent în experiența umană a zilelor noastre. Acest principiu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Providenței, este o Teologia Civile Ragionata della Provedenza Divina 90 pe care noi o situăm undeva la mijloc între Bossuet și Voltaire, între teologie și filozofia istoriei, întrucât providența se confundă cu filozofia până aproape de anularea ei. Prin folosirea metodei filologice în istorie și a raționamentului contextual ca mijloc de mediere între interpretările mecaniciste și cele teleologice, între natură și rațiune, Vico încearcă să stabilească o corespondență între planul divin al mântuirii și natura imanentă a omului. Kant, asemenea lui Vico
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și Studii și cercetări de onomastică, apărută la Craiova). Antroponimia este ramura onomasticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile universitare de la facultățile filologice, se abordează doar la clasificarea substantivelor și ortografierea acestora. Este adevărat că etimologia numelor proprii în general a preocupat pe lingviști, alteori și pe istorici și geografi, pentru informațiile pe care numele proprii le pot aduce în explicarea unor fapte
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aceluiași autor; Folclorul. Cum trebuie înțeles, București, 1937, a apărut în același an la București, și în traducere franceză. Tache Papahagi Folclorul romanic și cel latin, București, 1923; idem, Folclor român comparat, București, 1929 ; idem, Aromînii, sinteză etnografică, istorică și filologică, București, 1932 (primele două lucrări ale lui Papahagi au rămas litografiate) ; Marcu Beza, Paganism in Rumanian Folklore, London, 1928 ; Adolf Schullerus, Verzeichnis der rumănischen Mărchen und Mărchen Varianten. Nach dem System der Marchentypen Anti Aarnes, Helsinki, 1928; N. Cartojan, Cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Popescu-Telega, despre literaturile iberice, mai ales spaniolă (menționez și volumul Cervantes. Viața și opera, București, 1944); I. Iordan, Istoria literaturii italiene (curs), Iași, 1928 și o masivă Crestomație romanică (lucrare colectivă, condusă de I. Iordan), București, 1962, alături de numeroase studii filologice. La acestea trebuie adăugate alte studii recente, cu caracter mai mult monografic, dintre care citez volumul colectiv Dante (București, 1966), volumele lui Al. Bălăci, (Giosue Carducci, București, 1947, Dante București, 1966, Studii italiene, 3 vol., București, 1958-1964), Valentin Li'pătti
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
conducerea lui Tudor Vianu (sub tipar). (,d) p. 233. Lazăr Șăineanu a scris mai multe lucrări de lingvistică : Dicționarul universal al limbii române, 1896, cu numeroase reeditări ; Influența orientală asupra limbii și culturii române, 2 vol., București, 1900, vastă cercetare filologică și etnografică ; Le langage parisien en XlX-ieme siecle, Paris, 1920; Problemes litteraires du XVI-ieme siecle, Paris, 1927 (un capitol despre Rabelais) ; Leș sources indigenes de l'eiymologie jrancaise, 3 vol. Paris, 1925-1930; L'injluence et la reputation de Rabelais, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
limbii române, București, Socec-Sfetea, Universul, Monitorul Oficial, 1913−1948; serie nouă, Editura Academiei Române, 1965−2009. Dicționarul explicativ al limbii române, 1998, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic [DEX]. Mihai Eminescu, Poezii, București, Editura Minerva, 1985. Psaltirea Hurmuzaki, I, Studiu filologic, studiu lingvistic și ediție de Ion Gheție și Mirela Teodorescu, București, Editura Academiei Române, 2005 [1500−1520]. www.google.com LUCRĂRI DE REFERINȚĂ Abeillé, Anne, Danièle Godard, 2000, "Varieties of ESSE in Romance Languages", în: D. Flinckinger, A. Kathol (eds.), Proceedings
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
una cvasi-socratică, promovând dimensiunile comparatismului în cadrul aceleiași culturi, sau cu trimiteri constante la coordonate culturale universale. Vom regăsi în cadrul "dens" al aceleiași pagini personalități și opinii diferite, demonstrate variate, cu sinuozități de formulare lingvistică ce trădează un scriitor cu elevație filologică. Demersul critic pătimește prin tonalități tumultoase uneori și prin acumulări de detalii și opinii ce se adresează în mod cert elitelor. Notorietăți ca Svetlana Matta, Mihail Petroveanu, Al. Piru, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Petre Pandrea, George Călinescu, M. Mincu, Ov.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui Theodor Codreanu își găsește repede justificarea, împlinirea: acceptând, susținând, în felurite arii, protocroniile (neprietenii l-au catalogat, cu vrerea mărturisită a descalificării, doar în zonă), Mihail Diaconescu e, de fapt (aidoma prestigiosului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic (oscilație născută de altfel, din bine cunoscuta afirmație a poetului conform căreia există "un punct luminos unde poezia se întâlnește cu geometria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]