12,214 matches
-
asociațiilor de apărare a intereselor particulare: „corporații”, „consorterii”, „Întovărășiri” (compagnonages), „confrerii”, „fraternități” (fraglie), „consortiumuri”, „universități” etc., bazate pe scopul apărării și asistării mutuale (pe clase și profesiuni corespunzătoare: clerici, nobili, comercianți, marinari, burghezi, artizani, țărani etc.). Ceea ce este important - subliniază filosoful italian - este „valoarea pe care regulile sau statutele, adoptate de aceste organizații, au avut-o În fața regulilor edictate de organele centrale, care aveau autoritate asupra Întregului popor, care se numesc «organe de Stat» sau al «comunei»”. Fără nici o delegare sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin statutele corporațiilor când, dimpotrivă, prin statute emanate de autorități politice, făcând parte din legile civile. Se dă, ca exemplu, Colecția celebră numită „Consulatul mării”. Codificarea Dreptului maritim se face mai târziu, În secolul al XVIII lea, la Veneția, subliniază filosoful Dreptului. Giorgio del Vecchio critică vehement pe toți cei care susțin că: Dreptul ar deriva exclusiv de la Stat, „care consideră drept erezie concepția despre un drept non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lea, la Veneția, subliniază filosoful Dreptului. Giorgio del Vecchio critică vehement pe toți cei care susțin că: Dreptul ar deriva exclusiv de la Stat, „care consideră drept erezie concepția despre un drept non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că numai istoria nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio conchide peremptoriu: „A recunoaște procesul etatizării Dreptului, semnifică totuși a admite existența fazelor juridice prestatale și chiar antistatale. De altfel, etatizarea nu este altceva decât o complicare și am putea să zicem, o ridicare la puterea doua, a pozitivității”. Filosoful explică ce Înseamnă pozitivitatea, când scrie: „Într-adevăr, atunci când este nevoie mereu de un progres mai mult sau mai puțin Îndelungat pentru ca o determinare juridică să devină pozitivă și ca pozitivitatea să comporte, totdeauna În fapte, un număr infinit de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și, totodată a „artei de a guverna”. În termeni mai exacți, problema se anunță astfel: „ce atitudine trebuie să asume statul față de aceste surse vii și eterne ale Dreptului, care sunt indivizii și grupurile sociale?” Pe scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al tuturor indivizilor, adică a liberei lor inițiative, care nu poate fi nici paralizată, nici Îngrădită de un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să fie Încurajată, dezvoltată și făcută fecundă, pentru vigoarea și vitalitatea Statului Însuși”. În perspectiva sa critică, filosoful incriminează artificialitatea oricărei construcții, apreciind că Statul nu poate face, altceva, decât să ratifice printr-o formulă generală, ceea ce s-a manifestat deja În fapt, ca producătoare de efecte juridice, a mii de feluri diferite, „Înainte chiar ca Statul să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un „pericol pentru Stat”. De aici, aparentul „caracter rațional” al directivei politice experimentat În timpurile Îndepărtate ale Revoluției franceze, care se rezumă la „prohibiția totală a oricărei organizații corporative”. Dar, raportul dintre Stat și Individ nu poate fi „rectiliniu” - observă filosoful nostru - deoarece „asocierea germinează spontan În spiritul uman și se concretizează În mii de forme diferite, pe care Statul poate să le limiteze și să le regleze, dar pe care nu le poate suprima, așa după cum el nu poate suprima
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chip indiferent ca fiind socialmente spontane și ca impuse prin autoritatea Statului”. Del Vecchio face această subliniere concordant cu tânărul John Rawls, când acesta vorbește despre „poziția originară”, În care se identifică („coincidentia oppositorum”) „naturalul” cu „pozitivul” În Drept. Oricum, filosoful Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, observă cu suplețe dialectica Între: „ceea ce este voință a Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai importantă, care decurge din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
considere Statul ca un inamic, ceea ce semnifică, prin reciprocitate, că Statul Însuși nu trebuie să considere nici cu ostilitate, nici cu suspiciune sau prejudecăți, indivizii considerați În ei Înșiși și grupurile lor naturale”. Ca și Între state sau națiuni - subliniază filosoful dreptului Giorgio del Vecchio - În interiorul fiecărui stat, „pacea este cu atât mai solidă, cu cât este mai bine fondată pe drept. Și cum marea criză a Statului modern s-a Îndreptat către o soluție mijlocind justa recunoaștere a valorii elementelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Celebrul neokantian Ernst Cassirer, contemporanul ceva mai vârstnic al lui Giorgio del Vecchio a scris o lucrare profundă, asupra dinamicii politico-juridice a Statului și Individului, tentând să apere valorile civilizației și libertății. Lucrarea a apărut În anul 1946 (postum, căci filosoful german, de origine israelită, se exilase În S.U.A., unde a murit În 1945). După analize pertinente și de detaliu, asupra funcției mitului În viața socială a omului, asupra lui Platon, gândirii medievale, asupra lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și adaptat la viața socială. Giorgio del Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a lui Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și el trebuie special să evite toate instituțiile pozitive care pregătesc națiunea pentru război”. Giorgio del Vecchio laudă poziția adoptată de John Stuat Mill În lucrările, devenite cărți de referință majoră, Despre Libertate (1864) și Principiile Economiei Politice (1892). Celebrul filosof englez a susținut principiul după care individul trebuie să fie cel mai puțin sacrificat de către societate și totodată, abstentionismul Statului față de tot ceea ce ar constitui o ofensă adusă dreptului individului la libertate. Totuși, John Stuart Mill admitea câteva excepții de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stuart Mill admitea câteva excepții de la acest principiu, și anume: educația copiilor și protecția minorilor, anumite forme de asistență În favoarea muncitorilor (limitarea orelor de muncă etc.) și În favoarea săracilor pe care le califice drept o „datorie a Statului”. De asemenea, filosoful englez admitea intervenția Statului În materie de expansiune colonială sau acolo unde era vorba de a favoriza descoperirile geografice, explorările științifice și marile lucrări publice. În aceeași direcție s-a orientat și gândirea lui Herbert Spencer din lucrarea semnificativă, cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
științifice și marile lucrări publice. În aceeași direcție s-a orientat și gândirea lui Herbert Spencer din lucrarea semnificativă, cu titlul Omul contra Statului (The Man versus the State, 1886), În care a combătut, elegant, expansiunea funcțiilor Statului. Conform acestui filosof, există „două mari superstiții politice”: una din trecut, adică dreptul divin al regilor, alta din prezent - adică dreptul divin al parlamentelor. Consecința acestora este opinia că există o „autoritate nelimitată” căreia i se potrivește o subordonare nelimitată. Progresul ar consta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu Înseamnă că Întreaga intervenție a Statului ar fi dreaptă, justă, nici că legislatorii sunt infailibili” - observă, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Gânditorul italian socotea că problema trebuie pusă pe alte fundamente filosofice, decât acelea În care se posta filosoful englez. Giorgio del Vecchio enunță În preajma imediat premergătoare celui de al Doilea Război Mondial, ideea că poate fi admis „ca un ideal de ordin etic sau deontologic care, filosoficește, să se opună realității empirice existente; dar ar trebui totuși a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deduce o legătură pentru toate generațiile”. Giorgio del Vecchio apreciază că nu poate fi ignorată „contribuția psihologică a indivizilor și a diferitelor clase sociale la elaborarea persuasiunilor și a regulilor comune”. Un fel de mit al „sufletului poporului”. Dar, susține filosoful italian, „există Între indivizi un șoc de opinii și un contrast În producerea dreptului pozitiv; și nu numai Între individ și individ, ci Încă și mai mult Între diversele grupuri sociale”. Contează foarte mult opiniile juridice ale acestora. Ceea ce apare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puțin definit, o anumită putere, care reprezintă voința socială cea mai tare. Dar această putere poate fi - și de regulă este! - combătută de alte puteri, adică de alte voințe, care pot să fie chiar mai puțin forte decât grupul preponderent”. Filosoful neokantian observă - cu temeiuri depline - că: „Istoria În general nu este făcută din bulversări solemne, ci mai ales, din gestații lente, din fermentații obscure și latente, din eroziuni graduale și imperceptibile prin care, adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german postkantian scria În 1821: „Statul este realitatea ideii etice, spiritul etic ca voință manifestă, evidentă În ea Însăși, substanțială, care se gândește pe ea Însăși, care se cunoaște și care nu Împlinește ceea ce ea știe, decât pentru că o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din natura noastră (l’hommo noumenon), dintre subiectul empiric și subiectul universal, dintre ceea ce se realizează În orice individ uman, dar care nu se epuizează În el; această distincție trebuie să fie și locul armonizării dintre Stat și Individ, susține filosoful. Numai pe această bază a unității dintre pluralul subiecților și unicitatea Statului se poate concepe idealul de Stat adică al Statului subordonat Rațiunii, Statul Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al subiectivității În general, are prin aceasta chiar, Însuși principiul său, la fel de absolut și la fel de rațional. Subiectivitatea Statului care constituie tocmai acest sistem, se Întâlnește și se acordă astfel, În chip necesar, cu acelea ale indivizilor”. Dezvoltându și profunda argumentare, filosoful dreptului scrie, În continuare: „Dar trebuie recunoscut că noi nu Înțelegem, aici, prin «Stat» centrul sau subiectul unei ordini juridice «oricare ar fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caracterul absolut al persoanei nu poate să nu fie recunoscut de Stat, când aceasta este rațional concepută și constituită; la fel persoana, În raționalitatea sa nu poate să nu recunoască Statul, din clipa În care ea intră În raport cu alte persoane”. Filosoful nostru relevă că, astfel, se constituie „un fel de mediație (mijlocire), prin care drepturile naturale ale indivizilor se reunesc Într-o expresie unică de putere, și dau loc unei entități noi, care există cu adevărat, atâta vreme cât ea dobândește, consacră și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca drepturi pozitive, tocmai prin faptul că, după o astfel de concentrare, ele se prezintă ca o emanare din centrul comun. Aici se află - conchide Giorgio del Vecchio - sensul profund În care, după părerea noastră, trebuie Înțeleasă teoria contractului social”. Filosoful conchide cu justețe asupra acestei dialectici și dinamici a raportului juridic dintre Individ și Stat, că: „Statul nu este decât formula rațională a acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a totalității indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să fie la cheremul unei manifestări empirice a arbitrariului. Calitatea de persoană, proprie oricărui subiect, nu poate fi materie nici de votații, nici de deliberări, de-o parte sau de alta”. Filosoful italian sesizează (și incriminează, totodată!) că: „Eroarea cea mai funestă a tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1. Statul Așa cum am relevat, pe tot parcursul lucrării nostre, Statul reprezintă elementul central al filosofiei juridice a lui Giorgio del Vecchio, o dominantă a cercetării sale, o prezență conceptuală de fundamental Raport societal cu Dreptul. Reiterând definiția sa proprie, filosoful italian consideră că: „Statul este subiect de Drept (Ă). Toate celelalte subiecte de drept, fie persoane particulare, fie corporații sau fundații, pentru a dobândi În mod pozitiv această calitate, adică pentru a avea calitate de subiecte Într-o ordine juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio deosebește trei elemente ca fiind constitutive Statului: 1. „poporul”; 2. „teritoriul”; 3. „legătura juridică”. Fiind o distincție Între material și formal logic, elementul „legătura juridică” apare drept „cel mai important”. 1. Poporul Importantă este deosebirea pe care o sesizează filosoful atât Între popor și națiune, cât și Între națiune și Stat. Del Vecchio relevă că: dacă pe lângă legătura juridică, chiar fără ea, „există alte legături naturale de conviețuire avem o națiune (Ă). Ea reprezintă o unitate socială care se Întemeiază
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]