KorAP: Find »[drukola/base=filozof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...271 >

6,757 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

final, e arestat pentru jaf. Dar nu o să faci asta. Pe Filozof îl păstrezi pentru o acțiune mult mai importantă. Va trebui să-l asasineze pe Magistrat, dacă nu cumva, pe parcurs, te vei răzgândi. Un tiran ucis de către un filozof! E altceva! Până acum a fost numai invers. Jos tirania! Tu ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de către un filozof! E altceva! Până acum a fost numai invers. Jos tirania! Tu ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
în aceeași proză, fiindcă nu vroiai să renunți la nici una. Nici nu mai știi care este realitatea. Pentru că după ce le-ai născocit, chiar le-ai întâlnit! Predicție ori coincidență, aproape că nu mai contează: te poți aștepta la lucruri asemănătoare... FILOZOFUL. Nimic de zis, totul de făcut. § Ai scăpat de Filozof, o vreme! Unui înțelept îi stă bine, uneori, să tacă. Te incomoda în desfășurarea imediată a evenimentelor. Nebunia lui cu iepurii e o chestie cu bătaie lungă, iar ziua în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Nici nu mai știi care este realitatea. Pentru că după ce le-ai născocit, chiar le-ai întâlnit! Predicție ori coincidență, aproape că nu mai contează: te poți aștepta la lucruri asemănătoare... FILOZOFUL. Nimic de zis, totul de făcut. § Ai scăpat de Filozof, o vreme! Unui înțelept îi stă bine, uneori, să tacă. Te incomoda în desfășurarea imediată a evenimentelor. Nebunia lui cu iepurii e o chestie cu bătaie lungă, iar ziua în care îl va ucide pe Magistrat e nesigură: poate acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
o vor goni, poate, cu mic, cu mare, până dincolo de hotarul Stațiunii. Sau o vor ucide cu pietre, ca în Biblie; mai citesc, înainte de culcare. S-o scape Isusul ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
fi literele mici din cartea mea, grupul, masa: doar asocierea le dă sens. Pentru Magistrat, în schimb, e suficient să folosesc un singur semn, M.; cititorul va pricepe imediat despre cine e vorba. A. și F., pentru Actor și, respectiv, Filozof, C. pentru Caravella, e cineva, în felul ei; cei doi, idioți cum sunt, pot fi recunoscuți, în text, și mai ușor. Magistratul! E un rafinat: are tablouri rare și incunabule, ascultă la patefon Händel și întreține o corespondență întinsă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe grafice! E deconcertant. Răsfoind manuscrisul, editorul te va întreba: „De ce te-ai vârât și dumneata aici?”. Va dori doar povestea Magistratului și a Caravellei, a Filozofului și așa mai departe. Cititorul vrea basmul. Crima. Justiția. Să mori pentru el, uneori; să ucidă cu mâna ta. Să pătrundă în lumile pe care le-ai făcut inofensive închizându-le într-o carte. Să culeagă adevărul de-a gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
îmi doresc, aș face din Stațiune un loc al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă m-ar fi împiedicat cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de zeci de ori m-am ferit. Ieri, aproape că mi-au sfâșiat palma! De mâine, voi lăsa nemâncați zece masculi: vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc să scap generând întâi evenimentele, dacă nu cumva sunt împins spre asta tot de către... Poți să înnebunești. Unii își pierd mințile din alte pricini. Magistratul pentru că are prea multă putere, Filozoful pentru că are prea puțină; Eroul pentru că a fost mințit, iar Căutătorul de aur pentru că e prea sărac. Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez nasul Romancierului. Și Filozofului, și Actorului. Nu îl voi distruge însă pe nici unul, așa cum intenționam cândva. Să rămân cu plebea? Cu rândașii de la Hipodrom? Cu hoțomanii de crupieri? Cu croitorii? Cu cizmarii? Cu învățătorii, aproape analfabeți? Cu răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Forței, urâtă treabă! Ai replică: „Așa e peste tot!”. Dar în istoria ta putea să fie altfel. „Până la urmă, Doctorul va prelua puterea! Asul din mânecă!” Până acum, nu ai scris un rând despre el! Ce te vei face cu Filozoful, cu Romancierul? Cu Actorul? - are gura cea mai mare! Îi vei da nițel cu fundul de pământ, chiar și pe Doctor, la timpul potrivit; Magistratul e personaj dominant și nu trebuie să fie umbrit de către celelalte! Cu Romancierul n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci în acțiunea romanului pentru a sonda mai profund și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
CINEVA scoate câte unul - sau mai multe - și cele rămase simt că asta e rău, dar nu pot să facă nimic împotrivă. Scrisul său produce un efect paralizant. Ne aflăm la poli opuși. În Tratat, voi... § Mai interesante decât tezele Filozofului ți se par femeile tinere care fac târguieli. Îți place să le privești; ai plecat de câteva ceasuri de acasă, ai văzut destule. Una cumpără o bluză. Îți imaginezi cum îi va veni. Nu tocmai rău. Chiar bine, foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe asta și îmi forțează mâna, crede că voi face din el un martir. Sau, altfel zis, speră să facă din mine un asasin. Soluțiile vin, uneori, singure... Ogarul vârât de către Filozof în cușca iepurilor a făcut harcea-parcea jumătate din efectiv. E drept, și copoiul s-a ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
un asasin. Soluțiile vin, uneori, singure... Ogarul vârât de către Filozof în cușca iepurilor a făcut harcea-parcea jumătate din efectiv. E drept, și copoiul s-a ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul e povestită, seara, copiilor, înainte de culcare. A mai venit cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor! „Atunci se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
liniștitor. Din cauza unor tensiuni psihice intense, nedepistate la vreme, se declanșează boala. Un mecanism complicat, Doctorul a prins ceva. Cei mai expuși sunt intelectualii, prezintă stările cele mai grave: câțiva au murit, dar nimeni nu este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar s-a bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie: tot timpul aduc vorba de onoare, de virtute, de patriotism. Romancierul, Actorul și Filozoful sunt veniți de aiurea, și mai rău! Nu-i leagă nimic de locul ăsta; de tradiție, de oameni. De la ei pornește dezastrul... § Pentru că Distribuția a hotărât să-ți “închidă” lumina - de parcă așa ceva s-ar putea închide! - fiindcă nu ai plătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit povestea cu Castelanul: de neînțeles pare faptul că acesta chiar a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
dintâi în ierarhia oficială. Forța administrativă. Am preferat să slujesc Legea. Să concretizez spiritul abstract al acesteia. Omul simplu are încredere în Lege chiar și atunci când este înșelat. Crede că a fost aplicată greșit de către cineva. Mai greu e cu Filozoful, cu Actorul, cu Romancierul. Ăștia întorc vorba pe toate părțile; tu le dai o Ordonanță dreaptă și ei o scot în ochii lumii strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
patimi arzătoare, visa ritmuri nemaiauzite și pași imposibili. Spirale ascendente infinite. „Eu nu sunt dansatoare!” ne spunea. „Eu sunt Balerină! Nu distrez pe nimeni, îmi satisfac doar setea de mișcare...” Era firesc să plece. Aveau nevoie de ea și alți Filozofi sau Romancieri. În ea era Adevărul. Ar fi fost absurd să devină nevasta unuia dintre noi. Ne-a lăsat mai singuri decât înainte; pentru Romancier asta a însemnat adâncirea în scris, a fost norocul lui, altfel ajungea un palavragiu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]