13,616 matches
-
revoltat de formele și (non)sensurile existenței cazone, de carențele ofițerilor, de unele aspecte ale relațiilor dintre grade, autorul prezintă, într-o manieră ironică, tăioasă, situații și tipuri specifice mediului. Colonelul sau generalul reprezintă chintesența defectelor militarului de profesie, produsul finit al involuției, care își etalează cu superbie nepriceperea și ignoranța. În special inspecțiile și manevrele aveau darul de a releva dezarticularea sistemului și incompetența comandanților. Vine doamna și domnul gheneral, cea mai cunoscută proză a lui B., este concepută într-
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
ceva de care eu depind, dar numai atât. Prin faptul că gândesc, iar În conștiința mea Îmi reprezint atât lumea, cât și existența universală, supraordonată, care o include, descopăr că eu, ca om, am o situație privilegiată: sunt În lumea finită care mă Înconjoară, dar În același timp, aspir, tind permanent către eternitatea care ne cuprinde. În acest moment, mă descopăr ca fiind și aici În lume, dar și dincolo de ea. Sunt o ființă empirico-transcendentală, așa cum spune M. Foucault. Acest paradox
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de organizarea - în cursul etapelor preși postnatale ale ontogenezei - a structurilor (morfologice și funcționale) și a mijloacelor de comunicare (sinapse etc.) între diferitele sisteme ale organismului, care îl conduc pe acesta (în întregime sau parțial) spre o stare stabilă și finită. A fost distinsă maturizarea dezvoltării, presupusă a fi pe deplin și strict determinată de factorii endogeni și considerată în prelungirea directă a dezvoltării embrionare, la fiecare specie. Evoluția morfologică și funcțională a indivizilor se supune unui program de dezvoltare ce
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
părea să nu mai curgă între aceste falduri. Totul părea irelevant. Pur și simplu, orice lucru de pe planeta asta, orice fenomen cosmic, indiferent de magnitudinea sa, își pierduse importanța. Nimic nu mai conta. Pentru că așa și era. Într-o viață finită și atât de zbuciumată, ce rost are să pui preț pe orice? Lucrurile se întâmplă și timpul are măsura sa în care curge de-a lungul veacurilor. Cine aș fi eu să accentuez importanța unor fapte și evenimente care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dreptatea administrațiunei române, de o parte, încrederea poporului în viitor și belșug, de altă parte"1365. În privința populației județului Constanța, Ioachim Drăgescu preciza că "în 1879 populațiunea acestui județ a fost cam de 63 000 suflete; de atunci și până la finitul anului 1881 a sporit într-un mod însemnat atât prin nasceri cât și prin imigrațiune mai ales prin reîmpatrierea a mii de mahometani fugiți în timpul resbelului și prin așezarea în județ a sute de familii române venite din Transilvania și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ades, Plăcerile egale egal vor fi-mpărțite, Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite, Vi s-a părea un înger cu părul blond și des. Atunci veți muri lesne fără de-amar și grijă, Feciorii-or trăi-n lume cum voi ați viețuit, Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă Pentru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce era necesar ca să păcălim lumea. CBI, (Divizia de Construcție), condusă de Hayakawa Kiyohide a făcut cea mai mare parte din treabă. Hayashi Yasuo era responsabil cu electricitatea, iar eu eram la Departamentul de Arte. Eu am desenat fețele. Produsul finit era îngrozitor. O porcărie de amator. «Acesta nu va păcăli pe nimeni», m-am gândit. Shimad Hiromi a venit să vadă produsul finit și l-a catalogat drept ușurare religioasă, dar imaginea generală nu era una bună. «Asta nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Yasuo era responsabil cu electricitatea, iar eu eram la Departamentul de Arte. Eu am desenat fețele. Produsul finit era îngrozitor. O porcărie de amator. «Acesta nu va păcăli pe nimeni», m-am gândit. Shimad Hiromi a venit să vadă produsul finit și l-a catalogat drept ușurare religioasă, dar imaginea generală nu era una bună. «Asta nu va merge», mi-am spus, dar tuturor le era frică de Hayakawa și n-au scos un sunet. În ziua atacului cu gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ci s-a minunat cu simplitate în fața propozițiilor sale. Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, într-un fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în fața propozițiilor sale. 60 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, întrun fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Margotte. Deschideai două uși și iată-i: tulpini de cartof, avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Deschideai două uși și iată-i: tulpini de cartof, avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele fosile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din materie. Prin urmare iată-te aici. Și deși plăsmuirea vastă atotcuprinzătoare poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă, În această deznădejde galbenă. Și de ce? Dar trebuie! Așa că zăcea și aștepta. Și asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și, pe scurt, starea de creatură se strecurase iar Înăuntru. Cu trucurile ieftine, cu șarmul de câine mirositor-de-dosuri. Așa Încât acum, de fapt, Sammler nu știa cum să se ia. Voia, cu Dumnezeu, să fie liber de Încătușarea obișnuitului și a finitului. Un suflet eliberat de Natură, de impresii, de viața de zi cu zi. Ca asta să se Întâmple, Dumnezeu Însuși probabil că așteaptă, desigur. Iar un om care a fost ucis și Îngropat nu ar trebui să aibă alte interese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu era perfectă, dar ajunsese la acel punct din viață când asta trebuia să fie de-ajuns. Dacă recunoașterea avea să vină vreodată, avea să fie abia susurată: la o anumită vârstă, dragostea își pierde ambițiile glorioase și devine prudentă, finită și mică. Era o ușurare să ridice paharul cu sake. Pentru vise, a spus ea. Irene i-a întors un zâmbet hollywoodian sclipitor. Sau pentru eșecuri. Irene ! Credeți-mă, am văzut destule eșecuri la viața mea. E de rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la ele și pace. Personajele ei începeau ca ea - erau ciudate, nesigure, melancolice - iar Alice le salva. Ea le dădea popularitate și le făcea nobile, le oferea dragoste și șansa de a salva lumea. Fericirea era la fel de tangibilă și de finită ca panglica pe care concurenții trebuie s-o depășească la sfârșitul cursei. Treceai de ea și cu asta basta. Alice a terminat primul roman în anul în care l-a născut pe Roger. La început, a crezut c-o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-ar putea folosi de o asemenea dovadă. E o chestie de difuzare. În continuare am discutat despre problemele noastre de distribuție, care, după părerea amicului meu Fielding, nici nu existau. Nu aveam decât să închiriem, pur și simplu, produsul finit: în felul acesta, spunea Fielding, ne păstrăm independența artistică în timp ce facem cu mult mai mulți bani. Credeam că numai oamenii mari pot să pună la cale o asemenea șmecherie, dar uite că și puștiul reușise să născocească așa ceva. Avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
economică a edificiului, în timp ce noțiuni ca “euritmia” sau valoarea repetiției părților, “symetria”proporționarea părților și întregului, sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui Vitruvius, antichitatea a adus în discuție unele din antinomiile artei, precum: raționalul și iraționalul, frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva iraționalului: “Cum este posibil ca trestiile să poată realmente
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
o moneda convertibila, al plăților rezultînd din activități de investiție și, în special: a) al cîștigurilor nete, dividendelor și altor venituri curente; ... b) al sumelor necesare: ... (i) pentru achiziționarea de materii prime sau materiale auxiliare și de produse semifinite sau finite; (îi) pentru a înlocui bunuri de echipament, în scopul de a asigura continuitatea unei investiții; c) al veniturilor din activități profesionale ale cetățenilor autorități să lucreze în cadrul unei investiții, ca și al cheltuielilor relative la conducere; ... d) al capitalului investit
DECRET Nr. 215 din 26 iunie 1984 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106660_a_107989]
-
ochii de pe Elisa nici măcar o secundă. —Masa noastră. E gata, anunță el pe un ton aspru, Într-o engleză cu accent italienesc, mângâind fundul osos al Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
corupt, ci și laș, nu criminal pentru că promovează o asemenea lege, ci laș pentru că nu o face suficient de ferm și rapid - și se mai dă și mironosiță într-un mod, într-adevăr, cam penibil. Dar tout est bien qui finit bien : ambii polițiști sînt de acord să lase poporul să decidă prin referendum și atît Martorii lui Traian, cît și cei de la U2 duc mai departe cu fervoare buna vestire. Jurnaliștii convertiți la secta In Gold we trust amplifică, la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit de circumscrierea ce încadrează finitul s-ar dovedi, la rândul său, un nou finit. O astfel de situație contradictorie nu este prezentă în deschiderea viziunii mistice care oferă, dimpotrivă, perspectiva transcendenței ce cuprinde și poartă ascuns omul ca individ și specie muritoare. Aici ființa omenească
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit de circumscrierea ce încadrează finitul s-ar dovedi, la rândul său, un nou finit. O astfel de situație contradictorie nu este prezentă în deschiderea viziunii mistice care oferă, dimpotrivă, perspectiva transcendenței ce cuprinde și poartă ascuns omul ca individ și specie muritoare. Aici ființa omenească dar și umanitatea în ansamblul ei își are începutul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zi. Într-un asemenea context, viața terestră nu este damnată la un statut de paradigmă ce trebuie negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bun.) Timbrul vocii lui, de contratenor, este ca un falsetto înalt, care nu e nici glasul unui bărbat și nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma îl parcursese aproape în întregime. Cântase multe cântece englezești de lăută, melancolia poeziei și muzicii elisabetane și iacobine i se potrivea de minune. Cânta Purcell și Händel. El și domnul Hanway trecuseră în revistă tot ce le putea oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]