3,170 matches
-
aici. Timpul se scurgea și flăcăul trebuia să ia repede cea mai bună hotărâre. Nu-i slăbea din ochi pe cei doisprezece. Privirea Îi fu atrasă de unul care, după uniformă, părea să fie ofițer ,, Acesta e comandantul lor”, gândi flăcăul. Dacă l-ar nimeri cu un glonț, oare ceilalți n-ar ridica mâinile ? Cine putea ști ? Dar de ce să-l lichideze ? N-ar fi mai bine să-l ia prizonier ? Brusc, În mintea lui Olaru Încolți o hotărâre Îndrăzneață. Își
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
bine să-l ia prizonier ? Brusc, În mintea lui Olaru Încolți o hotărâre Îndrăzneață. Își fixă arma În umăr, ochi ceva mai sus de creștetul ofițerului și apăsă pe trăgaci. Detunătura neașteptată umplu văile cu ecoul ei. În aceeași clipă flăcăul strigă din răsputeri: Mâinile sus ! Năuciți, hitleriștii săriră În picioare și aruncară armele și grenadele În iarbă. Prizonierii au fost duși la postul de jandarmi din comună. În amurgul zilei, Împreună cu alți tineri, Gheorghe Olaru porni din nou spre pădure
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de raze TU lumini orbitu-mi trai. {EminescuOpVIII 188} Tu ești ziuă, eu sânt noapte, Tu ești cântec, eu sânt șoapte, Eu sânt iarnă, tu ești mai. * De la Brateș pîn-în poartă Fetele cu cozi în flori Întind vesel mândre hori Și flăcăii beau la toartă Chiuind în danțul lor, Flori și bete-n pălărie, Cămăși albe, fețe vii, Doruri dulci, doruri pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aici... Cei măr din sân fetelor! Bravo! Frumos! Frumos! [NIȚĂ] (rușinat, își ridică căciula) Iaca, mă! Duduia!... E! // Și eu... ca un moșneag! Mă veselesc și eu! [EMMA] Văd și eu... Ca un moșneag... ce să potrivește! Cânți chiuituri de flăcău... Moșule, moșule! Te strici între nemți, văd eu bine. Te-ai făcut beutori. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Te-ai făcut jucăuș. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Te-ai făcut cărțaș. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Las' că știu. Mie să nu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL Ai miei se arată! COR Din al văii fund Sus în cer senin Trece-un cântec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce se-ncrețesc de vânt, a O, spuneți, păsărele Povestea-vă cântând. b Spuneți-ne, o paseri, Povestea-vă curând. c Povestea voastră, paseri, Spuneți-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea de „colindați” - la această dramă, nu numai la rememorarea, ci și la retrăirea ei. Nu întâmplător, în unele regiuni ale țării, eroul din colindă care intervine pentru restabilirea ordinii cosmice nu este Arhanghelul Mihail sau Sf. Ilie, ci chiar flăcăul căruia i se colindă în acel moment (6, p. 113 ; 7, p. 70). Mai mult decât atât, actul colindării însuși este apotropaic : „Când nu se va mai colinda, atunci și el [Dracul] va ieși”, sună o credință bucovineană de la începutul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a) ; sau „Abia au intrat în el [în codrul Babei-Iaga] și un somn fără leac a început să-i toropească” (23, p. 274). Important de observat este faptul că adormirea eroului este simultană practic cu apariția balaurului/demonului : „Abia ațipise flăcăul, când iată, se ivi balaurul” (75, c). Nu este vorba de o coincidență, ci de o cauzalitate : eroul adoarme pentru că apare balaurul/demonul sau pentru că pătrunde pe tărâmul acestuia. Așa cum am văzut deja, nu numai eroii sunt contaminați de morbul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
către cer în cânte cele funerare ale bănățenilor, în schimb, în diagonala spațiului carpatic, la huțuli („vecinii carpatini imediați ai românilor” ; cf. 40, p. 512), în „colindele pentru morți” ale acestora, întâlnim motivul paltin cosmic + pasărea-suflet. Într-un colind de flăcău mort, de exemplu, șoimul-suflet, în peregrinarea-i postumă, se așază pe un arțar : Dar acestui arțar nu-i este drag [șoimul-suflet], Nu-i este drag și el nu crește [...] ; Bisericuța l-a îndrăgit, Cum l-a îndrăgit s-a și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
peregrinarea-i postumă, se așază pe un arțar : Dar acestui arțar nu-i este drag [șoimul-suflet], Nu-i este drag și el nu crește [...] ; Bisericuța l-a îndrăgit, Cum l-a îndrăgit s-a și deschis (41, p. 140 ; relația flăcău mort - șoim - arțar pare să fi supraviețuit și în unele colinde românești cu accente funerare ; cf. 12, p. 533 ; vezi și 109, pp. 7-10, 293-296). în cazul colindei huțule este posibil să fie vorba de o alterare de natură creștină
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Tezeu l-a „legat” pe Minotaur și l-a scos viu din Labirint, după care l-a sacrificat, probabil în public, pe un altar din centrul cetății. Mare parte dintre aceste motive se regăsesc redate explicit în colindele românești „de flăcău”, în care junele participă la o vânătoare mito-rituală cu evidente conotații inițiatice și cosmo- gonice. Animalul vizat în aceste texte este, de regulă, leul (sau bourul, cerbul, peștele etc.) (26, tip 50, 55, 60, 61). Pe lângă lucrările mai vechi pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de dincolo”, unde răpune zmeul (72, pp. 281- 301). 3. Eroina își pierde complet rolul activ, rămânând doar cu un rol pasiv și ancilar : victimă a monstrului. Vezi mitul Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, balada românească Iovan Iorgovan etc. În unele colinde „de flăcău”, înfruntarea dintre erou și leu este motivată de faptul că fiara „ș-a luat și sora lui june” (28, p. 178). Vezi în Tipologia poveștilor populare tipul 300 - „Lupta cu dra- gonul” (79) și în Indexul de motive din literatura
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copiii, pe când altădată [probabil încă în copilăria informatorului - n. A.O.] se juca și muieri și oameni însurați” (4). În 1943, țărani români din Transnistria declarau că, „pe vremea lui Nicolae” (țarul, 1894-1917), umblau la colindat „cu steaua” de Crăciun „numai flăcăii, copiii nu” (69). În 1937, vorbind despre imaginea pe care o avea copilul asupra satului natal, ca fiind un microcosmos așezat în centrul lumii, Lucian Blaga afirma : „îmi pot foarte bine închipui că până mai acum vreo sută și ceva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se înțelege prea bine dacă în acest caz afionul este folosit - „la ale patului foarte dulci pasuri” - ca somnifer sau ca afrodiziac. A doua ipoteză nu este lipsită de temei. Artur Gorovei (Descântecele românilor, 1931) publică unele descântece în care flăcăul este vrăjit „de dragoste” cu o licoare opiat : Și cine l-a fermecat ? Mândrulița lui din sat Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fântâni. Alteori, femeia își „vrăjește” (își „orbește”) bărbatul cu „buruiana macului”, ca să nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tun abandonat și au decis să-și mai încerce încă o dată norocul. E bine că ai fost acolo... ― Puteam foarte bine să mă țin deoparte. ― Și să pierzi ocazia de a lua contact cu singurii dușmani manifești ai Abației? Rim, flăcăule, pe cine vrei tu să păcălești? Prefăcîndu-se jignit, quintul protestă: ― E trist dacă asta crezi... Pentru a supune și eventual nimici câteva hoarde de barbari, nu e nevoie de un quint. Dacă aș fi vrut să știu ceva despre ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
închise ochii încercînd să se concentreze pentru a-și da seama ce anume îi sugerase imaginea chipurilor lor. - Ce-i cu tine? - Nimic... Te gândești la el? - Doar rareori acum. Maria se întoarse spre sora ei. - Trebuie să fie un flăcău pe cinste. - Iar noi trebuie să ne respectăm jurământul și să-l apărăm de germenii din fiola aia a lui Radoslav. - Și cu băiatul de pe Kyrall ce-o să facem? - A, cu el merită să experimentăm. Dacă este cine crede Radoslav
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercțiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să vrea flăcăul să se lase în voia ei, nu fără a avea grijă să precizeze că dușmanii ei o numesc Depravarea... Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care turcul îl ținea încremenit în soare căzu cu șuier pe gâtul lui Iordache și, cu căpățâna lui cu tot, răsună de pământ.” Pofta de înavuțire generează și conflictul povestirii fantastice Moara lui Călifar. Spre a se „procopsi”, un flăcău se duce (în vis) la moara unui vrăjitor aflată pe alt tărâm: o „moară cu noroc” infernală. Scăldându-se, la îndemnul morarului, în lacul de alături, țăranul devine, prin căsătorie, boier, stăpân al unor moșii întinse. Dar numai în vis
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
împlinire prin dragoste, dar știe că sentimentul datoriei este superior acesteia: ea trebuie să păstreze amintirea soțului său căzut pe front și trebuie să fie în continuare mama feciorului său, Andrei. În virtutea supremei legi etice, nu poate să accepte dragostea flăcăului Păvălache, de altfel cu mult mai tânăr decât ea. Eroina luptă cu ea însăși și în câmpul conștiinței nu acceptă nici un argument din exterior, chiar dacă el ar justifica o pornire firească a sufletului. Desolidarizarea de sacru sau refuzul lui conștient
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
în timpul Războiului de Independență. Logodnicul Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință îngrozitoarea veste. Îi vine însă ideea salvatoare să istorisească despre un alt flăcău, care, dând dovadă de bravură, își pierduse viața pe câmpul de bătaie. Entuziasmată de faptele eroului căzut și mâhnită că iubitul ei nu a arătat, pasămite, aceeași cutezanță și spirit de sacrificiu, Tinca va suporta mai ușor șocul aflării adevărului
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
volumelor Schițe (1909), Un vis (1911), Fără noroc și alte nuvele (1914), Suflete zbuciumate (1921) și Scene banale (1927), iar A fost odată ca niciodată...(1922) și Împărăția de zăpadă (1924) vor include povești. Tot povești cuprinde și volumul antologic Flăcăul cel isteț, apărut în 1956. De asemenea, la Editura Casa Școalelor, în 1925 și 1927, au fost publicate în colecția „Teatru școlar” mai multe feerii pentru uzul serbărilor școlare (Prinosul îngerilor, Slujnica Maicii Domnului, Steluțele de aur) și basme sumar
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
fermecat, București, 1925; Prinosul îngerilor, București, 1925; Slujnica Maicii Domnului, București, 1925; Steluțele de aur, București, 1925; Volbură-Vodă, București, 1925; Doftorul Știe-Tot, București, 1927; Meșterul Papuc, București, 1927; Urciorul fermecat, București, 1927; Scene banale, București, [1927]; Teatru școlar, București, 1936; Flăcăul cel isteț, București, 1956. Traduceri: Alphonse Daudet, Aventurile lui Tartarin din Tarascon, București, 1908; Maxim Gorki, Nuvele, București, [1908]; Frații Grimm, Povești, București, 1909, Alte povești, București, [1915], Povești pentru copii, București, 1931; Carmen Sylva, Prințul Codrului, București, [1912], Poveștile
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
după bine și fericire, ea ispășește, prin suferință, vina de a fi dorit să trăiască după chemarea inimii. E fiica unor țărani săraci dintr-un sat din apropierea Brăilei și nu năzuiește decât să poată gusta fericirea împreună cu Mincu, iubitul ei, flăcău sărac din același sat. Dar fericirea o vrea întreagă, deplină, neîngrădită de nimeni și de nimic. Boierul din sat, un destrăbălat, recurge la cele mai perfide mijloace pentru a o avea pe Minca. Dorința Mincăi de a trăi alături de iubitul
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „STUDENTUL ROMÂN”, publicație apărută la București, lunar, din februarie până în aprilie 1888. Student încă, I.A. Bassarabescu este colaboratorul cel mai perseverent, publicând nuvele (Flăcău bătrân, Oglinda) și poezii. Mai scriu versuri Const. Conțescu și un epigon eminescian, Scarlat, precum și I.I. Livescu. Din Montesquieu se traduce, sub inițialele Gh. T. M., Gelozia, din Chateaubriand C. Mălinescu oferă o variantă românească pentru Rugăciunea de seară pe
REVISTA SOCIETAŢII „STUDENTUL ROMAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289263_a_290592]
-
găsească vreun cunoscut îndeajuns de amabil încât să îi „găzduiască” cele cinci pachete cu pui de care făcuse rost în delegație - Time out), consemnează transformări comportamentale (nea Voicu Năstac, ajuns, după momentul „crucial” al existenței, reprezentat de nunta fiului său, flăcăul tomnatic Luluțu, din prăduitor un intransigent paznic al livezii de caiși - După nuntă; fostul țăran Raru, stabilit la oraș, moștenitor al unei gospodării situate pe curba șoselei, deprinde regulile cererii și ale ofertei de piață, învățând că de pe urma oricărui incident
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]