3,537 matches
-
le-am dat nimic, roșind de vină - / Pe trotuar, cerșea cu glas slăbit / O fată ce-mi bătea mătănii-n stradă, / Am strâns în mâna banii și-am pășit / Nesimțitor la biata ei corvoadă - // Dar ajungând la ușă era-nchisă - / Flămând, am cumpărat o pâine, și-am mâncat - / Mâncam plângând, căci mie eu mi-am dat / Îmbucătura sfinților promisă - // Și visul cerșetorilor - furat ... 21 martie 2006”. Autorul îi îndeamnă pe creștini să manifeste îndurare și să-și ceară iertare de la toți
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
lumină? // Și prin orașe, cu cojocul rupt, / Când îți târai cucernica lumină, / Te întrebau: azi, din opritul fruct, / Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască - // Era o zi de toamnă -n care toți / Ți-au luat cojoc, toiag (veșmintele)- sărăcăcioase - / Cuvântu-Ți mut, l-au răstignit la porți, / Ți-au lăsat doar lumina peste oase - // Și a plecat la
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
îmbătrânim cu fiecare zi, Să ne trăim viața ....în hohote de râs, Că la sfârșit, lăsăm, în urma noastră, plâns... Să nu uităm nicicând să mai fim fericiți, Deși necazul, știm, are dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să nu uităm nicicând să mai fim pioși, Deși suntem cu toții ....niște păcătoși, Dumnezeu ascultă, și-o să ne răspundă, Doar așteaptă clipa, căința să ne pătrundă. Referință Bibliografică: Să nu uităm nicicând
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359009_a_360338]
-
nimic! - n-ai grijă - constelatule - că tot în hățișuri ți-e scris să -amurgești...” -“mi-ai scris și nu ți-am răspuns?” -“îhî...cam așa ceva...” -“scuză-mă - dar aici - în ceruri - scrisul este doar zgură de gând - rebut de sânge flămând...noi nu...” -“ei - lasă - Vânător tembel - vei încerca - chiar pe pielea și lumina ta - ce-nseamnă un Prinț Rebel - Neam de Demiurg Castelan dacă nu mă-nșel...: răzbunarea scrisului pe stele - va stinge toate constelațiile și-i va afuma pe
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
departe Orbiți de izul domnului cu pălărie, Orbiți de-a ști și a ceti din carte Uitat-am timp trecut și dorul nost-de glie. Anii s-au scurs, dar dorul greu m-apasă Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme behăind pe creste nalte, Cirezi întinse-n lung de văi cu ropot, Clopotnița ce veșnic vrea să salte Frumoase cânturi strânse-n vechiul clopot. Mi-e dor
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CU-N TREN NOSTALGIC... AI PLECAT TINEREȚE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ai plecat din gara veche , ostenită, cu-n tren nostalgic, tinerețe... și triumfător, flămândă, te pierdeai în noapte, nepăsătoare, rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse de înalt... * Și-n noaptea grea, plină de
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză în uitare? Referință Bibliografică: Cu-n tren nostalgic... ai plecat tinerețe / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului și-a venit dimineața în fire noi cheia cuvintelor spre lumină o am întors pământul e cald ploaia aproape tăcerea cea bună a fost semănată lucrând așteptăm flămânzi de Dumnezeu. Trecere din pivnița timpului iernile trecute ne curg cu gust nou în pahare. Referință Bibliografică: Germinație / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Mărchidan : Toate
GERMINAŢIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359078_a_360407]
-
derută, spulberându-mi și bruma de încredere care îmi mai rămăsese. În jurul meu copii sărmani caută după fiare pe câmp. Îi văd trecând cu câte o sapă cioantă, cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul tot la groapa de gunoi după mâncare și încep să sape la întâmplare, poate dau de vreo bucată de șină, de vreun fier ruginit sau de o cratiță veche, aruncate de gospodari. - Și cum vă plătește
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
și nu va vorbi niciodată. Conjur frunza și verdele înalt sunetul inimii să însemne părți uscate rupte de tăcere pe umăr lângă bărbie puse. Din trupul subțire fără așchii pe care lumina alunecă deasupra cutiei cu întuneric, cântecul mângâie inimi flămânde. La sărbători unde îngerii petrec bucuria și durerea împreună lasă loc jocului și uitării. Aici singurătățile se întâlnesc, fac schimb de râsete și lacrimi bând fericirea din cupe. Referință Bibliografică: Lemnul viorii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LEMNUL VIORII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359276_a_360605]
-
2011 Toate Articolele Autorului E toamnă. Mândra mea și-a pus cojocul, Pământul s-a răcit și trist sunt foc Că-n iarbă nu mai pot să mă mai joc, Spre alte zări fugi de-acum norocul. Degeaba mai alerg flămând prin crâng Printre tufișuri ca să caut mura, Cireșele s-au dus luând cu ele gura Și zău că-mi vine fraților să plâng. Mai am gândesc o ultimă scăpare Cu fumul alb ieșind pe hornul lui, La ușa să privesc
E TOAMNĂ ŞI MIROASE A GUTUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359313_a_360642]
-
vieții în căutare de hrană. Rareori cutreieră satul pe timp de zi, ca și cum s-ar feri de contactul cu lumina. Nu are identitate, nici cea mai vagă idee despre forfota în lanul cu trudă, lacom și neiertător ca un vultur flămând. Bate la porțile oamenilor din sat și cerșește. De fiecare dată la fel, ca un ritual al nedreptății scrijelit pe o carte cu filele arse de soartă. Are priviri cameleonice, uneori tulburi, alteori limpezi, și locuiește, de câteva luni, într-
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
tulburi, alteori limpezi, și locuiește, de câteva luni, într-o hrubă de la marginea Zăvoaiei. I se spune Nebunul cu câini. De câteva zile însă pare că nu mai are astâmpăr. Casa pictorului, altădată primitoare, acum este întunecată. Niciodată nu plecase flămând de acolo. Nu cunoștea programul lui Tudor Cristache, însă îl aștepta, lângă cascadă, zile întregi și de fiecare dată răbdarea îi fusese răsplătită pe deplin. Acum speranța de ieri primise lanțuri și nu înțelegea până când va trebui să le poarte
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de nuc acoperit cu o pătură veche. Era flămând și speriat. O sabie rătăcea prin sufletul lui. Polițistul din comună confirmă faptul că omul era mut și venise în zona lor în urmă cu vreo patru luni, odată cu primăvara. Ba mai mult, suferea de schizofrenie și căpătase obiceiuri oarecum
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
Lumea e un fel de zoo, Cum spunea și Cassius Dio Înainte înseamnă înapoi De mai multe ori și, după Ce descoperi că ocupă Locul unu, locul doi În fiecare om o fiară Toată viața stă la pândă Carnivoră și flămândă Ziua urlă, noaptea zbiară Oamenii care dau iama Să ajungă doar în vârf Poartă-n ei miros de stârv Și de care nu-și dau seama Lumea cea mai inexactă Dintre câte opțiuni Cumpărăm cu acțiuni, Este cea mai putrefactă
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359457_a_360786]
-
pedagogi, pentru că ele sunt înzestrate cu o iubire nespusă pentru copiii lor, care adesea greșesc și uită repede când părinții se sacrifică pentru ei. Nu puține sunt cazurile când mamele rup de la gura lor bucățica și o împart copiilor, rămânând flămânde. Tot ce-i mai bun ne dau nouă, cu prețul sănătății și chiar al vieții lor. Iubirea lor jertfelnică este neasemuită. Și abia când ele nu mai sunt printre noi, (poate nici atunci?) realizăm imensa pierdere când vedem că nu
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
întâi nevrednicia destinatarei; cuvinte-îmbrățișări, pentru care aș fi în stare, fără vorbe multe și cu desăvârșită docilitate să dau ocol pământului în nici măcar optzeci de zile. Mesaje pe care le știu așa cum îmi știu buzunarele, dar pe care le recitesc flămândă, ori de câte ori aș vrea să îmi tamponez tandru cine știe ce zgârietura din suflet... Mi-am adus aminte de cea mai înduioșătoare declarație de dragoste, repetată în rafale de dimineață și de seară, de micuța H. O declarație ascunsă interogativ în cuvinte pe
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > SECETĂ DE TINE Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Știi, urcam scările acelea crem, cu gresie sfâșiata pe alocuri de toți cumpărătorii flămânzi care vizitează Selectul și aș fi vrut să urci cu mine, să vezi că au dispărut oglinzile în care era scandalos să te privești, pentru că vânzătoarele sunt uneori suma tuturor încasărilor pe care ar fi putut să le facă și
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
Toate Articolele Autorului pe trupul ei gol ziua așează mătăsuri, vântul îi cântă dulce din flaut iarba se-ndoaie când trupul îi caut mai dulce-i e glasul ca trilul de presuri. iubirea mea-i foc care arde, gura mea flămândă de-amor sufletul, aripă mereu gata de zbor în picur iubirea-mi pe trupul ei cade. ea râde îmbrăcată în ziua cea nouă, și dinții-mi împlântă în barbă in fâșii mă rup, atât mi-e de dragă gelos însuși
PE TRUPUL EI GOL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359478_a_360807]
-
trupul ei cade. ea râde îmbrăcată în ziua cea nouă, și dinții-mi împlântă în barbă in fâșii mă rup, atât mi-e de dragă gelos însuși cerul cu lacrime plouă. eu râd ca oricare bărbat, de femeia lui veșnic flămând pe deasupră-ne vântul trecând de obidă scoate-un oftat . Referință Bibliografică: pe trupul ei gol / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile
PE TRUPUL EI GOL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359478_a_360807]
-
de abonați:abonați->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. SECETĂ DE TINE, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017. Știi, urcăm scările acelea crem, cu gresie sfâșiata pe alocuri de toți cumpărătorii flămânzi care vizitează Selectul și aș fi vrut să urci cu mine, să vezi că au dispărut oglinzile în care era scandalos să te privești, pentru că vânzătoarele sunt uneori suma tuturor încasărilor pe care ar fi putut să le facă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
pulovărul tău cel negru, să clatini deznădăjduita din cap, eu să iți promit că e ultima dată, tu să-mi promiți o vară nonagenara. Citește mai mult Știi, urcăm scările acelea crem, cu gresie sfâșiata pe alocuri de toți cumpărătorii flămânzi care vizitează Selectul și aș fi vrut să urci cu mine, să vezi că au dispărut oglinzile în care era scandalos să te privești, pentru că vânzătoarele sunt uneori suma tuturor încasărilor pe care ar fi putut să le facă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
adunați din jurul blocului ceva se întâmplă oricum oile își urmează drumul la margine de lan verde se opresc și mușcă un strop de ici unul de colo din grâul primăvăratec va fi rod bogat pentru cine știe că binele din flămând se naște uite că e încă iarnă iar eu privesc deja lanul de grâu necopt mai copt decât ideile care vin lasă amprente profunde în irișii mei și trezesc pisica ghemul de lână zace cuminte sub el oricât de lucrat
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
mea de lut Și plugul cel bătrân și strâmb Și codru-ajuns acuma crâng Nu pot să plec deși aș vrea Să nu mai știu de soarta ta Nici dacă mâine ai să te frângi Nici de-or muri ai tăi flămânzi Nu pot să plec, fir-aș să fiu Mă doare câmpul tău pustiu Și iile într-un cufăr azi uitate Și bietele-ți fântâni acum secate Toate mă dor, si toate mă opresc Of, Doamne cum să n-o iubesc
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]