1,545 matches
-
nimic”. El ne lasă măreția unei victorii. Prietene, iartă-mă că ți-am stat atât de aproape pe genunchii tăi și ți-am plâns direct pe unghia sufletului”. La ,,Arca lui Noe”, Revista „Dacia Literară” pune În pagina coperta cărților ,,Flaut tenebra” de Alexandru Tacu-Zeletin și pe a fiicei sale Alină Tăcu ,,Corabia portugheză” și consemnează: ,, Un fel de François Villon, surprind malurile și podurile bătrânului Bahlui, e Alexandru Tacu-Zeletin (,,Flaut tenebra” Editură Moldova, 1996), tatăl lui Malin (poet foarte tânăr
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui Noe”, Revista „Dacia Literară” pune În pagina coperta cărților ,,Flaut tenebra” de Alexandru Tacu-Zeletin și pe a fiicei sale Alină Tăcu ,,Corabia portugheză” și consemnează: ,, Un fel de François Villon, surprind malurile și podurile bătrânului Bahlui, e Alexandru Tacu-Zeletin (,,Flaut tenebra” Editură Moldova, 1996), tatăl lui Malin (poet foarte tânăr, decedat În condiții obscure) și al Alinei. Animator cultural fermecător și romantic, poet al conjuncturilor relevante, cronicar al Iașilor boemei superioare, dar și al Bârladului lui Cezar Ivănescu, acesta e
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
casă bună cu pamfletul de esență argheziana, dar nu-și pierde nici lirismul sănătos de care s-a bucurat Încă de pe băncile liceului „Codreanu” de la Bârlad. „Bolnav” de poezie ori În „convalescenta”, autorul poeziei arestate devine sănătos tun, iar În „Flaut tenebra” Îl vedem orchestrând ospețe mari și cântece lăutărești pe buze, În gând și la mese, cu prietenii, fie și Închipuiți, dar și cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
eului În căutarea poeziei. Ieșirea din spațio-temporalitatea măsurabila - cale, de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui Alexandru Malin Tăcu se aseamănă, prin neverosimila să dispariție - la numai 17 ani - cu cea a lui Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit și mai mult. Iar familia le-a conservat cu devotamentul necesar. M-am oprit asupra câtorva din Însemnările colegilor de clasă pe care le-au lăsat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și mențiuni de către revista ,,Cronică”, Asociația Scriitorilor din Iași”. „Cu puțin timp În urmă, la Societatea „Junimea” din Iași, În Casa Pogor, s-a petrecut o frumoasă Întâmplare literară: prezentarea volumelor de versuri „Călătorul profund” (postum), de Alexandru Malin Tăcu, „Flaut tenebra”, de Alexandru Tăcu Zeletin și „Corabia portugheză” de Alină Tăcu. Familia Tăcu: tatăl, fiul și fiică. Între ei, ca poeți, nici o identitate. Decât sensibilitatea lirica. Alex. Malin - un talent precoce, sesizat și cultivat Încă din primii ani de liceu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai vorbim despre Alexandru Tăcu, scriitor de notorietate. Ce ati scris până acum? În primul rând, vreau să vă corectez: nu șanț de notorietate. În al doilea rând, nu am decât trei cărți de poeme („Întoarcerea la izvor”, „Omul interzis”, „Flaut Tenebra”) și am În lucru, În speranța că va apărea, o lucrare mai amplă de 2.000 de pagini care se numește „Mică bibliotecă de infernologie”. Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor? Nu. pentru că nu vreau să Îngroș rândul caracudelor”. Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aceleiași Ființe Atotputernice. Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
monoton. Cască înăbușit. Numai de n-ar adormi așa, în picioare! Găsește puterea să surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un vis, și am vrut să fiu și eu printre ei. Don Tico a zis că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei într-o atentă examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar un gest disperat de a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
teacă. - Am găsit ceva, îi comunică la scurt timp lui Rhyme. În hol, nu departe de locul unde e întinsă victima. O bucată neagră de stofă. Mătase, sau cel puțin așa pare la prima vedere. Dedesubt e o bucată de flaut, deci probabil aparține criminalului. - Interesant, gândi cu voce tare Rhyme. Mă întreb ce o fi cu ea. Cum în hol nu mai descoperi nimic notabil, Sachs se îndreptă către sală, cu mâna prudent așezată pe pistol. Întâi, observă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dintre cele două femei nu e altceva decât o oglindă fidelă (spre deosebire de cele două deformatoare atunci când femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă, își cucerise soția fredonându-i Flautul fermecat sub balcon, incapabil acum să mai accepte ceva „cultural“, incapabil să nu-și verse veninul asupra establishmentului, unde înghesuie cam tot, de la Rembrandt la Mozart... Monty Kipps, propovăduind interzicerea homosexualității, o acceptă când e vorba despre un bun prieten
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
editeze un concert filmat în august 1974. Formația care susținea legendarul „performance“ trebuie consemnată, fiind printre cele mai izbutite componențe din rock: Ruth Underwood, percuție, vibrafon; George Duke, claviaturi; Chester Thompson, baterie; Tom Fowler, bas; Napoleon Murphy Brock, vocal, saxofoane, flaut; Zappa, chitară, vocal. Oricare alt șef de producție ar fi mixat câteva secvențe inspirat alese, efecte de studio și instantanee din viața de turneu a trupei. Zappa însă e un artist care descoperă, sub orice banalitate, ceva interesant. Aflat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nume de capitole, dar pot fi și titlurile unor piese de muzică clasică. Este Locomotiva Noimann un roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile de Înaltă tensiune, de șinele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
asculte Crises, poate le trece... Așa se Întâmplă În căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
stăpânește violența prin locul pe care-l atribuie fiecăruia în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel de schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Această logică extinde puțin câte puțin drepturile salariaților și determină dispariția muncii forțate. Ea preia controlul planetar al surselor de materii prime și al piețelor. Astfel, pentru aproape patru secole, Atlanticul devine cea dintâi mare a lumii. Amsterdam, 1620-1788: arta „flautului”* După Anvers și Genova, Amsterdamul reface rețelele unei „inimi”. Pentru a finanța importurile alimentare, zona agricolă adiacentă furnizează produse sofisticate îin, cânepă, rapiță, hamei), crește oi, dezvoltă industria coloranților și filatura mecanizată. Toate acestea îi permit să înceapă industrializarea producției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
apoi a celei de îmbrăcăminte. Amsterdamul vopsește țesături de lână din întreaga Europă, inclusiv din Anglia, în ciuda măsurilor protecționiste promulgate la Londra. Cu beneficiile obținute, orașul poate trece la producția pe scară industrială a unei nave excepționale, inventată în 1570, flautul, mult mai rentabilă decât cele dinaintea ei, întrucât poate fi fabricată în serie și funcționează cu un echipaj redus cu o cincime. La începutul secolului al XVII-lea, Amsterdamul se transformă într-un imens șantier de producție, vânzare și întreținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ce înseamnă lumea cu adevărat, de ce ne aflăm aici, de unde venim, și încotro mergem. V.P.: Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven. Ce muzică preferă Stanley H. Barkan? S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic sopran, de pian. Fiecare instrument fiindu-mi predat de prof. William Elton în cadrul orei sale shakespeariene la CCNY (City College of New York). Ascult Mozart, Beethoven, Dvořák, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și încotro mergem. V.P.: Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven. Ce muzică preferă Stanley H. Barkan? S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic sopran, de pian. Fiecare instrument fiindu-mi predat de prof. William Elton în cadrul orei sale shakespeariene la CCNY (City College of New York). Ascult Mozart, Beethoven, Dvořák, mai ales când șofez și dau de gropile și zgomotul din trafic. Iubesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]