2,299 matches
-
Într-Însul copacii, caii, legumele, brazii, tarafele de zmeură cu un bîzÎit tîrziu În urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atît de lent Într-o mahala depărtată. [...] La fiece pas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni În curînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sare ca niște decorații pe perna defunctă a inimii? Un lujer Își clatină talanga În șipcile de aer, un lujer vine cu turmele de oi pînă la tine. La fiecare popas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni În curînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul [e un] echilibrist peste lacul În metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai grave (tuburile cele mai groase) până la 16 700 Hz, adică notele cele mai stridente pentru majoritatea oamenilor. Căci, într-adevăr, senzația de strident apare foarte repede, din moment ce o cântăreață de operă poate ajunge până la 1 150 Hz, iar un fluier foarte ascuțit urcă până la 4 550 Hz. De fapt, sunetele cele mai înalte fac deseori parte din armonice. Concluzie Față de prietenii noștri, animalele, performanțele noastre sunt excelente, dar suntem depășiți de unele dintre ele; de exemplu, liliecii, în funcție de specie, aud
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat etc. Privirea lunecă moale peste acest peisaj securizant și se oprește, strategic, la marginile lui. Nici o dorință, la CÎrlova, de a depăși „fruntea prea măreață” care Înconjuară acest loc de petrecere și de jale. GÎndul nu merge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe sus zboară un vultan, Și o turmă de oi blînde pasc pe valul lui Traian! Pustietatea ce „În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare” reprezintă un imens spațiu deschis și, În fața lui, imaginația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar pierde nu puține privilegii. Cu cât rămân mai puține urme, cu atât mai puțini dușmani vom avea de înfruntat în viitor, le-a spus ofițerilor de aceea nu cruțați pe nimeni, dar căpeteniile le vreau vii. Când la sunetul fluierelor, pe care Mastro Giacomo le confecționase sârguincios, răzvrătiții ieșiră în grupuri din grote, din peșteri, din desișuri, din colibe, din hățișuri, se treziră față-n față cu armata gata să lovească. Împușcăturile răsunau în noapte ca la sărbătorile Sfinților patroni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Era speriată rău. — Nu i-am făcut nimic. N-am făcut rău la nimeni. — Așa e ea, se sperie din orice. Sau, mă rog, își imaginează că se sperie. Tăcură din nou. El începu să respire șuierător, de parcă înghițise un fluier, iar șuierul se auzea ori de câte ori aerul trecea printr- însul, într-un sens sau în celălalt. — Ar trebui să vă privesc când vorbiți, spuse bărbatul, încet. Nu mai aud așa bine. Am învățat să citesc de pe buze. Atunci de ce nu te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aluneca asupra suprafeței minerale a îmbrăcăminții. Rochiile din mătase sau din material ușor nu avantajau pe madam Farfara, care vara se afla în mari dificultăți, recurgând la pichete scrobite, la rochii cu volane etajate. Proeminența oaselor și mizerabila debilitate a fluierelor picioarelor trebuiau neapărat dosite. De aceea, anotimpul eroic al doamnei Farfara era toamna, când purta lenajuri groase și moi și ieșea în taior de stofă, sau mai târziu în sacouri scurte de blană. Ceea ce nu putea fi obliterat era obrazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țiganii în zona „Cioara”. Unii dintre ei s-au ocupat cu prelucrarea metalelor și a lemnului ori cu agricultura sau, cei dotați, cu muzica, construindu-și singuri instrumente cum ar fi trișca (instrument muzical făcut din trestie, soc etc., ca fluierul), cimpoiul, ocarina, țambalul cobza. Numeroase sate s-au format pe seama despăduririlor, a golurilor de pădure și poartă denumirea asociațiilor vegetale. Cuibărești, Lazu și Bărboasa sunt satele formate în pădurile care nu mai există astăzi, în locuri adăpostite și ușor de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fuiorul cu fibra lungă și „bucii” (câlții). La pânza ce trebuia țesută pentru saci, cămăși, lăicere sau țolince, bucii erau torși mai groși sau mai subțiri. Iarna se organizau clăci la tors de cânepă, cu care ocazie se cânta din fluier, se spuneau ghicitori și snoave sau se cânta din gură. Pentru a înmuia fibra și a o face flexibilă, sculele de tort se fierbeau în leșie de cenușă. Uneori acestea se vopseau în culori vegetale, obținute din plante tinctoriale 3
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lua laptele și puterea de la oile mele!”. După ce le-a muls, iar le unge ugerul cu unsoare și le dă sare măruntă amestecată cu tărâțe sau făină de porumb. Și azi, când merg cu oile la păscut, ciobanii cântă din fluier doine, hore sau sârbe. Așa cântau moș Vasile Samoilă, Ion Sularu și Iordache Obreja. Crescători de oi care păstoresc peste o sută de capete de animale sunt azi mulți în comună; amintim, în acest sens, pe: Viorel și Vasile Tătărășanu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
crucii. HORELE Dansuri locale În satele Dealu Perjului și Lazu aveau loc în aceeași zi două hore, în funcție de categoria socială din care făceau parte tinerii. Se făcea o horă a flăcăilor de rând, unde se cânta din vioară, țambal, cimpoi, fluier, caval, ocarină, cimpoi și cobză și o horă a celor mai avuți, care-și plăteau fanfară. În satele Valea Iepei, Bărboasa și Tarnița erau cunoscute tarafurile lui Țîmpău, Neculai Crețu, Gh. Samoilă, Ion Sofronea, Coca I, Vasile Sularu Vasile și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
au distrus campionatu. Blatter rahat...Uite la fața lui de hoț și corupt... Cei săraci nu ajung la campionat. Moldova vai de capu ei, niciodată nu ajunge acolo. Cum să arbitreze din Trinidad di tobago?” (Așa cum au arbitrat „cavaleri ai fluierului” din Kuweit, Egipt, Insulele Maldive... Fenomenul globalizării este ilustrat perfect prin fotbal. În opinia lui Blatter - opinie interesată, spun gurile rele - Saad Mane din Kuweit poate fi egalul lui Pierluigi Collina.) „Rusia s-a făcut de râs... Acu să le
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cometă strălucitoare. Caesar a avut un vis care l-a pus pe gânduri și l-a făcut să șovăie. Din nou s-a întâmplat un fapt miraculos. Un uriaș frumos ca un zeu a apărut pe malul fluviului, cântând din fluier. Păstorii din apropiere, santinelele și trâmbițașii au rămas uimiți de cântecul străinului. Unul dintre trâmbițași s-a aruncat deodată în apă și, sunând atacul, a trecut pe celălalt țărm. Atunci, Caesar ar fi spus că trebuie să urmeze calea pe
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alții. - Creangă a scris povești ca: "Cocoșul babei", "Găina leneșă", "Punguța cu bani mărunți", "Lupul și capra". - Ciobanul "Mioriței" a spus ca la cap să-i puie diverse categorii de fluiere. - Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau și îi ușurau de bani în toate baladele. - Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu. - Alexandru Lapușneanu s-a ținut de cuvânt atunci când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
place That guard and most unsual vigilance Does not attend my taking. Whiles I may 'scape, I will preserve myself; and am bethought KENT: Vă rog, nu, șir; vegheat-am, mers-am greu, Am să adorm un timp, pe urmă fluier. Norocul unui om poate-i ieși din tălpi. Zi bună! GLOUCESTER: Ducele-a greșit aici. Și nu-i a bine. (Iese) KENT: Bun rege,-adeveri-vei zicătoarea: Tu ai căzut acum din lac în puț. Te-apropie, torță-ăstui glob de jos
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
părut criticului modernist un exercițiu util de șlefuire a minții și sufletului, câtă vreme la asemenea grad de rafinament era greu de admis că va ajunge prea curând literatura noastră plămădită în mijloc de codru des și în sunet de fluier, departe de lumea civilizată și de rânduielile ei complicate. Raportându-se la Proust în mod explicit, Lovinescu voia de fapt să dea un exemplu demn de urmat celorlalți prozatori, convins fiind că sufletul românesc s-ar putea ridica și la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
elev la învățătură din întreaga clasă, poate și din școală; iar, un al doilea motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bun! Între timp, intră și mama lui Mișu. Bidaru tresări nedumerit. Se aștepta ca pe ușă să intre o persoană grăbită, îmbrăcată în trening, cu glugă de lână prevăzută cu canaf, cu patinele sau schiurile pe umăr, eventual cu un fluier în jurul gâtului ca un medalion, cum și-o amintea încă din anii când își făcea lecțiile împreună cu Mișu. Spre surprinderea lui, într-un costum impecabil din crep satin alb, fără riduri pe față, sugeră pentru câteva secunde celor doi musafiri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zeități, lame de silex și felurite unelte și obiecte din ceramică, multe reconstituite din cioburi și ipsos. Alături de ele se înșirau uitate scule și lucruri gospodărești, ragile, piepteni, melițe, chiuie, căușe, coveți, covățele, talgere, tigve , linguri, polonice, scafe, sfeșnice, cățui , fluiere , prima mea pereche nouă de pantofi, apoi dulciuri pentru frații mei: zahăr kandel, turtă dulce, covrigi cu mac, batoane cu susan... Deși la Iași ni se asigurase cazare, cum s-a încheiat ședința am părăsit sala din incinta Cinematografului Tineretului
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Mergeam în excursii cu dumnealui și fiecare ieșire în natură pentru noi era un prilej de cunoaștere. Ne făcea ,,cunoștință“ cu fiecare plantă sau vietate. înjghebase un cor școlar unde ne acompnia ori cu mandolina, ori cu acordeonul, ori cu fluierul. Și n-avea cum să nu-i iese bine pentru că domnul profesor cânta după note. îmi amintesc de piesele de teatru pe care domnia sa le scria și în care jucam cu prilejul serbărilor școlare ... Dacă fiecare sat are spiritul său
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Dacă Doamne ferește, cineva vorbea de rău satul Dănești, domnul profesor se înfuria și spunea: ,, Nimeni n-are dreptul să hulească acest sat unde m-am născut. Este un sat istoric de oameni răzeși.“ Apoi, noaptea până târziu cânta doine la fluier, ca și cum ar obloji rănile satului nostru iubit... Dar cel mai mult îmi plăcea de acel muzeu de care eram fascinată. Intram cu pioșenie ca într-o biserică. Zgomotul uliței dispărea și parcă mă cufundam într-altă lume... Doamna învățătoare Eugenia
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]