2,002 matches
-
IOANA: Acolo îi îngropam noi pe călătorii prin ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins, afectat.): Cum? Îi îngropați pe călătorii prin ploaie... Cine? De ce? O, Doamne, Ioana, tu nu minți? Ai văzut tu călători prin ploaie morți și îngropați acolo? IOANA (Fluierând.): Și-ncă câți! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! Nu pot să cred! (Pentru sine.) Ce coșmar! Trebuie să plec de aici... Ioana, du-mă repede la cimitir! Du-mă să văd. Vreau să-i văd. IOANA: Nuuu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochei. Jos pălăria, m-a deșteptat. Mi-a zis: „Bă, Gentimire, ai grijă ce discuți cu ăștia, ține-i la fereală. Mai spui și tu că o păți, că vedeți, că nu știu. Fă-te că pricepi greu, că-ți fluieră trenul lângă ureche, dă-o scăldată, dar nu spune niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce te mai așteaptă. Ține-o cu lozinca asta: dacă nu s-a dat la televizor și nici la radio n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un lucru drept. John nu va fi niciodată Chu Mu. Și Xuhe are prea multe animale. Am decis să urc până la Fang Da, unde într-adevăr n-am mai văzut ciobani și avioane și iepuri, ci o grămadă de mierle. Fluierau în cuiburile încropite în pagodă și lângă cascadă. Vremea se strica tot mai mult, un frig pătrunzător cobora din munte în câmpie, iar eu îi dublam tăria urcând pantă după pantă. Nu m-am gândit niciodată cu plăcere că încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am dat-o pe gât fără să-i simt gustul. Am strigat să-mi aducă felul doi. Felul doi nu era gata. Am așteptat câteva minute, m-am foit pe fotoliu, m-am ridicat, am început să străbat veranda însorită fluierând și gândindu-mă la diverse lucruri. Mă gândeam de ce-mi place mai mult să mănânc în oraș decât aici și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pușcă. L-am văzut cum o curăța într-o duminică. — Își curăța pușca în curte? — Nu, stătea în geam și o curăța cu o cârpă. Am tăcut. Îl văzusem ultima oară pe individ acum cinci ani, îmbrăcat în verde, fluierând vesel și pășind grăbit pe aleea de sub Tâmpa. Avea o pușcă pe umăr (o ținea cu țeava în sus) și purta la brâu o bandulieră. Pe moment nu i-am acordat nici o atenție, deși mi se păruse suspect să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită de duhoarea de bere de rigoare, Tabitha se trase deoparte, tocmai când MM intră și spuse: Are cineva vreo veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am cam ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești că polițaii sunt niște încuiați, nu? Ei bine, nu și ăștia din echipa de la omucideri. Fluieră un pic din melodia filmului The Bill, dar foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
are experiență în conducerea unui teatru, nu? Bez ridică din umeri. Dar asta se învață din mers, nu? zise el. Nici Philip nu condusese înainte nici un teatru. Fusese actor ani la rândul, regizase un pic. Dar nimic de genul ăsta. Fluieră. — Cine ar fi crezut? Bătrânul Philip criminal. Eu tot nu pot să înțeleg. Făcu o pauză, de parcă atunci și-ar fi dat seama de acest lucru. — Oricum, nimic nu e sigur. Iar asta - zise el făcând semn cu capul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gun but I pulled mine first He stood there looking at me and I saw him smile.“ 1 —Salut! zisei eu, coborând cu grație pe tocurile mele și sprijinindu-mă de balustradă. Lurch, care ținea isonul cântecului ce se auzea, fluierând printre dinți, se întoarse rapid și aproape că-și mușcă vârful limbii care îi atârna într-un colț al gurii. —Sam? zise el cu uimire. Parcă ai apărut dintr-o reclamă la parfumuri. —Mulțumesc. Cred. Auzi, ai pus toate cadourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avem de mâncare! strigă el și se îndreptă spre colibă. Părintele Carlos îl privi pe când se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și cu peștele în cealaltă. Văzu cum fumul se întețea pe coș și îl auzi fluierând o veche melodie cubaneză. Mai rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să își acordeze instrumentele, odată încheiat concertul diurn al junglei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată „pasăre-bombardier“ se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Un „trompetist“ în călduri înaintă pe malul stâng, ajunse la un luminiș lângă apă, se opri, își îndoi gâtul căutând în pământ un vierme, își înălță cât putu de mult extremitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o altă noapte plină de spaime. Orchestra nocturnă începu să-și acordeze instrumentele, odată încheiat concertul zilnic al selvei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată pasăre-bombardier se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
galoși. Și de hambarul care trebuia vândut fără nici o problemă. Shauna, care trăgea cu urechea ca de obicei, a început să rânjească. Hugo i-a ignorat și și-a concentrat atenția asupra notelor care se refereau la evaluarea casei. A fluierat. —Uau! — E ceva, nu, Fine? a mormăit Neil. Într-adevăr. E construcția de cel mai prost gust pe care am văzut-o vreodată. „Casa se numește Piele, după clubul de noapte în care s-au cunoscut proprietarii“, a citat Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai scotocit în căutarea a două cratițe. Într-una a deșertat mâncarea pentru copii, în cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
englezească în traficul aglomerat al navetiștilor. Măcar pentru binele mașinii lui, dacă nu și pentru altceva, intervenția câinelui fusese un dar ceresc. Nu știu de ce ești așa de mulțumit, a sărit Neil când Hugo a ajuns la Dunn și Dustard fluierând. Hugo s-a uitat surprins la fața lungă a șefului. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat el. — Ce s-a întâmplat? a repetat Neil nevenindu-i să creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu pe unii dintre spectatori să ducă degetele la gură și să fluiere, apoi plânse în hohote, cu urechile pleoștite - un alt val de aplauze! - și vru să dea cu laptopul de pământ. Nu o făcu. Nu putu să o facă. Dar mai citi o dată cum Lucia se pregătea de plecare după ce intrase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o zi întreagă de muncă, dornic să stea la o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș, spre eliberarea definitivă a personajelor. Același Magician, în mijlocul bulevardului, privind sceptic în urma unui Scriitor care se grăbea către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce aceasta se apleca pentru a urca în taxi, apoi se îndreptă liniștit către un alt decor, al unui alt scenariu. Cursorul se mută către colțul din dreapta sus al paginii, se așeză pe semnul x, apoi, după ce apăru fereastra
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iată Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-o lume de nepătruns... de neînțeles pentru noi oamenii. Clopotul bate... bate întruna, ținânad pasul cu preoții, cu carul... cu lacrimile. Carul se mișcă încet... lumea se mișcă încet, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cer sau seara, după asfințitul soarelui. Acum chiar se grăbea să termine mai repede să se odihnească și să se pregătească pentru logodna de duminică. A băgat în priză firul care alimenta cu energie electrică pompa din fântâna. Uda grădina fluierând și se gândea cu bucurie la evenimentul important ce avea să se petreacă a doua zi.Primul care a sosit acasă, a fost tatăl lui. Acesta îl găsi cu o mână înțepenită pe priză și nemișcat, pe jos; în picioarele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ziua următoare, să repetăm. Dar ți-e greu, și ție, zilnic ... Greunegreu, Îți propun acest aranjament. Primești? Dacă zici tu, desigur, primesc. Bine. De mâine. Pregătești spărtura prin plasa gardului. Bine. În ziua a doua, Costel a trecut pe cărare, fluierând, cunoscutul cântec popular românesc, “Radu’, mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]