1,681 matches
-
500 de lei... dar nici n-am să plătesc impozit..." ha ha ha!; se repetă de mai multe ori pe bandă această replică, cu o viteză din ce în ce mai mică, pînă se aude un fel de grohăit; în același timp se aude foșnetul paginilor și intervine și banda cu regulamentul) Supraveghetorul: (izolat de ceilalți, dă un telefon) Da, e mort. Heblu La poartă: (toate personajele sînt îmbrăcate în cămăși de forță albe; vin bodigarzii; se repetă toate mișcările și gesturile știute; soția Dosarului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne amintește de vechea poezie egipteană 3, dar și de N. Labiș, care cântă lumina, apa, trezirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șiroiește ploaia pe fruntea lui și pe piept. Cînd era acasă, mama îl certa c-ar putea prinde o răceală. Acum nimeni nu-i mai atrăgea atenția. A sunat de mai multe ori pînă să-i deschidă cineva. Înainte auzise foșnetul unei persoane care și-a lipit ochiul de vizor. Era prea mic să poată fi văzut dinăuntru, așa că și-a semnalat încă o dată prezența. Mama lui Alin. Moacei ei rotunde și uimite i s-a prezentat drept prietenul lui Alin
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
așa e cinstit. A început să scrie. Spatele ei lat se dădea treptat la o parte, ca o cortină, dezvăluind semnele pe care tocmai le scrisese. Cineva a foșnit în spate. Profa a ridicat degetul, fără să se-ntoarcă, și foșnetul a încetat. Cînd a terminat de scris, a zis: Acum puteți începe. Nu uitați să treceți data, numele și clasa. Mult succes. Asta ca și cum nu ea ar fi pus notele. Și a început să se plimbe printre bănci, uitîndu-se din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor sufletești: verdele crud, rozul și albastrul sugerează starea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adevăr este observat cu finețe de Vladimir Streinu, care spune: „Creangă avea nu atât un condei cât un glas pe care și-l sonoriza cu condeiul-. Traducând cele spuse de critic, am spune cam așa: și când scria, povestitorul auzea foșnetul frazei și îi păstra frumusețea, „naturalețeași în scris. Până când fraza nu suna bine, nu o scria, sau revenea asupra ei. Iată sursa ...oralității. Tot de aici mai rezultă ți ceea ce V. Streinu numește „metafora umorului-. Se știe că metafora reprezintă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unicitatea originală a experiențelor de învățare de la coordonatele unui deziderat la realității unor experiențe școlare obișnuite, cu direcționări clare, precise, într-un climat de încredere și siguranță. In sunetul blând al acestor strategii educaționale personalizate percepem clinchetul vesel de clopoțel, foșnetul molcom al frunzelor de toamnă, chemarea întâiului catalog de învățăcei pe care dăscălița îi adună cu grijă și bunătățile în orice recreație, din prima zi de școală, până în ultima recreație profesională. Fie ca seriozitatea jocului păstorit de învățătoare să-i
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul/ poduri de aur hohot de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2001; Muzeu de sate, Editura Junimea, Iași, 2001; Atlet moldav, Editura Augusta, Timișoara, 2003; Coroanele împărătești, Editura Junimea, Iași, 2003; Melancolia șarpelui, Editura Alfa, Iași, 2004; Privilegiul giulgiului, Editura Junimea, Iași, 2005; Mormânt în metaforă, Editura Princeps Edit, Iași, 2007; Foșnetul mătăsii în manuscrise, Editura Convorbiri literare, Iași, 2007; Cartea celor optzeci și opt de taine, Editura Emolis, Iași, 2008; Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul III, Editura Pim, Iași, 2010. Romane: Iadul de lux, Editura Junimea, Iași, 2004
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și simbolurile pe care le cultivă Emilian Marcu, începând cu Nunta în sâmbure (Editura Junimea, Iași, 1975) și terminând cu Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) sau Cartea celor optzeci și opt de taine (Editura Emolis, Iași, 2008) îi fixează lirica, fără drept de apel, în siajul poeziei noastre tradiționale. Practic, nu există variații sensibile în ceea ce privește opțiunile tematice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1982), Sigiliul toamnei (Editura Junimea, Iași, 1987) Lecție pe Ostrov (Editura Junimea, Iași, 1995), Coroanele împărătești (Editura Junimea, Iași, 2003), Melancolia șarpelui (Editura Alfa, Iași, 2004), Privilegiul giulgiului (Editura Junimea, Iași, 2005), Mormânt în metaforă (Princeps Edit, Iași, 2007), Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) și Cartea celor optzeci și opt de taine (Editura Emolis, Iași, 2008) se încarcă de sevele misterului ontologic, cosmologic, escatologic ș.a.m.d. Fiecare dintre aceste volume apare drept o sumă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel al cuplului, misterios predestinat încă de la începutul timpului: "o urmă de lanț pe carnea mea/ din alte ere/ mi-i viața lanț de mistere/ pe drumul orbilor sunt semne/ mă doare urma de lanț
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo din primele versuri ale Infinitului: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo din primele versuri ale Infinitului: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și-mi amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetului despre tradiția literară precum și felul în care i se raportează. După toate aparențele aceasta îi vorbește răspicat ermeticului prin vocea lui Leopardi. Căutând să se distingă, el a încercat, pradă meprizei poetice, să nege și să respingă înrâurirea predecesorului: foșnetul vântului, desișul, motive leopardiene prin excelență nu mai au, declară poetul în versurile citate, puterea de a modifica și afecta universul fabulos al pădurilor înlănțuite cu funii aurite, asadar nu mai pot influența universul sau imagistic.296 Ermeticul minimalizează rolul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
generatoare de poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura și transmite în prezent iluzia fericirii trecute: privind la cer, si ascultând câmpiei / pierdut cânt al broaștelor departe! (...) și-alei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ape, lângă râul Platani. Ocurenta cuvântului respectiv în alte contexte quasimodiene care amintesc de Canturi reprezintă una dintre legăturile rezistente dintre creația celor doi. Astfel, sintagme din Piață Fontana evocă Infinitul și păr să fie reelaborări ale unor motive leopardiene: foșnetul meu / tăcut; întregi fragmente din aceeași poezie readuc în minte Sâmbătă satului: În pâlcuri zgomotoase / copiii strigă-n piața / și-n țipete voioase / ici colo saltă-n joacă (vv. 24-27). Quasimodo plăsmuiește o imagine similară celei de mai sus, căreia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în limpezimea nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și mi-amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a vântului prin desiș. Singularitatea evenimentului și singurătatea poetului ce asculta propriile-i dinamici interioare sunt consonante cu opera maestrului; de asemenea, ambele experiențe sunt trăite în spații geografice foarte personale: colina leopardiană și Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
romantice s-a atenuat, se regăsește în Forme de arbori chinuite: Desișurile se apleacă / în umbre. // Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat. Metamorfoza la care sunt supuse ecourile preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verde luminate, de vânt, / câmpii unde pucioasa / era vară imobila / a miturilor (Dorm păduri, trad. MB); Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor. // Descoperi a mea inima subpământeana / ce-nchide luni și roze legănate / și aripile fiarelor de pradă / și catedrale cu înălțimi cerești / unde se-arată albă dimineața (Forme de arbori chinuite).400
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fascio în șu le spalle, / per montagna e per valle, / per sassi acuți, ed altă rena, e fratte / al vento e alla tempesta (...) corre via, corre, anela (Canto notturno di un pastore errante dell'Asia). 346 În Zibaldone Leopardi enumeră foșnetul vântului printre imaginile vagi și indefinite menite să înfrumusețeze și să înnobileze poezia: è piacevole per se stesso, cioè non per altro, se non per un'idea vagă ed indefinita che desta, un canto (îl più spregevole) udito da lungi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, ea devine, odată cu trecerea timpului, mai matură. Țipătul entuziast de la început devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma nemuritorului foșnet interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. Dacă primele volume ale scriitoarei sunt pline de freamăt, dar și de bucurie, de dorință de luptă, ele stând, fără îndoială, sub semnul identificării poetului cu viața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]