KorAP: Find »[drukola/base=foaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...1121 >

28,018 matches

Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951

examenului de bacalaureat, din considerente de tehnică legislativă și de logică a reglementării, pentru o înțelegere corectă a întregului text, reformularea integrală a art. 75 - 78, după cum urmează: „ART. 75 (1 Absolvenții nivelului liceal primesc diploma de absolvire însoțită de foaia matricolă, parte a portofoliului educațional, care atestă finalizarea studiilor liceale și care le dau dreptul de acces, în condițiile legii, la nivelul postliceal, precum și dreptul de susținere a examenului de bacalaureat. (2 Absolvenții nivelului liceal care susțin și promovează examenul

LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU (2011) [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data asta și, ducându-și palma stângă la gură, trecu mai repede peste cronicile muzicale, de teatru și film, netezi În treacăt ultima pagină și rămase În aceeași poziție, adică În contre-pied

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze mobila și de foaie de cort ca să acopere parchetul. Intră direct În subiect, precis, sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ca și Dumnezeu, dacă nu greșesc cumva. Știți, eu cu religia nu prea le am. Vă plac cele patru picturi, domnule Brândușă? Până nu știu prețul, nu pot spune nimic, dom' profesor. Aici aveți preturile, zise Petru Întinzându-i o foaie de hârtie velină. Brândușă luă foaia, aruncă o privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cumva. Știți, eu cu religia nu prea le am. Vă plac cele patru picturi, domnule Brândușă? Până nu știu prețul, nu pot spune nimic, dom' profesor. Aici aveți preturile, zise Petru Întinzându-i o foaie de hârtie velină. Brândușă luă foaia, aruncă o privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva foi de hârtie În plic pe care ea i le Întinse după Îndelungi ezitări. Avea ochii umezi. Sau i se părea doar lui. Fișe de lectură, Însemnări, zi-le cum vrei tu, din posibila mea lucrare de diplomă: un proiect utopic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
semn cât de mic care ar fi putut să o Îndemne să Îl deschidă sau să Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi o scrisoare de câteva pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea dreaptă, sus, cum se obișnuiește. Caligrafia era Îngrijită, stas cum se zice, ca a militarilor trimiși În rezervă, sau la pensie, tot aia e. Prima frază o puse pe gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă citești rândurile de față înseamnă că eu nu mai sunt. Ia telefonul și formează comanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luam pe fiecare și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat gros de carton înăuntru, am știut că ultimul „eu“ al meu a ajuns la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un singur dosar roșu, de carton, în care se afla o singură foaie de hârtie imprimată. N-am scos dosarul și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pregătit. Patru dintre cele cinci sertare ale fișetului erau goale. În al cincilea am găsit un singur dosar roșu, de carton, în care se afla o singură foaie de hârtie imprimată. N-am scos dosarul și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ed, Are coșmaruri....51862 Storr H, „Tu ară Face oameni în toată firea să plângă...55766 Storr F.M, Se întreabă ce n-a mers bine....507 D, Sângele nu se coagulează...51153 Storr G, Are un trifoi cu patru foi, e ghinionist St âns și tânguit Storr D, Prost...64329 Storr G&H.J, „Nu funcționează, eu și mecanic Storr Daniel, Lucruri de valoare nevăzute în tușit Storr D.S, Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie. Rezultate la examene? Culorile în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
găsite (De la Hull la Sheffield) a e e 1. Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rău, scumpete, uite cum stau la taclale și voi Dumnezeu știe de când sunteți pe drum. Vreți să vă cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sunt plantă plantă plantă doctrină a plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă Din carte îmi căzu în poală un bilet. O singură foaie A4 împăturită. Iată ce spunea: Dragă domnule Sanderson, Sper că această carte va fi interesantă și vă va ajuta să vă convingeți de faptul că vă contactez în calitate de prieten. Înțeleg situația în care vă aflați și pericolele cu care vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
antichitate, dar un tumul alcătuit, în loc de pământ, din tot soiul de hârtii - ziare, ambalaje de chipsuri, reviste cu coperte lucioase, fâșii mari de tapet, etichete minuscule și manuale cu instrucțiuni, maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone de hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui Ian în deschizătură. Am despăturit foaia de hârtie. Era albă, cu excepția unui singur cuvânt: ThERa. — Hei, nu scrie nimic pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi dădeam seama, toate paginile care alcătuiau tunelul - fuseseră acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa. Am vizualizat traseul pe care-l urmaserăm până acum... ... apoi l-am urmărit cu degetul pe literele de pe pagină. — Cred că suntem în codița unui „h“, am spus, surprins de cât de natural

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în sus. — Acolo trebuie să urcăm? — Capătul dârei. — Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]