2,048 matches
-
de o parte, evoluția formelor de adresare, iar, pe de altă parte, dobîndirea valorilor pragmatice ale acestor forme): constituirea formelor de politețe, evoluția conectorilor pragmatici (evoluția conectorilor adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Genette în cadrul semioticii povestirii. Potrivit lui Genette, cu ajutorul acestei noțiuni se poate face distincție dintre cel care vorbește, adică cel care relatează povestirea, și cel care vede, adică cel din a cărui perspectivă este organizată narațiunea. Se poate distinge astfel o focalizare zero în povestirea clasică (la Balzac sau la Hugo), caracterizată printr-un narator omniscient, care știe mai mult decît personajul. În cazul unei focalizări interne, naratorul spune ceea ce știe un personaj, astfel încît el este conștiința acestui martor, iar, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care vede, adică cel din a cărui perspectivă este organizată narațiunea. Se poate distinge astfel o focalizare zero în povestirea clasică (la Balzac sau la Hugo), caracterizată printr-un narator omniscient, care știe mai mult decît personajul. În cazul unei focalizări interne, naratorul spune ceea ce știe un personaj, astfel încît el este conștiința acestui martor, iar, în cazul unei focalizări externe, naratorul spune mai puțin decît decît știe personajul, încît povestirea devine una obiectivă. Cel mai frecvent, punctul de vedere este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestirea clasică (la Balzac sau la Hugo), caracterizată printr-un narator omniscient, care știe mai mult decît personajul. În cazul unei focalizări interne, naratorul spune ceea ce știe un personaj, astfel încît el este conștiința acestui martor, iar, în cazul unei focalizări externe, naratorul spune mai puțin decît decît știe personajul, încît povestirea devine una obiectivă. Cel mai frecvent, punctul de vedere este reprezentat de focalizarea internă efectuată prin intermediul unui actant. Principiul focalizării interne nu este însă întotdeauna evident, deseori fiind considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spune ceea ce știe un personaj, astfel încît el este conștiința acestui martor, iar, în cazul unei focalizări externe, naratorul spune mai puțin decît decît știe personajul, încît povestirea devine una obiectivă. Cel mai frecvent, punctul de vedere este reprezentat de focalizarea internă efectuată prin intermediul unui actant. Principiul focalizării interne nu este însă întotdeauna evident, deseori fiind considerat ca o judecată implicită, ca o intervenție a autorului sau a naratorului care profită pentru a-și expune opiniile sale prin punctul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el este conștiința acestui martor, iar, în cazul unei focalizări externe, naratorul spune mai puțin decît decît știe personajul, încît povestirea devine una obiectivă. Cel mai frecvent, punctul de vedere este reprezentat de focalizarea internă efectuată prin intermediul unui actant. Principiul focalizării interne nu este însă întotdeauna evident, deseori fiind considerat ca o judecată implicită, ca o intervenție a autorului sau a naratorului care profită pentru a-și expune opiniile sale prin punctul de vedere al altuia. Lingvistica enunțiativă a receptat aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interesează (cu accentul în context situat asupra adverbului de negație nu), Ceea ce ai spus nu mă interesează (cu pronunție emfazată a verbului din regentă); Nu mă interesează ceea ce ai spus; Ceea ce ai spus chiar nu mă interesează. V. coerență, enunț, focalizare, predicație, remă, tematizare. DSL 2001. RN REMĂ. Termenul remă a fost propus pentru a denumi cel de-al doilea constituent al structurii unui enunț, atunci cînd se urmează terminologia propusă de Aristotel, pentru ceea ce în mod obișnuit este numit predicat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altui enunțător. Astfel, prin construcția Important este să participi se poate răspunde la un enunț anterior al unui alt enunțător, care nu a fost menționat explicit și a cărui temă ar fi a cîștiga (Important este să cîștigi). V. dialogism, focalizare, predicație, rematizare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN TEMĂ. Definirea temei se face invariabil în lucrările de specialitate prin opoziție cu rema și în mod neunitar, în funcție de perspectiva avută în vedere: funcțională, contextuală sau distribuțională. Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ea. Așa arată datele empirice. Pe de altă parte, posturile de televiziune au început să includă în programele lor emisiuni cu caracter religios și au apărut chiar posturi de televiziune și radio care difuzează predominant programe cu caracter religios. Această focalizare a mass-media pe informații cu caracter religios demonstrează că dincolo de datele culese de sociologi, există cerere pe piața audio-vizualului pentru astfel de emisiuni. Se pare că într-adevăr religia ocupă un loc important în viața Românilor, iar atenția acordată religiosului
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
punerea-în-secvență a textelor narative și non-narative. Pentru reflecții asupra structurii narative și competenței nonnaratologice recomand lucrările lui Bruner (1986; 1990), importante pentru situarea competenței narative în postura de resursă creatoare în perioada primei copilării. 3 Articularea textului narativ I Timp, focalizare, narație 3.1. Textul narativ: un nivel unic de analiză În acest capitol cît și în cel ce urmează revenim de la caracterizarea „particulelor elementare” ale narațiunilor, grupate sub denumirea de „istorie”, la diferite extinderi și individualizări ale acelor elemente care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
etc.) între diverse elemente. 6. Se procedează la o alegere a diverselor „puncte de vedere” din care pot fi prezentate elementele. (Bal, 1985: 7) Acest capitol se bazează pe itemii 1, 2 și 6 din această listă (adică, timpul și focalizarea), înainte să se termine cu o discuție despre narație, diversele modalități complexe de a nara sau de a fi narator. Următorul capitol se va concentra asupra itemilor 3 și 4 (personaj și cadru) împreună cu suspansul și surpriza, iar capitolul următor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ci mai curînd de a înțelege mai bine cum este posibil ca în narațiuni, ca și în viața de zi cu zi, să avem mereu nevoie și să ne inspirăm din complicațiile potențiale ale ritmului reiterării și reordonării. 3.4. Focalizarea Nuvela lui Faulkner, That Evening Sun, începe cu: În prezent, în Jefferson, ziua de luni nu se deosebește cu nimic de orice altă zi a săptămînii. Cititorii familiarizați cu opera lui William Faulkner vor ști cu siguranță că Jefferson este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
simple, iar această orientare poate fi atribuită direct naratorului; în cazul narațiunilor literare și cinematografice mai complexe însă, perspectiva relatării poate trece de la narator la un personaj și apoi mai departe, la un alt personaj. Gerard Genette folosește termenul de „focalizare” (noțiune dezvoltată ulterior de Mieke Bal) cu referire la această integrare firească a unei perspective (limitate) în narațiune, un punct de vedere din care lucrurile sînt văzute, simțite, înțelese și apreciate în mod implicit. Referirea se face, mai exact, la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
probleme echivalentului său critic, punctul de vedere anglo-american. Ezit să ofer drept variantă alternativă un alt termen, care să concureze cu celelalte existente deja, dar sînt de părere că cel de „orientare” este mai cuprinzător și mai puțin vizual decît „focalizare”, și ne-ar ajuta să ne reamintim că perspectivele „cognitive, emotive și ideologice”, în afara celei referitoare exclusiv la timp și spațiu, pot fi enunțate de o anumită focalizare a narațiunii. În consecință, cu toate că voi păstra în continuare termenul genettian de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că cel de „orientare” este mai cuprinzător și mai puțin vizual decît „focalizare”, și ne-ar ajuta să ne reamintim că perspectivele „cognitive, emotive și ideologice”, în afara celei referitoare exclusiv la timp și spațiu, pot fi enunțate de o anumită focalizare a narațiunii. În consecință, cu toate că voi păstra în continuare termenul genettian de „focalizare”, cititorul este invitat să-l înlocuiască cu cel de „orientare”, dacă îi este de vreun folos. Marea problemă provocată de termenul „punct de vedere” constă în aceea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și ne-ar ajuta să ne reamintim că perspectivele „cognitive, emotive și ideologice”, în afara celei referitoare exclusiv la timp și spațiu, pot fi enunțate de o anumită focalizare a narațiunii. În consecință, cu toate că voi păstra în continuare termenul genettian de „focalizare”, cititorul este invitat să-l înlocuiască cu cel de „orientare”, dacă îi este de vreun folos. Marea problemă provocată de termenul „punct de vedere” constă în aceea că nu întreprinde nimic pentru a descuraja îmbinarea și confuzia a două aspecte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a noțiunii de focalizator ori de subiect-al-focalizării este aceea că trebuie să existe cineva/ceva care să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate de Bal. 3.4.1. Tipuri de focalizare Principala distincție se face între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
subiect-al-focalizării este aceea că trebuie să existe cineva/ceva care să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate de Bal. 3.4.1. Tipuri de focalizare Principala distincție se face între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate de Bal. 3.4.1. Tipuri de focalizare Principala distincție se face între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu mai prezintă un interes anume, independent de narațiune. Focalizarea internă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu mai prezintă un interes anume, independent de narațiune. Focalizarea internă are în schimb loc înlăuntrul evenimentelor localizate în timp și spațiu, și presupune aproape întotdeauna un personaj focalizator, deși o poziție ori o instanță neînsuflețită pot fi deopotrivă adoptate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu mai prezintă un interes anume, independent de narațiune. Focalizarea internă are în schimb loc înlăuntrul evenimentelor localizate în timp și spațiu, și presupune aproape întotdeauna un personaj focalizator, deși o poziție ori o instanță neînsuflețită pot fi deopotrivă adoptate. Astfel, în povestirea lui Faulkner Barn Burning, băiatul Sartoris joacă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
doar cine era de față la vremea aceea, sau avea să afle mai tîrziu cum arăta aceasta de la cineva care fusese acolo, poate relata acest lucru. Și mai exact, a doua frază subliniază orientarea băiatului, iar fraza a treia îmbină focalizarea acestuia („putea auzi”) cu informații despre relativitatea pozițiilor în care se aflau judecătorul, tatăl său și masa, lucru ce nu poate fi realizat prin ochii copilului, de vreme ce textul explică clar că băiatul nu putea zări aceste detalii. Așa cum există două
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale mai multor personaje, ale căror portrete se conturează în interiorul narațiunii. În Ulise, Molly Bloom joacă rol de focalizator intern și focalizat din interior, în timp ce la Hemingway ceea ce este focalizat este de obicei observabil din exterior. De-a lungul romanului, focalizarea se poate fixa pe un singur focalizator, ca în Ce știa Maisie, de Henry James. Făcînd referire la acesta din urmă, Bal (1985: 104-5) notează următoarele: „Efectul aparte al acestui roman constă în contrastul dintre versiunea puerilă a evenimentelor [focalizate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Maisie, de Henry James. Făcînd referire la acesta din urmă, Bal (1985: 104-5) notează următoarele: „Efectul aparte al acestui roman constă în contrastul dintre versiunea puerilă a evenimentelor [focalizate de Maisie] și interpretarea lor de către cititorul adult”. Dar procedeul focalizării poate oscila între două sau mai multe poziții, cum este cazul romanului lui Faulkner, Zgomotul și Furia. Accentul pe focalizare provine din aceea că ea subliniază dubla direcționalitate a narațiunii: faptul că focalizarea aparte pe un anumit obiect dezvăluie acel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
constă în contrastul dintre versiunea puerilă a evenimentelor [focalizate de Maisie] și interpretarea lor de către cititorul adult”. Dar procedeul focalizării poate oscila între două sau mai multe poziții, cum este cazul romanului lui Faulkner, Zgomotul și Furia. Accentul pe focalizare provine din aceea că ea subliniază dubla direcționalitate a narațiunii: faptul că focalizarea aparte pe un anumit obiect dezvăluie acel obiect, dar trebuie în același timp să dezvăluie (sau să încerce să nu dezvăluie) perspectiva și ideologia sub care se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]