1,385 matches
-
de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care fie că cerea gararea, fie că anunța plecarea trenului. Trenul era format din locomotivă, pe care lucrau doi oameni: mecanicul și fochistul și vagoane cu un șef de tren, frânari la cel de marfă și conductori la cel de călători cu vagon de poștă și coletărie. La început, personalul era adus din afara localităților, așa cum a fost și a casierului de bilete și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și Sfântul Gheorghe; biserica Sf. Nicolae din Coșula; biserica de la Ștefănești, construită în stil muntenesc în anul 1616 și multe altele. Tot gândind și depănând din caierul vremii, torcând amintiri, trenul trece peste râul Sitna și intră în stația Todireni. Fochistul locomotivei își alimentează rezerva de apă spre a ajunge cu bine la Iași, iar călătorii se dau jos și beau apă, alții se urcă și cei ce au ajuns la destinație se îndreaptă spre centrul satului Hlipiceni. Îmi iau bagajul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care fie că cerea gararea, fie că anunța plecarea trenului. Trenul era format din locomotivă, pe care lucrau doi oameni: mecanicul și fochistul și vagoane cu un șef de tren, frânari la cel de marfă și conductori la cel de călători cu vagon de poștă și coletărie. La început, personalul era adus din afara localităților, așa cum a fost și a casierului de bilete și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
probleme și cu locuința, că doar cererea trebuie să facă oarece vechime la spațiul locativ, deoarece, mai de fiecare dată, se vor ivi alte și alte priorități, iar slujbașul de rând va rămâne constant în urma fiului-fiicei lui cutărică sau a fochistului, sudorului, turnătorului, activistului, mecanicului. Și, în plus, dacă, prin grija tovarășului, te mai îmbogățești și cu ceva decreței, apoi să mi te ții, băiete! Că viitorii constructori ai vieții fericite îți bagă nevoile în casă și pace bună. Lor nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
semn, mâine vorbesc cu el. E brunet, are ochii negri. Sigur, face sport. Ai văzut cum stă cum stă tricoul pe el? Doamne, ce pectorali are! Maistrul clipocea sub un castan, tolănit pe iarbă. Dumnezeii mamii ei de viață, eram fochist pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biroul avea o față de masă lungă. Petru privea nestingherit ritualul de copulație. Leoaica în călduri ține cont de delimitarea masculului doar în perioada împerecherii, 40 de zile, primăvara, în rest, toată jungla poate să-i adulmece excrementele. Soțul Anei era fochistul spitalului de neuropsihiatrie. Sigur, acele scene nu făceau parte din terapiile de șoc ale doctorului Chelemen și nici nu erau unice. Spitalul Socola, cea mai fertilă casă de nebuni, și apoi ce importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu mir și tămâie precum curcanii împănați? Numai a popi nu arată: plini de ifose, încrezuți, suficienți, de parcă au jucat poker cu sfântul Petru în noaptea de Înviere. Marcu are experiență cât toată miliția Buzăului la un loc. A fost fochist pe locomotivă, șef de sală la "Intercontinental", președinte de cooperativă, redactor la o revistă de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe un ecran gol, trupuri care se repetă. Sau poate, Angela, energia noastră a alimentat o altă lume, o lume perfectă care trăiește sprijinită de a noastră și nu are nevoie să se teamă și să sufere. Poate suntem ca fochiștii negri care transpirau în burțile vapoarelor cu cărbune pentru a le permite celor doi amanți de pe puntea superioară să danseze un dans romantic, desupra covorului lucitor al mării. Cineva va culege visele noastre, cineva nu atât de imperfect ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adică, alte tehnici și alte grij. Așa că nu era altă soluție decât să continue cuptorul vechi să fie alimentat ca pe vremuri, cu lemne, lemne și iar lemne, poate lucrul cel mai greu de suportat în meseriile lutului. Ca un fochist al vechilor locomotive cu aburi, care-și petrecea tot timpul aruncând lopeți de cărbune în gura cazanului, olarul, cel puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
natur” cum au ajuns la mine, direct de la „mama lor”. M-am gândit eu, că ar fi păcat ca operele acestea să se piardă și de aceea le-am înserat aici. Deci să trecem la lectură: - Asociație de locatari, angajează fochist de înaltă presiune. - Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare. - Vând mașină de cusut mână și picior. Brrr, am făcut când am citi anunțul de mai sus, fiindcă eu sunt precum cucoana Veta din „O noapte furtunoasă” , o persoană
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi fost o chestiune care să-l încurce pe Bill Ghioagă dacă vedea perspectiva unui profit (el le lua salariul pe prima lună tuturor marinarilor cărora le găsea un angajament), și lui Strickland i-a făcut rost de documentele unui fochist englez care, în mod providențial, murise chiar în brațele lui. Dar atât căpitanul Nichols, cât și Strickland voiau să se îndrepte spre Orient și întâmplarea a făcut ca singurele posibilități de angajare să fie oferite de vase care mergeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai zdravăn. Asta îți dă niscaiva timp să te uiți în jur și să te gândești care ar fi mișcarea următoare. Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Adică, nu mai rău decât pentru mulți alți logofeți. A ajuns într-un depou de locomotive. Acolo, a făcut el cum a făcut, și, ascultător din fire, cum era, s-a dat pe lângă mecanici. Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă, la acea dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
soarelui. Până să se fixeze Într-un fel, vor trece ani. Abia apoi se va putea vorbi din nou despre un trecut nu prea Îndepărtat. Cel puțin așa susținea domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa, să învăț numele de la oricare pisică, despre care caporalii din celelalte gărzi raporta c-ar fi îndeajuns de disperate, încît să aprindă incendiu la uscătoriile de bloc. Înghesuisem, în registrul sergentului de serviciu adrese, năvăleam peste familioanele de la toți fochiștii, le călcam în picioare puradeii și transmiteam: "Să-i zici lui tac-to că sîntem supărați foc pe el!"... Și, harști! Ca să și lămuresc, îl și frigeam cu țigarea pe puradel! Arasel! Așa că, la viața mea, am ajuns să-l cunosc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit cu albastru. Pe urmă au sosit ceferiștii. Chirică, acarul, Spiridon, fochistul, și Ilie, de umbla și el cu trenurile. Aveau mai mulți copii decât lucruri, în camioanele care-i aduceau ar mai fi încăput. Se umpluse maidanul de plozi. Stere îi privea de pe scările de ciment ale prăvăliei. Negri, tăcuți, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul s-a dat aproape. Omul și-a strâns cărțulia. - Am auzit că face statul biserică... - Face. -Unde? - Aici, la dumneavoastră. S-au apropiat și ceilalți - fochistul, Tilică, Spiridon. - Și unde-o face? Funcționarul a scos o hârtie de calc, plină de linii. S-a apropiat și Stere, el cunoștea la planuri. Actul avea ștampile și timbre. Sus, scria cu litere mari: CARTIERUL CUTARIDA, și liniile acelea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
desenat locul bisericii. Omul a desfășurat altă hârtie unde lăcașul fusese făcut cu de-amănuntul. Le spuse arătând cu degetul: - Aici or să fie scările, aici stâlpii, altarul, turlele, două turle o să aibă! Costă o mulțime de bani... - Mare! spuse fochistul. - Mitropolie face statul! - Am crescut și noi, mahala întinsă... S-au înscris și ei, Stere cu două sute, ca negustor, ceilalți cu câte cincizeci de lei. Funcționarul a plecat după aceea. - Ar fi bine! zise Spiridon în urma lui. Când îți moare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a întors: - Bă! a mai strigat o dată, suflecîndu-și mânecile. 208 I Veni și celălalt, Victor, cel mare. Era plin de pământ și se uita la ceferist. - Ce-i? -Vă omor! Și zvârli fierul spre ei. Noroc că se feriră. Fochistul zbiera cât fl ținea gura: - Sărăciilor! Mi-ați omorât câinele, v-arăt eu vouă* Victor se apropie să-l împace: - Ascultă... - Nimic, vă bag în spital! - Dar de ce dracu nu-l legi? îndrăznise până la urmă și cel mic. Atât i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori fochiști, tinichigii sau cizmari, oameni necăjiți, care umblau toată ziua după o pâine. Își luau neveste frumoase dintre fetele ungurenilor sau țigănci mai spălate. Le zvântau în bătăi chiar a doua zi după nuntă. Nu semănau... Veta s-a mai gândit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu băutură. Îl ținea între palme și-l învârtea ușor pe masă, de parcă ar fi vrut să-l încălzească. Peste mulți ani, când aveam să vin și eu la „Tic-Tac“, aveam să-l cunosc pe domnul acela, Nea Dumi Ochiîntors, fochistul din blocul de peste Bulevard, moștenitorul caselor. Aveam să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulevard o moștenise de la răposata soție. Îi fusese confiscată. Făcuse pușcărie, iar când se întorsese nu mai avusese unde să stea. Își înjghebase o cămăruță, într-o fostă boxă de cărbuni, în curtea interioară a clădirii și reușise să ajungă fochist. Părea împăcat cu ale lui. Venea la „Tic-Tac“ și-și privea casa, ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]