1,565 matches
-
graseieze. Deci nu era total nebun. Am intrat într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi dreptunghiulare, lungi, pe fiecare perete. Abis-Uican a introdus o casetă într-un casetefon portabil și a șoptit: Mussorgski, Tablouri într-o expoziție. Se foia prin cameră din ce în ce mai degajat. A scos din frigider o sticlă neagră de Johnny Walker și a umplut până la jumătate două pahare. În fiecare a răsturnat apoi trei cuburi de gheață. Mi-a înmânat un pahar, iar el s-a tolănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săgeată neagră. Brazii, plantați cu mulți ani în urmă de-a lungul gardului, semănau cu niște străjeri întunecați care separau ulița de cimitir. Încât aveam impresia că mă găseam într-o altă lume. În afară de micile sunete scoase de insectele ce foiau prin iarbă nu se auzea nici un zgomot... 6. Ce vreau? Să-mi povestesc viața? Nu. Categoric, nu. Pentru a te dedica amintirilor, îți trebuie mai mult decât o vârstă înaintată, care să te îndemne la bilanțuri. Îți trebuie, îndeosebi, încrederea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi fu recunoscător bătrânului "stîlp al tavernelor" din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în vederea saltului meu la oraș și pe care, până atunci, nu avusesem permisiunea să-i port, ca să-i am noi pe străzile Bucureștiului. Intenționam să mă scol devreme, în zori, dar, din pricina emoției, am adormit mult după miezul nopții. Mă foiam în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna la orice respirație dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se ferească... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
În timp ce mama deschidea ușa care dădea spre scara de ciment rece și spre aerul sărat de afară, m-am întors să arunc o ultimă privire spre ecran. Ieșeam din cameră, dar Shirley nu știa, pentru că era cu spatele la mine și se foia în pat. — Pot să stau pe... spuse Shirley. Se întoarse și se opri. Văzu că eu plecasem... scaun? Ușa se închise și familia mea coborî scara tropăind. Am început să țip: „Pune-mă jos! Pune-mă jos!“ și după ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când ai de-a face cu un scriitor care te interesează personal. Unul de care te simți apropiat. Tăcu și îmi aruncă o privire clar menită să aibă o anumită semnificație. Neînțelegându-i semnificația, am ignorat-o și m-am foit puțin pe scaun. — Mă simțeam pe atunci foarte aproape de tine, Michael. Eu te-am descoperit. Eu te-am scos din mocirlă. De fapt - și te rog să mă corectezi dacă fantazez -, ai fi avut pe atunci motive să mă consideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta așezată în plasa de deasupra; și în cele din urmă, nu mi-a mai rămas decât să recurg la trucul simulării unui acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ce? Și tu se presupunea că te guduri pe lângă Margaret în speranța unui titlu de cavaler sau ceva de genul ăsta? — Și mai complicat, mă tem.Acum că veni vorba, parcă îmi amintesc că s-a promis ceva... Thomas se foi incomod pe scaun. — N-am uitat, Thomas, zău că n-am uitat. Mă văd cu ea mâine. O să aduc subiectul în discuție din nou. — Oricum, are teoria asta absurdă că Sikorsky are o imensă comandă de arme de la saudiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-i patul meu. Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva pași. Se întoarse și văzu că încă se ținea de cămașă, nesigură de intențiile lui. Thomas se foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tistețe și spuse: Nu, mă tem că nu nu. — O! spuse Kenneth, și se opri. Iertați-mă. Acum o să plec. Shirley ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Presupun că acum o să mori în fața mea. Rosti aceste cuvinte foarte calm. De fapt, nu sunt sigur că le-a rostit. Pare ciudat să spui așa ceva, în orice caz. Se lăsă din nou o lungă tăcere. Am început să mă foiesc pe scaun. Speram că nu voi fi prea plicticos. De obicei, nu-mi plac scenele cu patul morții. Apoi el a spus: — Mă auzi? Din nou tăcere. Apoi, el a spus: Presupun că mulțumesc este cel mai important lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de semințe. Își apleacă puțin capul într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vorbele, sunt prea departe și mai are și căciula pe cap. Oare Mureș o să știe să-l aștepte în stație până s-o întoarce? Dacă nu, o să se ducă acasă, nu se pierde el. Totuși îngrijorarea îl face să se foiască puțin și maică-sa îl bombăne. Moale însă, mai mult de ochii lumii. Da’ stai odată locului, măi copile. Apoi ușile se închid și autobuzul o ia din loc. Nu se poate ști dinainte în ce fel de autobuz vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au început să meargă oamenii să-l vadă. Așa a ajuns și verișorul meu Petruț, strănepot al lui Ciolac și moșul meu Arghir, nepot de la fratele lui Ciolac, să-l vadă pe Dumitru Cristescu în beciul de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la cot, că-i mâncaseră viermii toate cartilagiile și era căzută jos, desprinsă de restul corpului. Petruță a mers cu două autocare încărcate cu credincioși de la Cultul Creștin după
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
soarelui, se vedea vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să dormim puțin. — Bine, signor Tenente. O să-ncerc să mă culc. Da’ țineți minte ce v-am zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația regulată. Pe urmă a-nceput să sforăie. Mult timp l-am ascultat sforăind, apoi am Încetat să-l ascult pe el și i-am ascultat pe viermi. Mâncau regulat, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iuțela ta de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud?! Limbosu se foia de pe un picior pe altul, privind pe furiș spre grupă. Hai, sergent! Raportează, așa cum m-ai învățat pe mine trântindu-mă în toți mărăcinii și prin toate bălțile.Hai, curaj! Săăă... trăiți, domnule sergent... sunt... sunt sergentul Limbosu... per... permiteți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că dacă trăiesc astăzi și pot merge pe picioarele mele apoi el m-o salvat... Îi o poveste lungă... Să-i dea Dumnezeu sănătate și zile multe, că bun suflet mai are!... S-a așezat la masa din cămăruța lui, foindu-se mereu pe scaun. Nu-i venea în cap cum să înceapă scrisoarea. Voia să-i spună lui Trestie atâtea! Dar cum? „Dragă frate, Întâi vreau să-ți spun că suntem sănătoși cu toții. Chiar așa; cu toții. Adică eu, Maranda și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grupuri de oameni fură aduse Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rînd, răspunse rîzÎnd, cu dinții descoperiți În străluciri de sidef. - Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o bucurie necunoscută, dar Îmi revenii, controlîndu-mă. Nu știu ce gîndea, era, În orice caz, veselă, rochia-i de mătase i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva pași, În fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
problema generală a bărbatului român este că e ipocrit. Și eu care credeam că problema generală este că-i tîmpit. Efectuează dragoste cu un preot. Urinează pe Geo, probabil Într-un moment de neatenție. Adoră unsoarea. Regizorii. Prin carte nu foiesc decît tipi bogați, brokeri, manageri, oameni politici, sînt date și nume cunoscute, pentru verosimilitate, deși nici unul dintre cititori nu se-ndoiește de ceva, mai ales că multe dintre titlurile capitolelor sînt preluate sau parafrazate din cărți ori filme de adîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
normale, în ultima vreme însă, cariera asta nu-i mai atrage, salarizarea fiind modestă. Dar la noi încă mai vin elevi buni, pentru că le putem asigura întreținerea completă, ca la liceele militare. Musafirul nu-și găsea locul pe scaun, se foia într-una, voind să spună ceva. Însă, trebuia să aștepte. - Eu m-am născut la țară, tatăl meu era învățător și m-a trimis la studii în Germania. M-a prins acolo începutul războiului, am fost internat într- un lagăr
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o hemoragie gastrică, dată probabil de vreun ulcer sau un neo gastric. Până nu-l deschidem, nu putem ști... ― E o urgență. Vedeți ce echipă operatorie avem și să fie pregătit pentru intervenție. Voi fi și eu acolo. Țigăncile se foiau ca albinele la urdiniș. Când Gruia a făcut primul pas spre ieșire, ele au tăbărât pe el, ca la pomană. ― Domnu’ doctoru’. Bunule. Spuni dacî scapî? - a Întrebat țiganca pe care acuma Gruia a recunoscut-o de-a binelea... ― Trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]