2,594 matches
-
KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SEGMENT (repetat). Ca element al vocabularului obișnuit, segment denumește o "parte nedetașată dintr-un întreg", iar, pe terenul științei limbii, semnificația este aplicată pentru componentele diferitelor niveluri ale limbii (fonetic, morfologic, sintactic sau textual). În cadrul textului, există numeroase tipuri de segmente ce pot fi identificate, unele dintre ele avînd statut de segment repetat, încît a apărut problema stabilirii condițiilor în care se produce repetarea lor. Ca primă etapă a acestei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantica generativă a răsturnat datele problemei postulînd că starea de la care pleacă activitatea generativă este compusă din formele logico-semantice care, supuse unui șir de transformări, generează formele de suprafață. În acest mod, componentul fonologic permite să se dea o reprezentare fonetică a enunțului, rezolvîndu-se astfel problema dificilă a gramaticii generative, reprezentată de interpretarea semantică. Dar, deși gramatica generativă a manifestat un interes constant pentru aspectele cu statut de universalitate, realizările ei nu au fost totuși decît locale, fără a putea construi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin opoziție, relațiile lingvistice dintr-un stadiu al limbii, considerat în mod sincronic. În știința actuală, care valorifică această idee, se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că acestor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întîlnite la toți vorbitorii care comunică despre același grup de realități și urmează aceeași orientare a limbii față de lume și față de vorbitori. S-a produs din acest motiv o repartizare de mijloace și de particularități lexicale, morfologice, sintactice, textuale și fonetice pentru asemenea moduri de exprimare comună care sînt proprii unor domenii profesionale și sociale. Ca atare, există varietăți ale limbii literare generale marcate de folosirea ei pentru cunoașterea și transformarea unor domenii ontologice, ce reprezintă realitățile specifice unor activități și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoria, analiza și hermeneutica textuală) sînt texte cu valoare culturală care se structurează pe baza trăsăturilor generale ale limbii funcționale și se referă la același grup de realități, avînd aceeași raportare a limbii față de realitate și față de utilizatori. Particularitățile lexicale, fonetice, morfologice, sintactice se organizează în maniere diverse de exprimare, corespunzătoare unor domenii socioculturale, reflectînd modul de funcționare a limbii în raport cu un anumit spațiu ontologic (al realităților) și cognitiv (al modului cum se realizează cunoașterea realităților). Tipurile de discurs/text particulare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. explicație, lexic, specializare, terminologie, vocabular. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2005. AC X XENISM. Termenul xenism este folosit în lexicologie pentru a denumi cuvintele împrumutate de o limbă care circulă fără a fi adaptate la sistemele ei, adică păstrînd aspectul fonetic, grafic sau morfologic din limba de origine. Asemenea cuvinte se numesc uneori și străinisme și pot proveni din diferite limbi: marketing, din engleză, perestroika, din rusă, Dasein din germană etc. V. împrumut, semn, transfer. VARO - LINARES 2004. RN Z Zeugmă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcționarea unei limbi. Studiul său (scris în colaborare cu O. Ducrot) despre argumentare, constituie o lucrare clasică în fundamentarea cunoașterii mecanismelor de realizare a raționamentelor prin intermediul mijloacelor limbii. Alte contribuții notabile vizează studiul semanticii în relație cu nivelele sintactic, lexical, fonetic, teoria stereotipului și funcționarea acestuia în discurs, didactica limbilor etc. Lucrări de referință: (în colab. cu Ducrot, Oswald) L'argumentation dans la langue, Pierre Mardaga, col. "Philosophie et Langage", Bruxelles, 1983; Théorie des topoï, Editions Kimé, Paris, 1995. Michel ARRIVÉ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
București, 1975; (coautor) Dialectologie română (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977; (coautor) Istoria limbii române (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978; (în colab. cu Vasiliu, Em.) Limba română în secolele al XII-lea - al XV-lea. Fonetică. Fonologie. Gramatică, Tipografia Universității București, 1986; Narațiune și dialog în proza românească. Elemente de pragmatică a textului literar, Editura Academiei, București, 1991; Conversația: structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, ALL, București, 1995; ed. a II-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
voyage [Το ταξίδι μου], S. K. Vlastos, Athènes, 1888. Aron PUMNUL (1818-1866), cărturar ardelean, profesor la Cernăuți în Bucovina, promotor al mișcării de emancipare din 1848, specialist în lingvistică, autor de manuale și de studii în care își expune principiile fonetice în normarea limbii române. Lucrări de referință: Lepturariŭ rumînesc cules de-n scriptorĭ rumînĭ, 3 vol., Wien 1862-1865 (Antologie); Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Wien, 1864, Cernăuți, 1882. Marcus Fabius QUINTILIAN (cca 35-96), retor antic care a elaborat, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reducă”, drept care își propune explicit să îndepărteze detaliile, non-esențialul. „Esențial (și non-esențial) în legătură cu ce?”, am putea întreba. „Esențiale pentru înțeles sau, mai degrabă, pentru înțelegere”, ar putea veni replica! Așa cum fonologul dă la o parte în mod deliberat toate variațiile fonetice care nu sînt purtătoare de înțeles în procesul său de sistematizare a unităților sonore fundamentale și distincte ale unei limbi, la fel și structuralistul povestirilor va susține că identifică unitățile fundamentale de mini-limbaj ale narațiunii (aici, limbajul basmelor rusești), în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
asociat, în timp, și cu sensul „creștin“, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și avînd același sens „roman, romanic“. Aspectul fonetic al cuvîntului român (cu á + n > â + n) probează că a fost prezent permanent în vorbirea locuitorilor, căci după secolul al VIII-lea fenomenul transformării lui a în n în contextul citat nu s-a mai produs (comp. sl. rana
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de la Saharna la spațiul limbii române nu trebuie demonstrată. Că vorbirea românească de la est de Prut nu se deosebește de cea de la vest de Prut <footnote A se vedea Enciclopedia limbii române, Univers enciclopedic, București, 2001, p. 349: „nici o izoglosă fonetică, gramaticală sau lexicală referitoare la fondul tradițional nu separă Prutul de restul ariei moldovene comune, ci toate izoglosele prin care se disting grupările de graiuri (nordice, centrale și sudice) din cadrul subdialectului dacoromân menționat au direcția de la vest la est, întinzîndu-se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lupilor și ca urmare el însuși intră în joc, urlînd și lătrînd în neștire. Momentul de răscruce îl trăiește la închisoarea din Moscova, în care „toate semințiile Rusiei erau reprezentate. [...] Toate dialectele provinciale [ale limbii ruse] puteau fi auzite, cu foneticele lor caracteristice, în a, în o sau în u“ (3, 262). Marea mirare a moldovenilor ajunși aici a fost că „una din primele întrebări puse lui Ion Rătu fu: - De ce naționalitate ești? Ei socoteau ruseasca lor, dacă nu perfectă, cel
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cu corespondent în vorbirea uzuală, cărora biserica le-a adăugat, în timp, nume ale martirilor noii credințe. Din bogatul inventar al numelor promovate de biserică există cîteva care pot fi considerate ca avînd urmași astăzi în limba română, structura lor fonetică avînd evoluție asemănătoare cu a cuvintelor din vorbirea curentă: Andréas > Îndre(a), Undrea; Antonios > Înton, Îndon; Demetrios > Medrea, Medru; Nicólaos > Necoară, Nicoară; Georgios > Georz, Giorzu, Zorj. S-a emis ipoteza că aceste nume s-au păstrat decupate din numele sărbătorilor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
populații cum era cea din Basarabia, și nici celor cărora li se schimba structura numelor nu se poate face vreo vină. Problemele apăreau în acest caz cu rusificarea numelor de botez sau a numelor de familie; rusificarea, constînd în modificări fonetice rezultate din adaptări la scrierea rusească, făcea ca uneori numele să devină de nerecunoscut, cum se întîmpla și în Bucovina prin germanizare. Alteori numele se traducea în limba rusă sau chiar se inventau nume. Nu ne propunem să insistăm asupra
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
grădinile lor, animați de aceeași forță primordială ca toate elementele firii“ (3, 176 - 177). Momentul de răscruce îl trăiește la închisoarea din Moscova, în care „toate semințiile Rusiei erau reprezentate. [...] Toate dialectele provinciale [ale limbii ruse] puteau fi auzite, cu foneticele lor caracteristice, în a, în o sau în u“ (3, 262). Marea mirare a moldovenilor ajunși aici a fost că Ion Răutu fu întrebat de naționalitatea căreia îi aparține. „Nu i-ar fi mirat dacă ar fi fost întrebați din
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
s.n.): în casă, în biserică, în școală și administrațiune“ <footnote Aron Pumnul, Neatîrnarea limbei românești..., în „Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui...“, p. 48. footnote> . Chiar abandonarea ortografiei etimologice, susținută de fostul său colaborator Timotei Cipariu, în favoarea ortografiei fonetice se explică tot prin interesul pentru cultivarea limbii române la un tineret a cărui limbă de circulație era limba germană. „Pracsa scolastică i-a demonstrat pînă la evidență că cu un abeceu lipsicios ca cela latinesc, care nu înfățișează toate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
urmă cu un secol, sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo de hotarele acesteia. Numele popular al acestei zile, Sînziene, nu este altceva decît Ziua Sfîntului Ioan, cu transformările fonetice produse de-a lungul timpului de denumirea latinească (Dies) Sancti Iohannis, care s-a suprapus peste sărbătorile păgîne ale solstițiului de vară, de celebrare a zînelor bune, ale cîmpului și ale pădurilor. Foarte rezistente în timp, tradițiile, datinile, obiceiurile asigură
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
asupra versului (cuprinse în volumul Studii literare, 1930). Adevăratul creator al disciplinei este Ovid Densușianu, prin cursul său din 1924-1925 și 1929-1932, Evoluția estetică a limbii române, în care definește stilistica drept un studiu lingvistic cu implicații estetice, urmărind formele fonetice, lexicale, morfologice și sintactice ale expresiei. Caracostea amplifică analiza stilistică în Arta cuvîntului la Eminescu, 1938, abordînd prima oară materialul variantelor, introducînd convergența observațiilor la toate nivelurile, compararea procedeelor cu cele ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
este precizat de substantiv. Având o valoare referențială puternică, el poate realiza un acord impus de caracteristicile referentului (deci acord semantic), nu de caracteristicile formale ale substantivului. Determinantul definit nu se poate acorda semantic, din cauză că este atașat enclitic substantivului, fuzionând fonetic cu acesta. Exemplele cu acord semantic al adjectivului se găsesc în două tipuri de texte: cele mai puțin îngrijite din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (forumuri, bloguri, talk-show-uri etc.) și textele literare. În textele literare adjectivul fie se află
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suum au la bază tema pronumelui reflexiv (cf. Bujor și Chiriac, 1971: 65). 40 Se poate face o paralelă între adverbul chiar și forma însăși: adverbul chiar provine din adjectivul clar, în urma unui proces de gramaticalizare asociat cu o modificare fonetică (Mîrzea Vasile, 2009). În mod similar, forma însăși, inițial adjectivală, trece printr-un proces de adverbializare. 41 Acordul la feminin este posibil în contextul în care un nominal de genul feminin, coreferențial cu manechinul, a fost lexicalizat anterior: (i) Magdalena
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbi, constând în preluarea de către verb a particularităților gramaticale ale complementelor. În lingvistica recentă, se atribuie cliticelor pronominale, în limbile în care există această clasă, rolul de mărci ale acordului complement - verb. Cliticele, forme cu autonomie limitată, alcătuind o unitate fonetică și, sub anumite aspecte, și morfosintactică împreună cu suportul lor verbal, au rolul de a transfera asupra verbului particularitățile de gen, număr, persoană și caz ale obiectelor." (2001: 17). 164 Coppock (2004) propune ca generalizarea să fie corectată în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poziția sa de specificator. Funcțiile categoriei "verb ușor" (reprezentat ca v sau Pr − o categorie funcțională reprezentând o generalizare a v −) sunt împărțite, în sistemul propus de Bowers, între v/Pr și Tr. În limba engleză, Tr nu are realizare fonetică, dar există limbi care au morfeme speciale pentru marcarea tranzitivității. Sistemul propus de Bowers (2002) are legătură cu Ipoteza scindării proiecției v, însă autorul atrage atenția asupra faptului că Tr nu poate fi redus nici la un set de trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din necesități cazuale. vP vP 3 3 DPi v' DPi v' 4 3 4 3 v0 VP v0 VP 3 3 V0 DP V0 DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Derbyshire, Desmond C., Geoffrey K. Pullum (eds.), 1998, Handbook on Amazonian Languages, Berlin - New York - Amsterdam, Mouton de Gruyter. Desclès, Jean-Pierre, 1998, "Transitivité sémantique et transitivité syntaxique", în: A. Rousseau (éd.), p. 161−180. Dimitrescu, F. (coord.), 1978, Istoria limbii române. Fonetică. Morfosintaxă. Lexic, București, Editura Didactică și Pedagogică. Dixon, R. M. W., 1979, "Ergativity", Langage. Journal of the Linguistic Society of America, 55, 1, p. 59−138. Dixon, R. M. W., 1987, "Studies in Ergativity. Introduction", Lingua, 71, p. 1-16. Dixon
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]