2,684 matches
-
a doua, în timpul lui Vlad Țepeș, care adaogă turnuri (din prima domnie a acestuia datând Turnul Chindiei) și câteva clădiri utilitare (Biserica "Sf. Vineri"). Oricare ar fi fost etapele acestor lucrări sigur este că, după mijlocul veacului al XV-lea, fortificațiile curții domnești devin cele mai mari din țară, șanțul de apărare, lat de aproximativ 20-24m și adânc de 4m fiind întărit cu pari de lemn dispuși oblic în mal. Un act datat 17 noiembrie 1476 menționează pentru prima oară un
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
al cetății ceea ce presupune că, la acea dată, Târgoviște avea un important rol militar. Spre sfârșitul aceluiași secol se ridică o porțiune de de cca. 20m de zid terminată cu un turn de veghe. O altă etapă de extindere a fortificațiilor este inițiată la sfârșitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafața din interiorul incintei la cca. 29.000m, suprafața cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificațiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
turn de veghe. O altă etapă de extindere a fortificațiilor este inițiată la sfârșitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafața din interiorul incintei la cca. 29.000m, suprafața cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificațiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul și construiește o serie de utilități absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul și garnizoana. Totuși perioada maximă de dezvoltare a reședinței
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
de utilități absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul și garnizoana. Totuși perioada maximă de dezvoltare a reședinței voievodale o cunoaște sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisadă de bușteni. Pe zidul de piatră au fost
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
cu deschiderea de 5m. În ziua de azi se menține în elevație numai Poarta Dealului, iar porțile Câmpulungului și a Bucureștiului fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită. Din nefericire primul care a testat calitatea fortificațiilor a fost însuși Matei Basarab care, în timpul revoltei seimenilor din 1653 "[...]i-au închis porțile și i-au ieșit inainte la șanțul cel mare[...]", voievodul fiind nevoit să ia cu asalt cetatea. Urmașul acestuia, Constantin Cârnul, prin soția sa, face
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după revolta lui Mihnea al III-lea, la cerința expresă a Înaltei Porți, domnitorul Gheorghe Ghica (1659-1660) începe pocesul de demantelare a curții voievodale și demolare a palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependințe ale palatului: "Casa iazagiului" și "Casa coconilor
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la o definitivă ruinare. În 1821, în timpul revoltei Eteriei, Alexandru Ipsilanti, conducătorul eteriștilor, destupă șanțurile de apărare și încearcă a reface vechile fortificații. Tentativa acestuia de a readuce vremurile de glorie ale cetății medievale se spulberă penibil la auzul veștii că armatele otomane se îndreaptă spre Târgoviște când, "[...]au început cu toții a se căpui cu fuga[...]" (Colecția Academiei Române, document CCXCII/1). Aceste șanturi
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
trecerea timpului și cu dezvoltarea urbană șanțurile, ca și zidurile incintei, sunt astupate, fiind construite peste aceste vestigii clădiri aducând pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961, când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată nu au mai avut loc decâ acțiuni de sondaje arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare. Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
refaceri și transformări. Acesta face un colidor-racord ce unea cele două clădiri și construiește un etaj parțial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, când domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomană, demolează fortificațiile și, parțial, palatul. Ultima perioadă de înflorire a vechii reședințe a domnitorilor munteni se derulează între anii de domnie ai marelui Constantin Brâncoveanu. Acesta renovează palatul, adăugând încăperilor picturi și stucaturi după moda epocii. Pe fațada dinspre răsărit a palatului
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
erau responsabile pentru apărarea Egiptului împotriva invaziei străine, și pentru menținerea dominației Egiptului în Orientul Apropiat antic. Trupele au protejat expedițiile miniere din Sinai și au purtat războaie civile în cele două perioade intermediare. Armata a fost responsabilă pentru menținerea fortificațiilor de-a lungul rutelor comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre Nubia. Forturile, de asemenea, au fost construite pentru a servi ca baze militare, cum ar fi cetatea de la Sile, care a fost o
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
conducă revoltă împotriva asirienilor),s-a căsătorit cu prințesa mediana Amytis din Media.Ba chiar a fortificat și orașele cucerite,ca Damascul. Când nu se află în campanie, Nabucodonosor a petrecut o mare parte a domniei sale refăcând Babilonul și îmbunătățind fortificațiile sale. El este cunoscut pentru reconstruirea a mai multor temple, drumuri pavate, canale tăiate, si a unui șanț și zid în jurul orașului. El este, de asemenea, cunoscut pentru construirea Grădinilor Suspendate din Babilon, care, conform legendei, el a construit pentru
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
mascate printr-o Campania înșelătoare de către sovietici,care includea reducerea traficului radio, camuflaj, de siguranță operațională, folosind curieri pentru comunicarea în loc de radio, și înșelăciune active, cum ar fi creșterea mișcări de trupe în jurul Moscovei. A fost ordonat să se construiască fortificații defensive pentru a-i induce în eroare pe germani,în timp ce poduri false au fost puse pentru a distrage atenția de la podurile adevărate,fiind construite peste răul Don. Armata Roșie, de asemenea, a intensificat atacurile împotriva Grupului de Armate Centrale și
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
beton armat înaltă de 8 m, ridicată în anul 1908 de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În zilele senine, acest monument este vizibil inclusiv din Cernăuți. Tot pe versantul Giumalăului, ne întâmpină câteva vestigii istorice, reprezentate prin urme de fortificații, în Poiana Ciungilor, în Poiana Obcinei Mici și Obcinei Mari, datând din timpul primului război mondial. Din sat se poate urca spre Pasul Mestecăniș (1.096 m altitudine) pe șoseaua modernizată sau pe vechiul Drum Imperial (5 km). Localitatea este
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
l (, plural castra) reprezintă un complex de clădiri și/sau teren împrejmuit utilizat(e) că o poziție militară defensivă. La origine el era o fortificație celtica de forma rotundă, construită pe vârful unui deal. În epoca română termenul a fost folosit pentru a indica taberele militare fortificate care aveau de obicei formă rectangulara, un exemplu fiind Arutela. Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
că baze logistice pentru legiunile române, după cum explică Vegetius. În epoca medievală termenul a fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în special cele construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
castellum" se folosește termenul "Römisches Kastell". Un castru român reconstruit aproape în întregime, astăzi muzeu, se poate vizita la Saalburg în apropierea limesului de lângă orașul Bad Homburg din Germania. În Imperiul Român, castra (formă de plural pentru "castrum, castri", o fortificație) au fost taberele militare tipice ale românilor. Aceste tabere erau construite întotdeauna după niște tipare stricte, având două două ălei principale: "Cardus Maximus", care străbătea tabăra de la nord la sud, și "Decumanus Maximus", orientată de la est la vest, ele împărțind
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
operă a arhitectului sirian Apolodor din Damasc, comandata de împăratul român Traian). Bazele militare (sau lagăre) fortificate, asemănătoare castrelor, sunt încă de actualitate; un exemplu concret fiind baza militară Marmal din apropierea localității Mazar-e-Sharif, Afganistan. Formă bazei este dreptunghiulara iar zidurile fortificațiilor sunt realizate prin alipirea de gabionuri „HESCO” având rolul de a reduce și compartimenta efectele mortierelor și a armelor de foc. Un lucru deosebit la această bază militară îl constituie existența "fossei" (șanț) și a "agger"-ului (parapet) format prin
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
iazigi. Ultimii guvernatori consulari că Messius Decius Traianus și Aemilius Aemilianus au fost proclamați împărați de trupele provinciale în anii 250. Legiunile moesice chiar i-au proclamat împărați pe uzurpatorii Ingennus și Regalianus. Limesul provinciei a fost organizat, fiind clădite fortificații din secolul I până în secolul al VI-lea. Legiunile au ocupat reptat castrele de la Singidunum și Viminacium. La est de castrele române, se întâlneau castrele auziliare de la Novae, Syrna, Taliata. Fortificațiile erau întărite cu pământ bătut, pe un fundament de
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
și Regalianus. Limesul provinciei a fost organizat, fiind clădite fortificații din secolul I până în secolul al VI-lea. Legiunile au ocupat reptat castrele de la Singidunum și Viminacium. La est de castrele române, se întâlneau castrele auziliare de la Novae, Syrna, Taliata. Fortificațiile erau întărite cu pământ bătut, pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars. De asemenea, există o circulație monetară la Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse în anii 68-69. Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Viminacium. La est de castrele române, se întâlneau castrele auziliare de la Novae, Syrna, Taliata. Fortificațiile erau întărite cu pământ bătut, pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars. De asemenea, există o circulație monetară la Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse în anii 68-69. Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în zona Porților de Fier, castrele de la Smyrna și Novae fiind refăcute, iar la Donji Milanovac, castrul a fost mărit. A fost clădit fortificația de la Saldum și
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse în anii 68-69. Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în zona Porților de Fier, castrele de la Smyrna și Novae fiind refăcute, iar la Donji Milanovac, castrul a fost mărit. A fost clădit fortificația de la Saldum și Kostol, fiind grav afectate de pe urma invaziei din 85-86 conform descoperirilor numismatice. Sediul legiunii VII Claudia era la Viminacium, iar Legiunea III Flavia a fost adusă de Domitian din Dalmatia, iar după războaiele daco-romane, timp în care legiunea
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
de două legiuni. Malul Dunării de la est de Viminacium era în continuare fortificat, în zona Porților de Fier. Pentru a face față iazigilor ce atacau Dacia Superioară, împăratul Marcus Aurelius a unificat temporar comandamentele Moesiei Superioare și Daciei, fiind menținute fortificațiile de pește Dunăre, la est de Drobeta, precum și clădirea castrelor române de pe râul Timoc, la Aquae și la Almus. Provincia Moesia Inferior era mărginita la nord de cursul inferior al Dunării, la est de vărsarea râului Ciabrus. Cuprindea ținutul locuit
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
vărsarea râului Vit în Dunăre. Armata acestei provincii era formată în primul rând din cele două legiuni, V Macedonica (la Oescus) și XIII Gemina (la Ratiaria). O atenție deosebită s-a acordat zonei Porților de Fier; s-au refăcut vechile fortificații și s-au construit altele noi. Pe teritoriul provinciei Moesia Secundă continuă să staționeze două legiuni riparienses: I Italica și XI Claudia. Porțiunea de ripa supraveghiata de fiecare legiune era împărțită în două pedaturae - una superior, alta inferior (denumite în funcție de
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]