4,121 matches
-
-l caracterizăm ca omul cu agendă plină, are o agendă în fiecare zi, cumva impusă de context sau el și-o umple și spune nu mai am timp. Dimineața nu am timp că de abia mă pot trezi, seara sunt frânt de obosit. Totuși cum se poate ruga? Există o șansă, o posibilitate, o alternativă pentru omul prins în atâtea lucruri să se roage. Și cum să se roage? - Fără îndoială, de aceea am și zis, oamenii aceștia cu agenda plină
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
Acasa > Orizont > Selectii > UMBRA Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului În zări nepătrunse În colțuri ascunse Un suflet se frânge Durerea își plânge. Cum să te găsesc Umbra să-ți zăresc Zâmbetu-ți curat De soare lăsat? Trei mari ursitori Din tainice zări Ți-au urat mărire Faimă, har, iubire Cea de-a patra însă Doar inimă plânsă Zori întunecate De
UMBRA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355543_a_356872]
-
lasă-n paf de gânduri ... -Zicea că nu îl las, ne taie p-amândoi ! Nedreptățita îl ceartă cu reproș : -Tu vrei să mă omori și nici nu m-a pupat golanu ! Asta ar fi pentru un râs de cură : -Eram frântă de oboseală și nici nu l-am simțit ! Cum să n-o ierți când îi auzi candoarea : -A venit pe furiș din spate și nici nu l-am văzut ! Te lasă nervii când auzi ce spune asta : -I-am zis c-
NĂZBÂTII DE SEX TRIŞAT, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355531_a_356860]
-
67 CÎND SE ARATĂ ÎNGERUL Era iar duminică dimineața, parcă zburau zilele, acu' era luni, ea se culca seara frîntă de oboseală și, cînd se trezea, iar era duminică dimineața ... și Roua, exasperată, pentru că nu-și mai înțelegea nici propriile ei gînduri, încălzea un cazan cu apă de la rîu și îi spăla pe copii, îi săpunea pe rînd, cu migală
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
în colțuitul geamăt neclar al înțelesului de om nu cunoaște liniștea glasului și luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce domnește liniștită Susur cerului ce plânge infinitului obscur Nu mai caută privirea sorilor ce îl
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag, când singurătatea își răsucește burghiul în inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali și razele de lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina în creierul nostru și nu observă că în ochii nopții se nasc noi melodii iar
ECOUL NOPŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356974_a_358303]
-
și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi plăcea să mă scald în
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > COASTELE VÂNTULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o lună plină clatină muchia oarbă a unui orizont frânt în durere mai sunt câteva trepte în vântul ce-și azvârlește coastele de aer ca să-mi întâmpine somnul aruncat ca o zdreanță într-o ardere smulsă din goana spinilor crescuți într-un dor tânăr o minune căpruie mi-ai crescut
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, să fim "prezentabili", si miel de Paști. Salopete de rezervă, scule "nemțești", masa gratuită. Dar, în schimb, devenim "scalvi pe plantație", de la 8 dimineață la 11 noaptea, de luni până sâmbătă. Duminică suntem frânți de oboseală, cu greu ajungem la biserică. Uneori lucrăm și duminică. Până aici aproape că nu e nimic rău. Dar copiii??? Unde ne sunt copiii? Dar soția??? Cu cine ne-am căsătorit? "Ei trebuie să înțeleagă! Doar pentru ei mă
5 ORE PE ZI CU FAMILIA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356603_a_357932]
-
Acasa > Strofe > Creatie > A MAI TRECUT DIN VIAȚĂ UN AN Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Tristă oră și pustie, Arătările se frâng sub porți, Sufletu-mi e-un câmp de bătălie Între cei vii și-ntre cei morți. Bate un vânt straniu peste vechile catedrale, Undeva se aud sunând clopotele, Doi vraci cu niște figuri banale Ne spun povești orientale. Suntem și
A MAI TRECUT DIN VIAŢĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356751_a_358080]
-
știut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet și ce-nlănțuiri grozave Între trup și gând ardeam...Și ce
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
a se exprima la fel de curat ca în toate poeziile sale: „La tine, mamă, mă gândesc mereu De câte ori durerile m-apasă. În clipe de tristețe și la greu Trimit un gând la tine, către casă. ......................................... La tine, mamă..., doruri de se frâng, Tu știi să le acoperi cu tăcerea. La tine, mamă, gândurile plâng, Dar numai tu le-mpărtășești durerea” (La tine, mamă) Pe de altă parte, autorul se dovedește a fi un om integru, un fiu iubitor și cu respect total
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
năpastă, „secundele atârnă ca un chin”. Poate, tocmai de aceea, oferă o șansă înspre salvarea sentimentului și a sufletului îndurerat. Îndeamnă la resemnare, la o anumită formă de așteptare ce reînvie speranța ori oferă certitudinea că iubirea nu s-a frânt, că iubirea nu moare: „Tu ai plecat în lumea fericirii, Eu am rămas în urma ta puțin, Să prind în lacăt porțile iubirii... Știu că m-aștepți și știi că am să vin.” (Plâng ochii-mi grei de-atâta așteptare) Pe
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
simt de parca-i fi în viață, Și noi am ști ce-nseamnă nemurire. Să fim din nou întregul ce odată ne- a fost un paradis fără durere. Și nu îmbrățișați în cer pe-o scară, Tu suflet cald, eu trup frânt de tăcere. Am încercat să-mi construiesc o scară Zidind cu lacrimi trepte și când dorm, Și-o urc să simt a ta îmbrățișare, căci fără ține simt, nici eu nu mai sunt om... Ana Maria Moraru ... Citește mai mult
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
te simt de parca-i fi în viață,Si noi am ști ce-nseamnă nemurire.Să fim din nou întregul ce odatăne- a fost un paradis fără durere.Si nu îmbrățișați în cer pe-o scară,Tu suflet cald, eu trup frânt de tăcere.Am încercat să-mi construiesc o scarăZidind cu lacrimi trepte și când dorm,Și-o urc să simt a ta îmbrățișare,căci fără ține simt, nici eu nu mai sunt om...Ana Maria Moraru... VII. OCTOMBRIE, de Ana
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
urechea ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
urechea ta să le asculte.Și poate-au fost cumva necumpatate.Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinteodata ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte,tăcerea cât îmi fu de-apasatoare,în
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
serile în care, Îți povesteam naivă de dorul mut din mine? Privirea chinuita ce te făcea să cauți Să-mi dai pe drumul vieții tot ce-i mai sfânt din tine? De lacrima durerii când hotărât, cu teamă, Mi-ai frânt fără voința speranța înnăscuta? Când ochii mei în lacrimi n-au vrut să țină seama, Că-i vezi plângând cu jale, știind că sunt pierdută? Îți mai aduci aminte cum te priveam cu spaimă, Când am plecat spunandu-ți: " te
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
de serile în care,Iti povesteam naivă de dorul mut din mine? Privirea chinuita ce te făcea să cauțiSă-mi dai pe drumul vieții tot ce-i mai sfânt din tine? De lacrima durerii când hotărât, cu teamă,Mi-ai frânt fără voința speranța înnăscuta? Când ochii mei în lacrimi n-au vrut să țină seama,Că-i vezi plângând cu jale, știind că sunt pierdută? Îți mai aduci aminte cum te priveam cu spaimă,Când am plecat spunandu-ți: " te
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 599 din 21 august 2012 Toate Articolele Autorului Românie plai cu flori, Dintre cele trei culori Ai rămas cu roșu, doar, Și cu lacrimi de amar... Românie plâng și plângi Fără lacrimi și te frângi De durerea dorului Și lacrima poporului... Românie paradis, Din mirificul tău vis Te-au întors, te-au deturnat În coșmarul de păcat... Românie țip și țipi Fără vlagă în aripi, Fără cuib și mal în zbor, Fără nici un viitor... Românie
ROMÂNIE PLÂNG ŞI PLÂNGI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355135_a_356464]
-
întreb cum de n-oi fi murit Strivit și amăgit a cîtă oară Mă simțeam cîteodată atît de fericit Încît mă întreb cum de nu am murit Inundat de fericirea aia amară Care mă va fi nemurit Și cîteodată se frînge și zborul Păsării cu aripi de foc Într-un munte de cenușă De care doar îngerii au noroc În rest, noi, care ne naștem Pentru a muri într-o zi Nu mai avem decît iluzia că viața Într-o eternitate
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
Fănel în mod special. De ce nu mi-a spus mie ce ar vrea să-i comunice? Nu am avut secrete... Ciudat, foarte ciudat", medita Anca în timp ce lăsa telefonul în furcă nedumerită și oarecum îngrijorată. La celălalt telefon, nea Mitică își frângea mâinile a disperare. Încercase să-și sune fiul pe mobil, dar acesta nu i-a răspuns. "Poate este pe teren și nu-l aude. Ori în vreo ședință și nu are voie să vorbească... Dar, dacă e ceva rău cu
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
umplu de pacea rămasă Sub streașina Vremii, în cuibul de lut, Ce Dor îmi lumină pașii spre Casă! Copilăria în care o să mă mut... „Tot mai scurte ni se par zilele, clipele, Fotografiile tot mai albite de vreme, Cocorii își frâng în uitare aripile- Cine din toamnă să îi mai cheme?...” Referință Bibliografică: Scrisoare din Arizona... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
SCRISOARE DIN ARIZONA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355661_a_356990]
-
asta ... Nu răspunde la telefon ... Și nu știm nimic de ea... - Aha, despre asta‑i vorba. Câți ani are fata, este majoră ? - Nu a împlinit 18 ani. La toamnă‑i face, a adăugat Tudor abia șoptit, simțind că i se frânge vocea. Polițistul l‑a privit mai atent, a măsurat‑o din cap până‑n picioare și pe Silvia, modificându‑și vizibil atitu �di �nea. - Păi, haideți la ofițerul de serviciu, de ce să‑l așteptați pe șef. Îl cunoașteți personal ? - Nu
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]