2,694 matches
-
dar au avut norocul să scape cu oasele întregi. Mandricardo, de cum s-a ridicat în picioare, a apucat animalul cu furie, dar neavând căpăstru, nu-l putea ține. S-a uitat în jurul său nădăjduind să afle ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă. A mai văzut deasemeni sfărâmăturile armurei lui Roland împrăștiate pretutindeni prin vale. Zerbino și Isabela priveau uluiți și îndurerați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
eram un grup colorat. Are cineva vreo noutate Înainte să ne apucăm? a Întrebat Jill În timp ce noi dădeam pe gât băuturile cât de repede ne permitea lichidul dulce ca un sirop. Întotdeauna prelua controlul și Încerca să ne țină În frâu, un gest complet inutil dacă ne gândim că Întâlnirile noastre semănau mai degrabă cu niște ședințe de terapie decât cu vreo Încercare de explorare literară. Mi-am dat demisia, am anunțat eu cu veselie, Înălțând paharul roșu de plastic Solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răniți și bodyguardul lui Cohen ucis. Exclus. Iar secția centrală era plin de începători necalificați, care intraseră în Departament grație faptelor lor de război. Secțiile din Strada 77, Newton și University erau formate din haidamaci angajați să-i țină în frâu pe cetățenii negri. Poate ar fi găsit ceva la cei din Hollenbeck - dar în East L.A. erau numai mexicani, iar Benavides, Lopez și Duarte încă mai aveau legături acolo, ceea ce le putea pune spionul în primejdie. Diversele divizii de detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în sus. Un tip solid, blond, de vreo treizeci și cinci de ani, se apropia de el. Danny își aminti ceva ce îi spusese Dudley Smith: un „protejat” al său de la Omucideri va face parte din „echipă”, pentru a ține lucrurile în frâu și a se asigura că celălalt va „respecta direcția”. Se sili să zâmbească și întinse mâna. Celălalt i-o strânse viguros. — Mike Breuning. Danny Upshaw, nu? — Da. Sergent? — Sergent, dar spune-mi Mike. Dudley îți urează numai bine, dar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor, transformând pozele mai frumoase în altele - toate cenușii, toate cu tipi peste patruzeci de ani, toate ale asasinului. Gândul că asasinul făcuse sex doar ca să provoace durere îl ajută să-și țină în frâu fantasmele. Danny se simți iarăși sigur pe picioare și văzu că își răsucise în sus o șuviță a noii sale frizuri. Trânti sertarul. Își aminti argoul homosexual și îl plasă în întrebările pe care avea de gând să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
volanul doar cu degetul mic. — Da, un căpitan cruciat l-ar putea convinge pe judecător că apa e mai groasă decât sângele. Știi, flăcău, eu am o soție și cinci fiice. Ele mă ajută de minune să-mi țin în frâu anumite tendințe periculoase ale naturii mele. Dacă se poate raporta la ea în perspectivă, o familie este esențială pentru un bărbat. Mal deschise geamul. Nu am nici un fel de perspectivă în ceea ce îl privește pe fiul meu. Dar dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cât să-mi dau seama că încearcă un fel de șantaj asupra studiourilor și că vor să-și sincronizeze mișcarea cu momentul de răbufnire al celor de la Teamsters la pichete. Așa că spune-i lui Mickey să-și țină oamenii în frâu. Mi-am dat seama că mișcarea asta e importantă pentru strategia lor, iar mâine, când o voi întâlni pe De Haven, o să încerc să scot de la ea mai multe detalii. Mal evaluă toate informațiile, gândindu-se că așteptările lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și rugă operatoarea să sune la Madison - 4609. Mal răspunse: — Da? — Eu sunt. — Unde ești? Te-am căutat toată dimineața. — În Ventura. O mică escapadă. — Păi, ai pierdut ce era mai distractiv. Mickey a luat-o razna. Le-a dat frâu liber băieților de pe Gower. Ăia sparg capete pe rupte chiar acum. Tocmai m-a sunat locotenentul de la Brigada de Intervenții și mi-a zis că e cea mai nasoală încăierare pe care a văzut-o vreodată. Vrei să pui vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dată, că așa și pe dincolo, dacă-ți mai da mîna! În astfel de împrejurări dictatoriale, este de la sine înțeles că năzdrăvăniile noastre scăzuseră simțitor și, cu timpul, se reduseseră aproape la zero. Dar ceea ce ne mai ținea avântul în frâu era și faptul că ne aflam în clasa a VIII-a, la sfârșitul căreia ne aștepta bacalaureatul! Venise primăvara în Cișmigiu pentru a opta oară de când îmi toceam coatele pe băncile liceului Lazăr, și parcă în acest an, 1926, era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei, care se afla lângă el, Îi văzuse mâinile strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp, remarcase cu colțul ochiului atitudinea sigură, calmă, a celor cincizeci de Apărători care formau careul În jurul lor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O toană. E gândul care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului, care necheză nedumerit, dar așteptă mai departe. - Am la mine toate hărțile, am Învățat limbile turcă, mongolă și arabă. Știu chiar și termenii de bază din chineză, dar ideogramele sunt mai greu de stăpânit, Învățarea lor ia ani Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stele. Deasupra pădurilor se ivea, Încet, luceafărul de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru Întoarcerea lui. Ușa clădirii din stânga curții se deschise fără zgomot și În prag se ivi Liu Huang. Ridică mâinile și apoi le Împreună În fața pieptului. Ștefănel făcu același gest. Cei doi se priviră fără un cuvânt. Apoi călărețul trase frâul și dădu pinteni. Cei doi cai se puseră În mișcare. Ieși pe sub poarta tempului, așa cum ieșise pe poarta Înaltă, de lemn, de pe muntele Iga. Părăsea ultimul popas printre prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre necunoscut, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât prin deplasări scurte, care să-l scoată din atac și să-i ofere șansa unei poziții În care să nu fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar după mai puțin de zece secunde Întoarse iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinul lui Ștefan, iar decizia a fost aprobată de mine. Catastrofă În țară este momentul În care tot ce ai construit se poate nărui la cea mai mică adiere. Dispariția tatălui tău este un astfel de moment. Alexandru trase puternic frâul. - Dispariția... cum adică?! Ce s-a Întâmplat? Unde? - Îmi pare rău... Mai rău decât Îți poți imagina. Acum aproape o viață, l-am luat pe tatăl tău și l-am adus la Veneția, fiindcă bunicul tău murise la Varna. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o Încordare. Angelo, care privea atent fiecare detaliu al luptei, Înțelese că mongolul se lasă În voia calului și că privirea lui e Întoarsă spre interior, unde vibrațiile oricărei mișcări a dușmanului se transformau instantaneu În decizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu poate fi ucis, căci știe dinainte ce se va Întâmpla! Alexandru privi cum războinicii lui Amir se Încolonează‚ trec la trap pentru Încălzirea cailor, iar apoi trec la galop, reluându-și ritmul rapid de Înaintare În care sosiseră. Trase frâul calului și intră pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia dispăruseră deja, Înghițiți de albul nesfârșit al depărtărilor. De la mijlocul Dunării zări, pe malul ungar, căruța În care se afla tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vorba deci de nici o plecare În pripă și de nici o luptă cu primejdii Îndepărtate. Ionuț se grăbi să Îndeplinească porunca și se Întoarse să-l ajute pe Oană să iasă din casă. Dar abia deschise ușa grajdului, trăgând calul de frâu, că văzu cum stăpânul său se apropie singur, sprijinit În spada de Toledo. Căpitanul se agăță cu mâna stângă de șa, dar nu reuși să se ridice. Ionuț se repezi să-l sprijine, dar Oană Îl Îndepărtă, cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șa și șopti la urechea animalului: - Jos, Crivăț! Jos! Calul necheză, scuturându-și coama lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În Țara de Jos, fiecare pas era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și pe arcașul Simion. Scoase spada cu stânga, zdrobi scutul mic și rotund al primului tătar și, dintr-o răsucire de braț, Îi tăie partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puteau Îndura povara. Nimeni nu făcuse mai mult decât ei, iar tot ce făcuseră ei era acum zero. Pierduseră. - E ultimul meu ordin, spuse Ștefan, la fel de liniștit. Iar ultimul ordin trebuie respectat. E o datorie de onoare. Căpitanul Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar privea În altă parte, iar sultanul nu-i putea vedea chipul. - Poate nu... ? ridică sprânceana stăpânul Semilunei. - Poate că războiul nu e câștigat și că poate aici nu se pune doar problema capturării lui Ștefan. Mahomed trase cu putere frâul calului și se apropie de șeful achingiilor. Nu era cu putință. Cineva Îi citise ultimele gânduri. Sau, oare, vorbise cu voce tare? Comandantul de regiment Își Întoarse, Încet, fața spre sultan. - Tu... șopti Mahomed, cu ochii măriți. Sesizând că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]