4,656 matches
-
zâmbetul nu se poate strecura prin materialul gros și negru al cagulei, vă înșelați. El a fost simțit de fiecare copil în parte căruia i s-a inundat inima de bucurie când a primit răspunsuri la toate întrebările care îl frământau în legătură cu tot ceea ce i se dezvăluia în acele momente. Admirația s-a transferat în bună parte asupra lui Rey, așa au înțeles copiii că îl cheamă pe câinele polițist care purta și el echipament în cinstea întâlnirii cu ei. Cât
ZIUA POLIŢIEI ROMÂNE ÎN CULORILE COPILĂRIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368892_a_370221]
-
care știm cui trebuie să-I cerem iertare, și a nu le repeta. „Ce ție nu-ți place altuia nu face! este, după filozoful francez Voltaire, vocea care va fi auzită întotdeauna de la un capăt la celălalt al pământului”. Ne frământăm, ne sensibilizăm la spusele celor de lângă noi; sunt mulți care ne influențează viața în mod negativ, fie că fac din răutate, din cinism sau perversitate răul pe care nu și l-ar dori, acționând dizarmonic, adică invers de cum ar trebui
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
incontestabilă noutate verbală, în conținut diferențierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle, sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care prin nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentacolele lichide...(E. Lovinescu -Critice...) Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
înfruntă destinul, O mângâi cu mâna-mi și-o simt tremurând de plăcere, Tresalt ca și iarba simțind numai plâns și durere. Pătrund în pădure și brazii o doină îmi cântă, E-un cântec de jale ce inima-mi tristă frământă, Pădurea de azi e doar umbra pădurii trecute, Nimic nu mai e cum a fost...și toate-s pierdute... Strâng macii din vale și-i pun lângă inima-mi frântă, Cu sufletul meu, ei, roșii ca focul, cuvântă, De dor
TRĂIRI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369094_a_370423]
-
astăzi viețile multor oameni sunt asaltate de întuneric spiritual și de frică pentru ziua de mâine mulți oameni își pun următoarele întrebări: Ce va fi în viitor? Cum vor decurge viețile noastre, sau cum ne vom rezolva problemele ce ne frământă și ne copleșesc sufletul împovărându-l? Pentru astfel de oameni am scris acest articol și doresc să le îndrept atenția spre un verset din cartea lui Isaia (41-10): ,,nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu
CĂLĂTORIND PRIN VIAȚĂ FĂRĂ TEAMĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370825_a_372154]
-
Delectare > OPTZECI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului OPTZECI Sunt opt decenii ce-au trecut de-acuma, Ți-au răvășit ades cărarea vieții, Cu negură în zorii dimineții, Când marea își frământă-n valuri spuma. Acasă, singuri, ți-au rămas pereții Și veselia ți-ai pierdut și gluma, Dar să nu pleci, atâta te rog, numa’, Să nu te rătăcești pe drumul ceții. Ca să te bucuri, încă mai ai vreme Și timp
OPTZECI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370838_a_372167]
-
pentru șezutul gravidei, clistir și ierburi pentru ameliorarea durerii, foarfecă, ață pentru tăierea cordonului ombilical, spirt, țipirig, oțet de levănțică pentru resuscitarea copilului sau a mamei, iască de stejar pentru stoparea sângerării. - Of! Doamne! Nu mai sosește doctorul acesta!..., se frământa maiorul în fața conacului construit în stil de culă 18 oltenească. Și ce vreme, Doamne! Au trecut Babele... și iarna tot nu s-a isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
stejar pentru stoparea sângerării. - Of! Doamne! Nu mai sosește doctorul acesta!..., se frământa maiorul în fața conacului construit în stil de culă 18 oltenească. Și ce vreme, Doamne! Au trecut Babele... și iarna tot nu s-a isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă de pe moșiile Olteniei, ieșită în prag, îngrijorată că nu apare medicul. De nu vine, e moașa Neiboiu. Se descurcă și singură... Vântul aducea spicul de zăpadă chiar în
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
grâu de vară să mă zărești de departe, chiar în intuneric să te luminezi iară ! În apă cristalină mi-am curățat trupul, alb că laptele să-mi fie; să te încânte mângâierea palmelor, lunecând pe pielea-mi vie. Mâinile muncite, frământând la pâine, să îți ofere doar plăcere și nicicând pe această lume, iubite, nu vei mai simți durere ! Vrăjit și totuși treaz să te bucuri de coapsele mele rotunde, iar departe de-mi vei fi, să nu fii fericit și
DE DRAGUL TĂU... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370968_a_372297]
-
îmi plac însă și cele slabe. Femei să fie ! Ce figuri le pot pune să facă pe acestea! Numai ele știu ! Ce proaste, că au mai și povestit! Nu toate, desigur. Și sunt acum doctorițe! Dar précis că se tot frământă de cele făcute! E bineeee, bineeee. Procedează exact ca mine! Și eu nu i-am povestit mamei, ce îmi făcea vecinele de apartament și prietenele ei, când eram mic. Cum îmi amintesc de ele, imediat am idei noi cu studentele
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
de Carte Gaudeamus, standul Editurii ALL (pavilion Central ROMEXPO). Invocarea proniei în contextul acesta exclude caracterul antiteoretic, pentru că, cel puțin astfel, omul aprofundează valoarea din rugăciune, simțind că ea catalizează cel mai solid speranțele. Pe când ziaristul neom mușca din inima frământată de durere a maestrului Alexandru Arșinel, scria o carte ziarista Oana Georgescu, în care ilumina iubirea Lui Dumnezeu și fapta doctorilor care, împreună, au salvat viața unui om înjurată de neom! E o carte scrisă cu sufletul! Să punem în
ALEXANDRU ARŞINEL. ŞI A FOST MÂNA LUI DUMNEZEU... , EVENIMENT EDITORIAL LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS (ROMEXPO) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371010_a_372339]
-
nu m-ar vizita acasă la prima invitație? - Păi și eu te-am vizitat și totuși nu s-a întâmplat nimic indecent. - Da, dar întâlnirea noastră nu a fost una amoroasă, ci una colegială, să continuăm o discuție care te frământa și trebuiau lămurite anumite probleme. - Da, aici ai dreptate. Venirea ei la tine s-ar face cu alt scop desigur. Să-și vadă împlinit visul și acesta cum s-ar împlini mai frumos decât printr-o scenă de dragoste? - Ei
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370986_a_372315]
-
te măriți cu persoana iubită, continuă ea și îl îmbrățișează. -Nu ai speranțe deșarte? întreabă el. -Se vor împlini când voi afla cine sunt. -Iar începi? Doamne, ce naivă ești! Încă mai crezi că nu ești fiica Olgăi? -Da, mă frământă mult cine sunt... -Știu sigur cine ești iubito. Ești o fată curajoasă, inteligentă și ai cel mai intolerabil caracter. -Înțelepte vorbe, îi zâmbește ea. -Pot să-ți spun mai multe, dar trebuie să-i duc plicul lui Adrian. A venit
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
acestui pământ, că nu mă alimentam din această cultură a poporului nostru și n-am acumulat tot ceea ce ar fi fost posibil din el, chiar dacă eram doar o „așchie” din marele neam. Vorbind despre „decepție” este foarte dureros că mă frământă marea realitate, dar cu un val de rușine pentru că nu cunosc tot ceea ce este. Știu foarte multe lucruri din Siberia, spre exemplu, însă nu cunosc multe de sub picioarele mele, pentru că au fost călcate deja în picioare, au fost umilite, făcute
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
fi al nimănui... Pare că nu sunt nici al unei categorii prin care pot pretinde la apartenența unei comunități din orașul Chișinău. Uite, chiar azi la spital, soția mea fiind bolnavă și internată, ceea ce pe mine mă mișca și mă frământă... „Ana Ivavnova”(auzeam adresarea medicului colegă-i lui de servici -septembrie 2015). Vai, unde suntem noi? Noi care am luptat atâta ca să căpătăm înapoi această simțire, această limbă atât de frumoasă... Pentru ce nu-i bine să spui „doamnă Ana
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
cu privire la Mihai Eminescu, considerând că, în calitate de membrii de familie, aș fi putut fi subiectivă și astfel aș fi dat ocazia să se facă diverse aprecieri sau comentarii nedorite. 9. Ridicarea unor lucrări monumentale, busturi ori statui, întru cinstirea Poetului, a frământat mintea multor artiști plastici din vechea și din noua generație. Personal nu am avut ocazia să partitip la Brăila și Focșani la dezvelirea bustului Poetului în cadrul Centenarului Eminescu /.../. Pe lângă emoția firească pe care mi-au creat-o aceste două evenimente
ULTIMUL VLĂSTAR AL EMINESCILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369806_a_371135]
-
tovarășul Mămăligă, adjunctul lui Gorun. Bărbatul plecă imediat, îngrijorat. „S-o fi întâmplat ceva rău și vor să mă certe? O fi bărbatul vreuneia dintre femeile cu care-am avut recent vreo escapadă? M-o fi pârât la partid!” se frământa el, pe drum. - Bună ziua, tov Mămăligă. - Bună, domnule profesor. Cum mai merg treburile pe la școală? Toate sunt bune? - Da, desigur, răspunse bărbatul. - Tovarășe Chiverniseală, glăsui activistul, ai lucrat pentru noi de ani buni și ai dovedit că ești un fiu
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
2015 Toate Articolele Autorului Bine-ai venit iubire...dacă-ai ști De când te-aștept și cât te-am căutat... De câte ori dezamăgit am plâns Crezând că printre clipe m-ai uitat... Bine-ai venit...să stăm puțin de vorbă Căci mă frământă multe întrebări... Pe unde-ai fost...de ce te-ai supărat Și-ai rătăcit în cele patru zări? Știu...ai mai fost pe-aici dar eram tânăr Prea încrezut să te opresc din drum Și am trăit o viață de regrete
BINE-AI VENIT...IUBIRE! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369917_a_371246]
-
înhăitează cu un băiețel. Suport chiar mângâierile respinse astă noapte. Zicând aceste vorbe s-a cutremurat. A retrăit toate încercările lui de a ajunge la poalele cămășii de noapte, apoi s-a limitat să pipăie zona inghinală peste ea. Se frământa excitată și puțin ar mai fi trebuit ca să i se dea așa virgină cum era. A întins și ea lăbuța să pipăie dacă avea cu ce duce la cap „operația”. Peste nu sub. Era mai greu să dea jos pantalonii
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
-l ascultau și-i împărtășau crezul Părintelui Calciu. Chiar dacă judecata părintelui s-a desfășurat precum Ana și Caiafa în Vinerea Mare a Patimilor în regalul apartament al Preasfințitului Episcop R., este evident că soarta elevilor, a discipolilor săi îl îngrijora, îl frământa și-l mâhnea tot mai mult. Întrebându-l pe pedagogul V, care perchiziționase prin abuz casa părintească a unui seminarist, lundu-i predicile părintelui, dus la Arhiepiscopie și anchetat ore în șir de către consilierul I. și vicarul O., pentru a se
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Din glasul tău de cer, eu sorb lumina Născută din ecoul de-nceput, Ce-a despărțit finitul și eternul, Când noaptea-n zi s-a prefăcut. M-ai adunat în palme din țărână Și-ai frământat încet plămada mea, Să mă asemăn cerului fără risipă, Prin focul ce adânc respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
vine. Pentru început, am să-ți spun IUBIRE, Ce frumoasă ești și cât te iubesc pe tine, De dragul tău am să-ți dau o sărutare, Și să te strâng tare-n brațe, cu ardoare. Apoi, o să-ți iau buzele la frământat, Și o să te incit cum nu ți-a fost dat, Să ai parte de un astfel de sărutat, De la al tău amic pe care l-ai acceptat. Îmi cobor privirea către sfârcurile tale, Le cuprind cu degetele frumos, agale, Și-
ZĂU CĂ MI-AR PLACE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370030_a_371359]
-
înfuriată la mine când plângeam, pentru că mă împotmoleam la vreo propoziție greu de scris sau la desen. Suflecată până la coate, avea mâinile pline de spuma din albia în care spăla rufe ori de aluat și făină din covata în care frământa aluatul pentru pâine sau cozonaci. Este adevărat că s-a întâmplat câteodată să-i simt palmele pline de săpun sau de aluat pe ceafă. Mă durea sau nu, eu începeam să plâng mai tare, să o impresionez și să-mi
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
un dans necunoscut mie, însă adorabil. Mâinile îmi alergau pe corpul ei pe toată întinderea lui, căutându-i sânii, pe când ale eise sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noiși noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]