3,509 matches
-
proporții cosmice: ”Răsar-o vijelie din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are și o dimensiune interioară, lăuntrică, sugerează neliniște, frământare, mișcarea gândurilor: Capu-mi pustiu cu furtune...(”Mortua est”) Vântul e și semnul zădărniciei, al inutilității, al perisabilității, al ușurinței: Și vânt , și pleavă sunt a tale scrieri... ” (”Sonet satiric”) El e purtătorul zvonurilor, oferă iluzia glasului iubit: Prin vântul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
fericită, ori să se ascundă într-un loc unde putea să uite că l-a întâlnit vreodată pe acest bărbat care i-a dereglat echilibrul sufletesc. Știa că restul zilelor trăite la mare vor fi zile de tristețe și de frământări. Știa că și-a refuzat dreptul la fericire, dreptul de a simți plăcerea vieții de cuplu, dreptul poate de a purta în pântecele sale o nouă viață, care să-i aducă bucuria de mamă împlinită că și-a realizat menirea
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
o degradare morală, spirituală... DA! Încercăm să trăim, pășind cu discreție prin locurile ”minate”, contaminate cu parfumul ”florilor răului”(flores du mal), așa cum scria Charles Baudelaire. Sigur, poezia mea este una profundă, mereu în căutarea unui adevăr prim. ”trădează o frământare existențială, tristețea trecerii timpului care ”prăduiește” totul, amăgirea eului cu frânturi de fericire, din păcate, adesea, scăldate în lumina trădării și nepăsării. Viața este un cerc istovitor în care ne zbatem, visăm, dar totdeauna vom avea privirea îndreptată către ”același
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inime căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
mai ai surâsul acela săpat pe ruinele sufletului, ce ocrotea floarea de asfalt, care creștea la barieră dintre lumile noastre. Spune-mi, ochii tăi, din care plecau tăcerile reci și lungi că două petroliere furate, ne mai așteaptă în largul frământărilor și furtunii? Recunosc că și azi am ramas lângă izvorul toamnei tale, care aruncă valuri de frunze pe drumul fără întoarcere, un drum de fericire și teama. Oare mai ai cămașă în care înveleam nopțile crestate de neliniștea sărutului uitat
ÎNTREBĂRI UITATE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373441_a_374770]
-
cea care dă viață și forță duhovnicească pentru împlinirea interioară, dar și pentru mărturia exterioară a adevărului privind frumusețea și unicitatea trăirii în și cu Hristos.” Prin urmare, nu este greu să îndreptățească și să justifice cineva neliniștile, zbaterile și frământările acelora care cunosc Ortodoxia prin experiența lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci și al ortodocșilor (mai cu seamă a tinerilor) în Europa, și nu nu numai în ea. Pentru că acest viitor se află în strânsă legătură cu felul
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
doar a întâlnit suficient de mulți bărbați la fel de interesanți, frumoși și care o plăceau. De ce tocmai el să fie acela care să-i tulbure zilele de concediu ? Îi era ciudă pe ea considerându-se singura vinovată de această stare a frământărilor interioare. Dacă era la fel cum era Cristina, poate că nu își făcea atâtea probleme, dar ea nu era Cristina despre care nu știa aproape nimic. Putea să facă ce-i place, însă ea își dorea liniștea. Dorea să-l
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
visare. Era Cristina care lovise ușa de perete înpingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul. Așa scăpase Ana de coșmarul rătăcirii sale în furtună. Oare aceasta să se datoreze frământărilor sale din timpul zilei ? Totul era confuz, nimic clar din tot ce i se întâmplase. - Scuză-mă dacă te-am trezit din somn. Nu am vrut să fac zgomot dar ușa s-a trântit din cauza ferestrei deschise și cum afară
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
nu-l cunoaște bine pe celalalt nu poate înțelege totul, sau înțelege prea mult, de aceea mie frică mie de tine - adica eronat -, de acest lucru-mi era frică și înainte, dar nu pot fără să-mi destăinuiesc gîndurile și frămîntările mele. Oare ce faci tu acuma e oră 19.25 - singură -, la ce meditezi, mi-e dor de tine dar nu mai e mult și gata ,,Remember,, care înseamnă în germană reîntîlnire, dar nu provizorie ci ptr. todeauna. Încăpățănarea și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
și mai mult de scriitor și de opera lui, lucrări literare în care a creionat satul și dascălul, folosind farbe și locuri care au o situare bine definită pe harta mentală proprie. Accentul cade pe suflarea omenească, pe trăire, pe frământări sufletești și țesătura diamantină interioară. Acolo unde se găsește omul... În Vâltoarea, Valea Proscrișilor și Nimic deosebit în timpul serviciului meu. Vă îndemn să le citiți! M-am aplecat însă acum asupra unui aspect de nuanță din romane. Vreau să mă
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PRIETENĂ, AMANTĂ ȘI IUBITĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pribeag în calea timpului ce trece Egal, indiferent la frământări Născute din noianul de-ntrebări. Timpul curgea, nepăsător și rece. Din aburii de vremi întrețesută, Te-ai presărat pe așteptarea mea. Clipa gonind spre ieri parcă torcea: Răspunsul este ea la ruga-ți mută ! Răsfăț târziu, născut într-o clipită
PRIETENĂ, AMANTĂ ŞI IUBITĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374796_a_376125]
-
când interesul spiritual pentru carte și cultură, în general, este scăzut: “Și nu am scris-o stand la televizor sau gândindu-mă să scap din pușcăria libertății în care sunt sufocat de taxe și de impozite, și într-o permanentă frământare de sine, nearuncând în stânga și în dreapta cu mici și bere mulțimii de oameni din parcurile publice, pentru a fi lăudată, cum vedem că fac oamenii noștri politici, să li se dea voturile. Singurul avantaj e că am reușit să o
MEDIATECA GEORGE ENESCU , BUCUREŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTARI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374886_a_376215]
-
pentru totdeauna Binelui general. Privim fiecare dintr-un punct de vedere particular realitatea, dar niciodată nu a fost mai crâncenă lupta dintre Bine și rău pe pământ decât în zilele noastre. Serbăm Nașterea Domnului ori Anul nou, în contextul unor frământări extrem de mari în lume. Poate că ar fi timpul să ne hotărâm să ne rugăm mai mult, să ne unim sub crucea Domnului Isus pentru ca El să intervină cu Oștirea Sa de îngeri. El a condus istoria întotdeauna și de
DESPRE TAINA ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375015_a_376344]
-
vor da de-acum sau cu restanță Atenție, surâs sau ... nicio importanță Dar nu-i nimic, răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate Ce lasă-n poarta vieții, clipe reci, uscate. Baloane de cuvinte anoste, incitante Ce se imprimă-n
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
poartă-mă lin și mereu iar de-ar fi să se sfârșească iarba cu pământul de sub ea să nu-ți pese ea învârte pe deget un glob de cristal” (Marea Roșie când se desparte) -“să ningem caii murgi deseară depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cu toate frământările sociale existente, viața își urma cursul cu necazurile și bucuriile sale, iar timpul trecea la fel de nepăsător. Zilele zburau una după alta și după o toamnă bogată urmă o iarnă de basm, iar apoi o primăvară de vis. Nepotul țarului decise
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
mă opresc/ Fata să nu mi-o iubesc,/ Mi-o făcut gard la grădină/ Să n-o mai văd cân’ suspină!/ Oi rupe scânduri din gard/ Și la ea tot merg cu drag!”/ Pesemne e un cântec ce vorbește despre frământările tale de mamă, prin care ai trecut! Este interesantă alcătuirea textelor acestor cântece. Împreunate într-o ordine se poate spune că deșiră o bigrafie? Oarecum! Fiecare album al meu cuprinde paisprezece, cinsprezece, optsprezece piese ce mi-au adus succes - sper
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
suprafață așa cum sunt acum de șlefuită, mai fină decât ácele de gheață, cu perla soră în adânc dospită, pe funia mării aș călca îngust stârnind arìpi, aplauze înalte, cu spumele țâșnind din valuri sparte șampaniile s-ar desface brusc, ce frământare ar începe atunci pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine zvârlind cu vești din ce în ce mai lungi, în sân adâncul îmi înfipse crinii, mi-am pus pe umăr pescăruș de pază, șiroaie din mătăsurile mării, să
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
de speculații de orice fel. Nu doream să cad în păcatul acesta, încercam din răsputeri să-l înțeleg, cu speranța că voi afla ce l-a determinat să se comporte astfel. Nu puteam ignora nici faptul că suferea, îi observasem frământările, neputința și angoasa încă de miercuri seară. Îl trădase vocea, mimica, privirea și gesturile, văzusem un Ovidiu chinuit de îndoieli care cerșea disperat aprobare și ajutor. Tânjea după consimțământul meu precum dorea să fiu mai puternică decât el și să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
să-l privesc și să-l dezmierd. Socoteam cât suflet pusesem în relația asta, cât pusese și el, câte iluzii îmi făcusem și câte speranțe se spulberaseră odată cu ele. După ceva timp, am încetat să suspin, mă liniștisem și paradoxal, frământarea îmi sporise încrederea în mine, mobilizându-mă să-mi adun forțele pentru a face față acestei noi provocări a vieții. “Noapte bună, Natalia, te iubesc rău de tot, comoara mea!” tresărisem la primirea acestui mesaj, căci nu mă așteptasem să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
speranța mult râvnită a românului după o perioadă totalitară în care predomina cultul idolului, de după crestele întunecate ale neprevăzutului s-au năpustit nori negrii, dezlănțuind furtuni cu fulgere și trăsnete malefice asupra existenței umane din întregul spațiu mioritic. În vâltoarea frământărilor și tensiunilor internaționale provocate de conflicte și războaie pentru supremație ale marilor puteri pe Terra, acestea au condus implicit la crize, politice și economice, s-a creat un impact psihologic la nivel planetar, manifestat printr-un proces de degenerare a
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
aceste elemente psihologice ușor și-au făcut avânt cei care dau din coate, borfașii, > promițătorii de aer a câtor mai multor ‘înfăptuiri’ necuprinse..! Același destin au avut aceste două biete tărișoare surori -chiar gemene - peste care mai trec încă răvășiri, frământările interioare și nu pe cât ar fi presiunile și opresiunile altor state, pentru că primele sunt mai pregnante. Continuarea ironiei face ca românii să se disperseze și să se împânzească prin lume încontinuu.. cred că nu există alt stat mai divizat și
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
lor nebună, iau din mine câte o fărâmă la fiecare îndepărtare. M-am risipit pe culoarul timpului, am dat vamă vremii trupul, înapoi nu am primit nimic... Și totuși am curajul să aștept. Aștept... Finalul? Atâtea lupte! Atâtea gânduri! Atâtea frământări! Și la sfârșitul sfârșitului ce rămâne? Nimic! Nici trup. Nici nume. Nici umbră. Nici amintire. Când ultima lumânare se stinge, ultima adiere a a ceea ce am fost se duce cu vântul... Mai sunt aici? Atunci , să aprind lumina pentru că s-
CU OCHII ÎNCHIŞI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372026_a_373355]
-
infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază ultima ediție a iernii peste lume, cuminte. Iată, urme de pași prin omăt și prin frământările-mi târzii. Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]