5,247 matches
-
Lambert I a fost între anii 818 și 831 conte de Nantes și prefect al mărcii bretone, desprinsa din vechea Neustria, fostă formațiune a francilor, iar între 834 și 836 duce de Spoleto. Pentru posesiunile din Bretania, Lambert a succedat tatălui său, Guy. El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental Ludovic Piosul în 818 împotriva bretonilor, care îl proclamaseră că rege
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
urme de băi militare romane din secolul I e.n. (datorită prezenței apelor termale). Soldații romani fondează orașul în secolul I e.n., după faimoasele băi termale ("Bad Aachen").Prezența francilor este semnalată prin dovezi istorice din secolul VII (morminte).În timpul regelelui franc "Pippin cel scurt", se construiește în Aachen curtea regală, care este menționată în manuscriptul "Aquis villa", din 765. Fiul lui Pippin, Carol cel Mare stabilește aici reședința Imperiului franc, orașul devenind astfel un important centru de artă. În timpul domniei sale se
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
este semnalată prin dovezi istorice din secolul VII (morminte).În timpul regelelui franc "Pippin cel scurt", se construiește în Aachen curtea regală, care este menționată în manuscriptul "Aquis villa", din 765. Fiul lui Pippin, Carol cel Mare stabilește aici reședința Imperiului franc, orașul devenind astfel un important centru de artă. În timpul domniei sale se construiesc aici un palat și o capelă (pe locul Domului de astăzi).Fiul lui "Carol cel Mare, Ludovic Evlaviosul", este încoronat în anul 813 în capela din Aachen. Carol
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
au adus din Germania trei vagoane de aur, iar în urma unui nou acord din decembrie 1943 s-au mai adus 14.000 kg aur. De asemenea, s-a mai adus o altă cantitate de aur, echivalentul a circa 25 milioane franci elvețieni. Mai precizează că Mareșalul a dat ordin să se limiteze penetrarea capitalului străin în industrie și viața economică, iar dacă limitele stabilite s-au depășit, să fie restituite. Mihail Romniceanu a fost scos din învățământul universitar. Pe 28 aprilie
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
asemănătoare. O altă etimologie ar putea fi cuvântul proto-indo-european "°gan", cu semnificația „vărsarea unui râu”. Numele de Gent vine de la cuvântul celt "Ganda", care însemnă "deltă". După ce orașul a fost sub conducere romană în jur 400 a fost câștigat de franci. In secolul al IX-lea normanzii jefuiesc regiunea Gent. Carol cel Mare încerca mai târziu fără succes să-i înfrângă pe vikingi. În secolul al XI-lea Gent devine metropola producției de textile și după Paris al doilea mare oraș
Gent () [Corola-website/Science/299323_a_300652]
-
precum și de cealaltă fiică a sa Elena. (cei doi fii ai săi, Grigore și Gheorghe, au murit înaintea tatălui lor). Cazinoul, clădirea-simbol a stațiunii în perioada interbelică, a fost terminat în 1900 și a costat o jumătate de milion de franci. La 1901 dicționarul geografic alcătuit pentru județul Buzău de Basil Iorgulescu și inclus în cel național întocmit de George Lahovari, consemnează că Monteoru era o comună recent înființată în 1885, formată din satele Monteoru, Bugheni (Sărata-Nenciulești), desprinse din comuna Gura
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
regiune, iar actualmente formează partea centrală a Olandei, în cadrul căreia reprezintă două regiuni administrative Olanda de Nord și Olanda de Sud. Până în secolul IX locuitorii regiunii erau frizonii iar teritoriul făcea parte din Frizia. Nominal, teritoriul făcea parte din Imperiile Francilor, după Tratatul de la Verdun aparținând succesiv de Francia de Mijloc, Lotharingia și Francia de Est. În realitate, regii franci aveau puțină influență în domeniu, acesta aflându-se fie sub dominația nobililor frizoni fie sub cea a vikingilor. Primul conte cunoscut
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
foarte solidară, ajută, într-un grad important, la supraviețuirea populației trimițând bani în țară. Penuriile sunt cronice, apa, electricitatea, benzina, uneori chiar unele produse alimentare de bază lipsesc. Nu mai există acorduri fiscale între Uniunea Comorelor și Franța din 1992.. "Francul comorian" sau "francul comorez" (în , iar în limba arabă فرنك قمري, cod ISO 4217: KMF, simbol local: FC) este moneda "Uniunii Comorelor". Este subîmpărțit în 100 de centime. De la 1 ianuarie 1999, rata de schimb se deduce din paritatea dintre
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
comorian" sau "francul comorez" (în , iar în limba arabă فرنك قمري, cod ISO 4217: KMF, simbol local: FC) este moneda "Uniunii Comorelor". Este subîmpărțit în 100 de centime. De la 1 ianuarie 1999, rata de schimb se deduce din paritatea dintre francul francez și euro. (1 € = 6,55957 FF) adică 1 € = 491,968 FC (curs variabil, potrivit piețelor). Însă spre deosebire de "francul francez", "francul comorian" nu este o diviziune a monedei "euro".
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
moneda "Uniunii Comorelor". Este subîmpărțit în 100 de centime. De la 1 ianuarie 1999, rata de schimb se deduce din paritatea dintre francul francez și euro. (1 € = 6,55957 FF) adică 1 € = 491,968 FC (curs variabil, potrivit piețelor). Însă spre deosebire de "francul francez", "francul comorian" nu este o diviziune a monedei "euro".
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
Comorelor". Este subîmpărțit în 100 de centime. De la 1 ianuarie 1999, rata de schimb se deduce din paritatea dintre francul francez și euro. (1 € = 6,55957 FF) adică 1 € = 491,968 FC (curs variabil, potrivit piețelor). Însă spre deosebire de "francul francez", "francul comorian" nu este o diviziune a monedei "euro".
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
stabili ar trebui să se facă electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reușind obținerea sodiului, potasiului, bariului, stronțiului și al calciului în formă metalică. Pentru această demonstrație remarcabilă a puterii electrochimice, Davy a obținut un premiu de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Deși eșuase în încercările sale de a obține acest element, denumindu-l "aluminiu", era evident că restul metalelor obținute de el prezentau un caracter reducător mai puternic decât al carbonului și al hidrogenului. În 1808 reușește să
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
stătătoare. Frontierele diocezei erau reprezentate de dioceza de Utrecht în nord, de cea de Köln în est, de cele de Trier și Reims în sud și de cea de Cambrai în vest. Dioceza a jucat un rol activ în creștinarea francilor, aceasta încheindu-se dupa martirul Sfântului Lambert la Liège, la începutul secolului VIII. Episcopii ce i-au urmat lui Lambert au pus bazele unei catedrae în locul martiriului acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
începe să se stabilizeze odată cu enormul succes constituit de publicarea romanului "L'Assommoir" (cunoscut în România mai ales sub numele eroinei cărții, "Gervaise"), în 1877. Din acest moment, veniturile sale anuale oscilează între optzeci și o sută de mii de franci. Zola nu devine însă foarte bogat, fiind nevoit să își întrețină mama și să se îngrijească de cele două case. Ca o consecință a implicărilor sale în presa politică și mai ales când vânzările romanelor sale scad, scriitorul va mai
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
întâlni perioade de discomfort financiar, dar asta se va întâmpla doar temporar, și niciodată nu se va mai afla într-o reală dificultate de acum înainte. Romanele sale publicate în foileton îi aduc în medie o mie cinci sute de franci, iar drepturile de autor cincizeci de centime pentru fiecare volum vândut. Extrage de asemenea venituri importante din adaptările pentru teatru ale romanelor sale, precum și din numeroasele traduceri. În câțiva ani, veniturile lui Zola cresc rapid, până când ajung la valori de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
acestea, abilitatea lui Fernand Labori îi permite să expună numeroase iregularități și incoerențe ale afacerii Dreyfus și îi forțează pe militari să dezvăluie mai mult decât ar fi dorit. Zola este condamnat la un an de închisoare și 3000 de franci amendă. Împreună cu costurile legale, suma se ridică la 7555,25 franci, bani pe care Octave Mirbeau îi plătește din bugetul propriu la 8 august 1898.. La 2 aprilie, o cerere de recurs primește un răspuns favorabil. Cazul este adus în fața
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și incoerențe ale afacerii Dreyfus și îi forțează pe militari să dezvăluie mai mult decât ar fi dorit. Zola este condamnat la un an de închisoare și 3000 de franci amendă. Împreună cu costurile legale, suma se ridică la 7555,25 franci, bani pe care Octave Mirbeau îi plătește din bugetul propriu la 8 august 1898.. La 2 aprilie, o cerere de recurs primește un răspuns favorabil. Cazul este adus în fața tribunalului Seine-et-Oise din Versailles. La 23 mai 1898, de la prima audiere
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
împăratul Henric I a demonstrat un temperament diferit față de cel al celor mai mulți dintre cruciați, reflectat în preocuparea sa față de supușii greci, pe care îi trata în egală măsură cu cei latini. Georgios Akropolites, istoricul bizantin contemporan, notează că Henric "deși franc prin naștere, s-a comportat curtenitor cu romanii n. n. grecii care proveneau din orașul lui Constantin și i-a promovat pe mulți dintre ei în rândul puternicilor săi, în vreme ce pe cei de condiție modestă i-a tratat ca pe propriii
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
legătură cu Franța. În 1887 cotidianul francez "Le Vèlocicipède", organizează o cursă de la Paris la Versailles, dar aceasta nu are succesul sperat, fiind înscris un singur automobil. Ulteior, o altă publicație - "Le Petit Journal" - se oferă sa plătească 5000 de franci pilotului care va câștiga cursa de 126 de km de la Paris la Rouen. Cursa are 21 de participanți, iar victoria revine Contelui de Dion care acoperă distanța cu o viteză medie de 18,5 km/h. A fost prima manifestare
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic Germanul, regele francilor răsăriteni, și fratele său, Carol cel Pleșuv, regele francilor occidentali, jură să fie aliați în opoziția față de fratele lor mai mare Lothar. Textul care consfințește alianța este cunoscut sub numele de "Jurămintele de la Strasbourg", redactat în principal latinește, dar cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]