1,352 matches
-
și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă, văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă supt stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi.” ( Emil Gârleanu, Nedespărțite!...) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Scrie cuvinte cu același înțeles pentru: negurile, zările, tainic
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se șterg din zarea plaiurilor noastre. Se duc! Încotro? În nopțile reci de toamnă văzduhul parcă freamătă. O lume ciudată pare că prinde ființă sub stele; noiane de frunze desprinse pare că sunt purtate de vânturi; umbre se strecoară rătăcite; țipete răsar și se sting; chemări de călăuzire umplu largul cuprinsului. Sunt păsările călătoare. Și cu ele
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
voievozii, figurile prototipice ale Infanteristului sau Cercetașului etc.), proces în urma căruia cadrul imediat este redesenat în culori când feerice, când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
dintr-o dată toate lumile. Bubuitul care se aude în acest moment înștiințează Universul că tocmai apare un Buddha. În Lalitavistara și Nidănakathă narațiunea se întrețese cu o atmosferă ca de vis în fața miracolului: lumina se revarsă deodată în lume, pământul freamătă, o muzică suavă umple văzduhul. Abia născut, copilul este primit de zeitățile păzitoare ale celor Patru Regiuni. El face șapte pași spre nord și scoate un „răget” de leu, exclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
avea case scunde, de lut, cu acoperișuri de paie. Curțile erau goale. Am urcat pînă în vîrful unei ulițe, unde, lîngă un gard de piatră, se afla o fîntînă. Instantaneu, rîndurile s-au rupt și ne-am repezit în jurul ei. Fremătam de sete. Dar după ce-a fost scoasă prima găleată, unul dintre ofițeri a strigat: „Nu bea nimeni! Apă otrăvită!” înmărmuriți, am privit cum o varsă la picioarele noastre. Scena mi s-a părut atroce și absurdă. Dincolo de rigorile exercițiului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar și mai periculoasă decît a personajului lui Moravia. * Iau de bune vorbele lui Aderca (bune ca tampon pentru ulcerații) și reflectez (fără a mai nota rezultatul) la ceea ce sugerează partea a doua a frazei sale: „Sub insultele unei femei freamătă întotdeauna o inimă vie - și insultele cele mai nemeritate își au întotdeauna justificarea lor proprie, adîncă” („Erori fecunde”, în „Sburătorul literar”, nr. 23, 18 februarie 1922, p. 522). La fel pe cele ale contemporanului său V. Demetrius: „Nimeni nu ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
până a dispărut spuma. A băut jumătate. — Scuză-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși brusc. Nările îi fremătau. — Ți-am mai spus s-o lași încolo de ușă, zise el aparent calm. Se întoarse apoi spre Matahală: Nu-i așa că i-am spus? Individul dădu doar din cap. Mi se părea foarte umil, iar mie nu-mi plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu siguranță multe în viață. Și voi mai pierde și de-acum încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile existenței mele. Un val pornit din adâncuri, un geamăt care m-a zguduit puternic. Nu știu cât a durat. M-am rezemat de bancă, mi-am sprijinit coatele și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
khepri, și Isaac, un om: " Se întoarse, se ridică în cot și, sub ochii lui Isaac, rubinul întunecat al chitinei se desfăcu încet, la fel ca apendicele ei cefalice. Cele două jumătăți ale capului-carapace se deschiseseră și ele pe cât posibil, fremătând vizibil. Sub umbra aruncată de ele, își desfășură frumoasele și inutilele aripi de scarabeu. Pe deplin vulnerabilă, atrase cu blândețe mâinile lui, într-o invitație de a-i mângâia apendicele fragile, dovadă a unei încrederi și a unei iubiri fără
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ca "atenția să-i fie surprinsă. Cabinetul era împodobit cu cel mai frumos lac chinezesc" etc. Cina este uluitoare: masa dispare undeva în adâncimi în timp ce desertul sosește prin aer. Iar repetarea jurămintelor de dragoste contribuie la desăvârșirea muncii arhitectului: "Mélitte fremătă, se tulbură, suspină și pierdu prinsoarea". Desigur, acest tip de povestire nu este nou. În Angola de La Morlière sau în Divorț fericit de Marmontel, vizita unei mici case și a amenajărilor ei luxoase o fac pe tânăra femeie care le
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
taie în douăsprezece bucăți pe care le trimite celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Amestecul de cruzime și de sentimentalism e însoțit de fantasme erotice foarte vizibile, cel al corpului "unei femei tăiat în bucăți; membrele ei tăiate și care freamătă încă", jocurile erotice ale iubitoarei lui soții cu o turturea pe care o sărută și o mângâie ("Apoi băgând-o în sân, tresare de plăcere simțind cum se zbate și se mișcă")332, scena violului care pare să meargă până la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dorința ("dorința care mă anima și care era mai mult decât o simplă curiozitate")452 pe care un poem de dragoste de Tasso, însemnat cu unghia, a făcut-o să se nască. "Femeie, cuvânt care, el singur, mă face să freamăt de melancolie și de suavitate", explică naratorul amintindu-și de o lungă continență forțată. Descoperirea unor bibelouri feminine îl cufundă în idei melancolice. Dar reveria lui capătă formă și conținut la vederea unui portret, care pare să vină dintr-o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Marriott era dezamăgit. Dorise să vadă cicatricea, dorise din răsputeri să o vadă. Cu degetele tremurând, se întinse, făcu să alunece breteaua de pe umărul stâng și trase cămașa de noapte de pe porțiunea cu cicatricea. Nu era nici o cicatrice. Mintea îi fremăta de îndoieli. Intenționat se aplecă peste ea, și probabil că Judith aștepta un sărut, pentru că se ridică așteptând. Dar el se trase înapoi, sări din pat și se îndreptă spre ușă. - Sunt îngrozitor de obosit - spuse. Cred că am să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
De-a dreptul Victor Rebengiuc. Vara trecută, m-a căutat o tînără, Simona Chițan, care mi-a spus, oarecum emoționată, că dorește să scrie o carte despre Victor Rebengiuc. "Și dînsul știe?", am întrebat eu distant. "Da!", a răspuns ea fremătînd. "Aș vrea să stăm de vorbă", a continuat. Și eu vroiam să o cunosc, să văd pe ce "mîini" intră și pe ce pix, creion, stil-stilou, computer. Era îngrozitor de cald afară, canicula aceea interminabilă și scîrboasă. într-o după-amiază fierbinte
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
urmă. Când dl. Adrian Severin a scos țipătul de satisfacție că, în fine, a pătruns secretul Băsescu, descoperind într-însul pe străin - pe deasupra tătar! - alogen, în mijlocul pașnicilor valahi mulgători de mioare, necunoscători de grabă, termene, agitație - și unde numai clipa freamătă -, codrul însuși s-a trezit din somnul său imemorial, de sub aștri. Succesul dlui Traian Băsescu, ni s-a revelat, se datorează prezenței în genele dânsului a unui alt soi de calități și reacții decât ale aborigenilor valahi. Prin mânuirea unor
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la constatările resignate: "Acum deasupra caselor încep
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
se zice; gîndul se produce din gînduri, adevărul din adevăruri, iar această căutare se însoțește de o mare bucurie a lecturii cărților (autorul adorat: Milan Kundera, "genial constructor al romanului modern") și a spectacolelor văzute ori montate de el însuși, fremătînd - mi-l închipui - în așteptarea întîlnirii cu aforismul sau fie și numai cu o situație ori o replică din care se poate ivi definiția spusă/ citită/ gîndită a unei stări, senzații, relații, a unui sentiment etc. E aici o secretă
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
Panța, s-a lăsat programatic contaminată de lentoarea rituală a celeilalte), ci și una cu două viziuni: una eleată, a lui Mircea Ivănescu, incapabilă să sintetizeze secvențele, ba, din contră, absolutizîndu-le în discontinuitatea lor, și una heracliteană, a lui Panța, fremătînd de nerăbdare atunci cînd poetul însuși o obligă la popasuri infinitezimale". Datele temporale ale creației în chestiune eșuează fie în direcția înfundării lor în saturația duratei, fie în cea a ieșirii din timp: "Înnădită din acorduri de ton și din
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Silviana Vișan, Ioana Chitu, Paul Dunca, Lala Misosniky, Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alex Potocean, Andrei Șerban, Marius-Bogdan Tudor. Regia: Morten Bruun. „București 2015... După ce trupele rusești s-au apropiat de granița cu Moldova, România tremură cu rachetele pregătite. Țara freamătă după lovitura de stat dată de Elena Udrea, care se află acum la comanda armatei. Pentru a-și asigura puterea, Udrea a transformat DNA-ul, cândva inamicul ei, într-o poliție secretă. Agenții săi pot fi văzuți peste tot prin
Comunicat: VOX RUMANA, sâmbătă, 21 februarie, ora 19.30 () [Corola-website/Science/295822_a_297151]
-
fierbinte și tremurîndă prinse să mîngîie și să frămînte șlițul îngerașului blond și se întoarse apoi printre picioare pipăind febril fesele micuțe. Hai sus odată, îi șuieră Ierusalim în ureche, cu o patimă ce nu era deloc contrafăcută. Și el fremăta, abia aștepta. De vreo trei luni de cînd era în Paris, încă nu se întîmplase să se întîlnească cu unul din ăștia. Nu dăduseră încă peste locurile pe unde or umblat și nici n-avuseseră timp să-i caute, tot
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
cînd strig, ascunzătorile luminează. Acum ești în fața mea și întinzi brațele. Mă întorc cu spatele ca să știi, îți rămîn departe doar pînă unde ajunge mîna ta, cît îți sînt de străin, doar așteptare și implorare, nu vrei să riști nimic. Freamăți, te legeni. Pentru și din nou, o mie de voci murmură, iubirea noastră nu rabdă nimic. adonis acanthicus Inel al buzelor, apăsat, turtit, sugînd lacom (dragostea din cuvinte) hrana din stînci. Mută limba maternă și piertre în gură. Sugînd lacom
Dana Ranga by Nora Iuga () [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]
-
chiar și pe podea pentru a-l viziona. Profesoara universitară de drept Sanda Ghimpu care a asistat la vizionările cu public de la un mare cinematograf bucureștean consemna următoarele: „[...] chiar și ultimul loc era vândut, spectatorii stăteau și pe jos, sala fremăta, ofta, se întrista sau se bucura copilărește, cu comentarii spontane, exclamații admirative și aplauze la scenă deschisă”. Filmele cu comisarul Moldovan au avut parte de un mare succes în România din anii '70 - '80 ai secolului al XX-lea. După
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
adunat nu au fost terminate, astfel că imaginea creată prezintă mai mult o mișcare generalizată cu o gesticulație vie, simbolizată de armele întinse și de brațele ridicate. Există în compoziție un contrast reușit dintre zidul alb al palatului și mulțimea fremătând de nerăbdare. Al doilea triunghi, realizat de această dată în primul plan, este compus din personajul care-l simbolizează pe armaș, care are un braț ridicat și o căciulă albă, din căpitanul lefegiilor și din vornicul Moțoc, toți trei fiind
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de puternice. Criticul literar și de film Angelo Mitchievici a susținut că unul dintre personajele acestui film este peisajul românesc transilvănean, un spațiu mioritic format din dealuri și văi străbătute de ciobani cu turme de oi și din păduri care freamătă nostalgic. Această natură nu este însă idilică precum în peisajele grigoresciene, ci împrăștie un aer amenințător și vuiește surd de sunete chinuitoare, devenind scena unei tragedii. Chipul lui Katalin Varga se remarcă prin duritate și chiar cruzime, purtând o pecete
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
rolul Angélica din opera ficționala "Orlando" a compozitorului Arconati, aceasta fiind ultima să reprezentație înainte de plănuita să retragere datorată viitoarei căsătorii cu contele român Frâncu Teleac. Ajunsă la versurile ""Innamorata, mio cuore, tremante,/Voglio morire..."" (în traducere "Îndrăgostită, cu inima fremătând,/Vreau să mor"), Stilla se oprește, duce la gură o mană care i se înroșește de sânge în urmă ruperii unui vas de sânge, apoi se prăbușește pe scena; va fi înmormântata mai târziu în Cimitirul Campo Sânto Nuovo din
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]