1,377 matches
-
un bărbat tânăr ori bătrân într-un ungher ceva mai ferit, pe un divan ascuns îndărătul unei draperii sau pe un fotoliu lipit de vreun perete? Își apasă brațul dezgolit pe mâneca hainei lui întunecate. Piciorul îmbrăcat în mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alert, iar surescitarea Michelinei se amplifică și ea. Se petrec evenimente nemaipomenite, povestește tânăra în jurnal, pe 5 august. În două zile, englezii au traversat toată provincia Bretagne... Peste tot vezi o bucurie nebună, o speranță nebună". Roasă de inerție, fremătând de nerăbdare, în primele cincisprezece zile ale lunii iulie Micheline ia "hotărârea fermă de a pleca pe front, fie ce-o fi", pentru a se alătura englezilor. Își spune că va fi recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era genul ei". Cu toate acestea, între ei începe un flirt, mișcător, șovăielnic, un flirt adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat de un șuvoi de sunete", Simon caută să-i apuce mâna. Paule se ferește. A doua zi, Simon pleacă grăbit în provincie. Ea îl îndeamnă să revină: "să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Instituții prestigioase ca Asociația de drept și de relații internaționale formează grupuri de reflecție paralele unde lucrează echipe strălucite: un Vasile Secăreș, un Vladimir Paști. Institute destinate formării elitelor partidului, ca Institutul Ștefan Gheorghiu, sînt animate de cîteva personalități care freamătă de nerăbdare în mijlocul unei majorități docile. Militarii au susținut, după 1989, că l-au abandonat pe Ceaușescu mult înainte de decembrie: acestea sînt afirmații încă greu de verificat. Dimpotrivă, este clar că o parte din cadrele din 356 întreprinderi se mobilizează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
khepri, și Isaac, un om: " Se întoarse, se ridică în cot și, sub ochii lui Isaac, rubinul întunecat al chitinei se desfăcu încet, la fel ca apendicele ei cefalice. Cele două jumătăți ale capului-carapace se deschiseseră și ele pe cât posibil, fremătând vizibil. Sub umbra aruncată de ele, își desfășură frumoasele și inutilele aripi de scarabeu. Pe deplin vulnerabilă, atrase cu blândețe mâinile lui, într-o invitație de a-i mângâia apendicele fragile, dovadă a unei încrederi și a unei iubiri fără
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în vreun fel, căci nu știu care ar putea fi guvernul care ar putea rezista vreme îndelungată la sentimentele de revoltă ale unei întregi populații care-și vede frații săi masacrați și bunurile lor distruse”. Se arată în continuare că „armata română freamătă sub jugul disciplinei, doritoare să ia parte la luptă”. Demisia lui Mihail Kogălniceanu din guvern, a pus însă câtva timp capăt acestei amenințări adresată direct sau indirect Porții Otomane. Referitor la circulara din 16/208 iunie a lui Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
nemăritate, în noaptea de lăsata secului. N. a dat teatrului (ca și cinematografului), singur sau în colaborare, și alte scrieri, precum Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp, Apostolii, Terente. Asemenea prozei narative, opera dramatică a lui N. freamătă de lirism și etalează simboluri. Lirismul funciar al scriitorului se comunică și în versuri (ciclul Poeme răsărite-n iarbă), inundă și publicistica, inclusiv cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
ca diferență un miracol: cel al iubirii"103. "Nu-mi voi mai aminti,/ Va fi o pășune, o mare, păsări pluteau sau poate pești/ Prin părul meu,/ voi ști doar c-ai venit/ Și cu ochii închiși,/ voi auzi cum freamătă/ Împăduritul Dumnezeu./ Se face liniște în mine/ Până la glezne, până la genunchi./ Este destul să-ți plimbi în somn/ Pe mine mâna/ Că frunze-mi cresc cântând/ Din trunchi,/ Este destul să îmi ridic privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în voie, continuă Barrès. Rasa scandalagiilor care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare freamătă tînărul nerăbdător din casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze pe toți cei pe care îi obosește pustietatea "plicticoaselor săptămîni". De fapt, e vorba de apelul de a părăsi o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceste două teme, în perspectiva acestei duble căutări sau a acestei duble nostalgii. E de la sine înțeles că în aceeași dublă perspectivă se situează inevitabil orice încercare de analiză. PURITATEA ORIGINILOR Zile neștiute! Binele, frumosul, dreptatea Curgeau ca un torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la nostalgia rurală. Condiție esențială pentru regenerarea obiceiurilor, întoarcerea la pămînt este totuna cu întoarcerea la valorile de bază ale solidarității umane, la bucuriile, la ritualurile, la simbolurile sale. E vorba de vechea imagine, niciodată uitată, a satelor de altădată fremătînd de cîntecele plugarilor, de melopeele femeilor ce spală rufele. E vorba, pe de altă parte, de un vechi subiect regretat, acela al dispariției unor oameni care cîntau cu toții. "Pe vremea mea, spune Péguy cincizeci de ani după ce Michelet a folosit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu plopi fremătînd. Din nou urcă și merse tot așa pe creasta de de-asupra văii. Zgomotele ușoare ale unui tîrg aflat încă în ațipire ajungeau pînă la el. J. Giono, Le Bonheur fou Aici descriptivul se manifestă sub forma unor micro-propoziții. Fie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu cîteva pîlcuri de copaci, în mijlocul unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
știința modernă, și să refacă, într-o formă atrăgătoare, proprie lui, istoria universului [...]. Nu există, printre producțiile contemporane, nici o operă care să răspundă mai bine nevoii generale ce împinge societatea modernă să cunoască în sfîrșit minunile acestui univers în care freamătă destine. Spre deosebire de această euforică utopie realistă, cineastul F. Lang ne spune o anecdotă care face trimitere la rolul esențial al descriptarului-inter-pretant în construirea lumii propuse în descriere: După ce a apărut Pionniers de la Western Union am primit o scrisoare din partea clubului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a purtat-o cu mai mulți nobili francezi.„7 Februarie 1649. Dumnezeu e martor că totul se va sfârși întru gloria Sa, și, în același timp, pentru binele și pacea sărmanei noastre țări. Când se va întâmpla acest lucru, vom fremăta de bucurie. Până atunci, nu putem să râdem de fericire“. (trad. n.)La semnarea tratatului dintre reprezentanții cetățenilor și curtea regală franceză, care a permis întoarcerea Anei de Austria și a lui Ludovic al XIV-lea în Paris, tonul său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu totul altfel de cai, la școala de echitație. Ăștia nu cred că băuseră vreodată apă colorată, dar nici n-avuseseră parte de culorile podoabelor fraților plimbăreți din Palermo. Țanțoși, cu boturile în mâncare, au ridicat ochii cercetători și nările fremătând spre intrusul care le tulbura masa, vrând sa-i vadă intențiile, dar să și simtă dacă plutește cumva în aer vreun iz de măr sau de zahăr în palma musafirului neinvitat. Mi-era dor când și când de caii din
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Becherului, este o depresiune destul de adîncă, unde s-a format o baltă care s-a numit „ Balta Corbului ”, populată cu broaște țestoase și mulți șerpi. De jur Împrejurul bălții sînt tufe de alun, ce spre toamnă cînd alunele sînt coapte, freamătă de gălăgia copiilor care vin să le culeagă și a veverițelor ce se strîng aici din toate colțurile pădurii. Depresiunea coboară În pantă ușoară În matca Lupoița-Lupoaia. Ultimul deal ce Împrejmuiește terenul satului, vine dinspre nord, de la VÎrtopul Gorjului, și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
2009, p. 191. 59 Simeon Reli, Orașul Siret în vremuri de demult. Din trecutul unei vechi capitale a Moldovei, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1927, p. 3. 60 Itzhak Artzi, Biografia unui sionist, Editura Hasefer, București, 1999, p. 17. 61 I. Freamăt apud Ion Popescu-Sireteanu, Siretul: vatră de istorie și cultură românească, Editura Omnia, Iași, 1994, p. 235. 62 Emil Satco, "Câteva aspecte ale vieții cultural-artistice din orașul Siret (sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea)", în I. Popescu-Sireteanu, Siretul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă”, „clocotindă” etc. O replică la poezia eminesciană În metru popular - Revedere; s-ar vrea poemul lui Ion Brad, intitulat Marele poet sărac: «Codrule, codruțule, Freamătă, drăguțule, Chiar de noaptea stă să cadă Și-s troiene de zăpadăCă aici la noi În țară Bate vânt de primăvarăă (Ă) Codrule cu râuri line, Noaptea trece, ziua vineă Noi din tineri cum pornim Tot mereu Întinerimă.» (Ion Brad
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic - și te Împlinești În soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiță tânără - și-mi pare că viața noastră, fremătând, te crește și te face floare”. Maria Banuș. - Când asasinii devin gentili. În: Scânteia, nr. 2115, 11 aug. xxx Cărți ce oglindesc o rodnică muncă. - Ibidem, nr. 2041, 18 mai. Mihail Novocov. - Un rod minunat al luptei partidului. În Flacăra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veselul spectacol, pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele păreau gîndurile; duioase ale aerului - stihia feminină - dar în adîncuri, prin albastrul fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cehov la teatrul dramatic din Constanța, în regia lui Alexa Visarion. Subit, Trigorin se prăbușește drept, zvelt, fără nici o precauție elastică, în scenă. Nina taie scena de-a latul către culise. De dincolo, i se aude plânsul. Respiră, aud cum freamătă. De unde intrase Nina, apare fulgerător Arkadina, cu mâinile întinse, îi cuprinde între palme chipul celui întins pe burtă. El zace cu o mână sub trup, înotând confuz cu ochiul deschis într-un ocean de lapte. Scena s-a umplut de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]