1,433 matches
-
ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimeni nu va lua în seamă doi bărbați călare care pleacă din oraș. — Și unde mergem? — La Julius Civilis. — Regele batavilor? - Titus clătină din cap, uimit. Mi-ai spus că ți-e prieten, dar va accepta să găzduiască un gladiator fugar? — Da. În ținutul lui vei fi în siguranță. Oamenii lui Julius nu-i iubesc pe romani, zâmbi Valerius. Să se ducă la Julius Civilis însemna să se întoarcă la Velunda. Își imagină clipa când avea să ajungă la capătul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o acoperi cu haina. — Avem un drum lung de făcut, și trebuie să ne grăbim. Unde mă duci? — Acolo unde Vitellius n-o să te poată găsi. Acolo unde nimeni nu te va trăda, chiar dacă va ști că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi! — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-o primești și tu. — Eu? O să-l rog pe fratele meu să te înroleze. Titus îi aruncă o privire indignată. — Ce tot spui? Eu, să mă înrolez? Dar nu știi că legea romană îi pedepsește cu moartea pe gladiatorii fugari care încearcă să se înroleze în armată? Gladiatorul e un sclav. În armată se înrolează numai oamenii liberi - Titus își trase gluga pe ochi. Dacă asta e ideea ta genială... Fratele tău mă va judeca imediat. Iar eu îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
versurile „Bunicul la Castanul Unirii .” Sub castanul din Vișani Martor sigur al Unirii, Au venit elevi din Iași Sub lozinca înfrățirii. Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O fetiță dintr-a treia Ce o cheamă Ștefania, Cu puterea gândului A simțit durerea lui. Ea ușor s-a alipit, Pătrunsă de-același dor Și discret i-a oferit Steagul Țării Tricolor. Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Gând de toamnă Elena Marin Alexe Când cerul tace-nrourat Cuprins de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor cuminți Trăite înainte
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a șoptit abia auzit: ― Tati. Ai curajul „să mă spui lui mami
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva morții care le țiuise tuturor în urechi... În urma gloatei fugare un detașament de soldați pornise pe șoseaua presărată cu cadavre. În frunte pășea un lanț strâns de trăgători, cu armele gata de a trage, ocupând corpul șoselei din șanț în șanț, iar pe amândouă marginile câte un pluton în coloană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică de mine ? — Ți-a trimis bomboane. Zice că sunt pudrate cu cacao... Da’ ciocolată n-avea ? — Nu știu, se apără Petrache. N-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii nu aveau destulă putere să treacă prin el și țuica nu se brăzdă cu vinișoare de sânge. Alcoolurile ei tari veneau mai ales din oasele morților și la ele trebuiau să se întoarcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni nu se oprea să se uite la cer, nimeni nu ridica ochii mai sus de calendar. Dar el, ca fiu al omului ce se simțea, continua să se împartă între cer și pământ, numărând stelele, dar observând orice umbră fugară ce se strecura, lipită de zid. De aceea nu se întoarse atunci când ușa se deschise, căci știa cine e. O simți cum se așază pe colțul patului, după zgomotul arcurilor rupte. — Iar ți-au tăiat apa ? zise, fără să-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jumătate leu, pe jumătate căprioară, simbol al magiei. Împăratul Hsien Feng nu pare interesat să ne cunoască. Se mișcă în jilț ca și cum ar fi plictisit. Se apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe tava din argint se află plăcuțe din bambus ce poartă numele noastre inscripționate pe ele. Marea Împărăteasă e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prețios este să poți petrece timp cu cineva care își trăiește viața în afara Orașului Interzis. — Palatul interior este atât de izolat, încât adesea simțim că existăm doar cu numele pentru restul țării - dau glas, involuntar, gândurilor mele. Arunc o privire fugară spre Nuharoo, care zâmbește și dă din cap. Ușurată, continui: Viețile minuțios construite pe care le trăim servesc doar pentru a ne confirma nouă înșine că suntem posesorii puterii, că suntem cine credem că suntem, că nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebui săi ajute să țină minte care dintre nepoți sunt. 1 „Cum e oare să fii unul dintre cei frumoși?“ Din Baby, You’re a Rich Man (1967) de John Lennon și Paul McCartney N-am aruncat decât o privire fugară cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
când am ajuns În prima zi de lucru așa cum fusesem instruită, la ora nouă a.m. fix. —Bette, scumpo, suntem așa de bucuroși să te avem printre noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie fugară, mirată - nu chiar panicată, ci mai degrabă chinuită - Îi străbătu chipul Înainte să-și fabrice un zâmbet larg și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Din când În când Își schimbau poziția, ca „fetele“ să ajungă față În față și să se frece. M-am dus la baie și am simțit niște brațe Încolăcindu-mă Înainte să văd ale cui erau. Am prins doar imaginea fugară a unui păr ondulat, lung până la brâu, Într-o nuanță de maro-șoriciu și am simțit miros de parfum și apă de gură, În doze egale. —Bette, Bette, nu-mi vine să cred cât timp a trecut! țipă fata lângă umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la granița din Banat, este implicat și hanul cuman Țelgu și o căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au readus prins către împărat". Informația ne arată că teritoriile est-carpatice erau locuite de vlahi, cea mai veche știre despre românii din Moldova. Acești români din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni, spre care se îndreptaseră fugarii pecenegi din Bugeac și Covurlui, pe linia ce ducea la trecătoarea Ghimeș-Oituz, satul Beseneu fiind un alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte sunt necunoscute de noi. Didicultatea și particularitatea acestor împrejurări este subliniată și de Iorga: "dincoace (la sud) de Carpați, nu se poate fixa nici numele, nici calitatea acelui urmaș al lui Seneslau, care, pe la 1300, a adăpostit pe regele fugar Otto". Acest domn (Tihomir) avea în mână încă de-atunci pe "judecii"-cnezii, stăpâni ai județelor-ei se vor menține și după întemeiere, mai ales în părțile aflate dincolo de Olt. "Domnul, care poartă un nume, însă de la care n-avem nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
depozitele Institutului de Istorie ,,N. Iorga”, [ci și ale altor instituții din capitală]. Firește, nu este locul aici să schițăm o istorie a Institutului din Iași, dar cine o va întreprinde nu se cuvine să lase uitării cele câteva însemnări fugare de mai sus, tocmai pentru că ele se referă la un moment foarte greu, de abandon, în care se aflau istoricii ieșeni. Atunci, Andrei Oțetea a redeschis un ochi înspre Iași și a întins o mână caldă. RI, tom V, iulie-august
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ea le botează "alibiuri mondene". Senzualitatea sa este atât de exaltată, încât uneori resimte un "șoc electric" atunci când un bărbat îi atinge mâna sau o strânge de mijloc în timpul dansului. Și cel mai neînsemnat contact chiar și unul efemer și fugar cu trupurile, cu mâinile, cu niște buze atingându-i pielea, o poate umple de fiori. Fără îndoială, multe fete tinere au încercat senzații asemănătoare cu cele ale Mariei. Ele sunt caracteristice unui anumit soi de erotică, și anume erotica interdicției
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îndrăzneață pe gât. Deoarece Marie tot nu se împotrivește, sfârșește prin a o săruta îndelung pe buze. Vai ei, se lamentează Marie, tânărul se ferește din răsputeri s-o ceară în căsătorie. Nu spune nimic clar". Se pierde în "fraze fugare despre lucruri fără însemnătate". În prezența lui Pietro, tânăra rusoaică se simte "iritată", "mâniată" și "agitată". Ce fel de iubire e asta? se întreabă ea. Pietro ăsta nu face nimic pentru mine. Nu mișcă nici măcar un deget. Mă lasă pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se întâmple ceea ce dorea fără să știe de ani buni, aventura căreia jinduia cu atâta nesaț să-i simtă suflul aproape, deși până acum se eschivase întotdeauna în ultimul moment, acea aventură intensă și primejdioasă, și nu un flirt fugar și de-abia amețitor". Cu toate acestea, în ciuda tuturor așteptărilor, baronul este cel care pune capăt jocului, simțindu-se prea încrezător. "Era prea mândru ca să alerge în căutarea unui moment favorabil. Era prea încredințat de biruința sa ca să trebuiască s-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
latină, arzătoare a dorinței. În timpul acestui dans, trupurile fac mai mult decât să se atingă ușor. Se înlănțuie, se cuprind, se încleștează. Picioarele femeilor alunecă, cu iuțeala fulgerului, între cele ale partenerului. Iar privirea, departe de a fi coborâtă sau fugară, este neabătută, incandescentă... Așa stând lucrurile, nu este deloc surprinzător că moraliștii anilor '20 vociferau care mai de care, considerând tangoul un "simulacru evocând fățiș actul"94 sexual. Împingând și mai departe lucrurile, unii comentatori compară chiar figurile tangoului cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Eram de fapt cât se poate de obișnuită, banală, ca toate celelalte..". "Ca toate celelalte", Dominique Desanti a profitat de libertatea nou dobândită pentru a colinda locurile rău famate. "Multe fete din generația mea erau obișnuite cu flirturile, cu sărutările fugare, cu dansatul prea aproape, cu dansatorul care roșește și se stăpânește să nu scape vreun geamăt", își amintește scriitoarea. "Făceam lungi plimbări pe jos prin oraș cu băieții care scriau scrisori sau chiar poeme de dragoste, în versuri sau în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]