KorAP: Find »[drukola/base=fund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...628 >

15,687 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit. Parcă e o găleată cu fundul în sus, c-o cruce-n vârf. - Cam mătăhăloasă... spun. - Au ridicat-o repede, cu bani de la oameni, dar nu prea mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acum asta e... - Asta e... Data viitoare... - Stop! Oprește! - Ce ți-a venit, Furfur? Nu tu trebuia să spui asta! - Dacă n-are cine... Facem o baie înainte de-a pleca? Ne scufundăm? - Bine... Câștigă cine-aduce primul o pietricică de pe fundul lacului... Sărim amândoi odată... PAGE PAGE 115 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Gabriela Gavril redactat.doc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o sută de metri mai jos, fregata Madeleine, care se Întorcea la Marsilia pe ruta vestică, după o lungă ședere În China și Japonia. Căpitanul de pe Madeleine, care-și făcuse călătoria la dus ocolind Capul Bunei Speranțe, se duse la fund În noaptea aceea fără să Înțeleagă cum era cu putință să se fi lovit de un zid de piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul peruan. În „cartea pilot” cumpărată pe bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
te biciuiesc, cum ai făcut tu cu mine? - E o carte de istorie... șopti celălalt. Istorie veche... Și aventuri... - Adevăr sau minciună? - Nu știu prea bine... Cred că nimeni nu știe. - Îmi place istoria, afirmă Oberlus În timp ce punea cartea pe fundul unui lădoi pe care-l umplea cu lucrurile care-l interesau. Îmi plac toate cărțile... mai puțin Biblia... Ia te uită! exclamă el entuziasmat de propria-i descoperire. Ce mai lunetă! Cea mai bună pe care am văzut-o vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mai lașă formă de hoție pe care-a inventat-o omul... Scufundă vapoarele și Îneacă echipajul pentru o mînă de boarfe Îmbibate de apă... Cea mai mare parte din mărfurile de valoare se păstrează sub punte și sfîrșește mereu pe fundul mării. - Dar e de Înțeles că acela care nu are un vapor pentru a aborda altul Își folosește inteligența pentru a-l aduce pe un teren unde să-l poată Învinge fără cel mai mic efort... Căpitanul Pertiñas Înlemni, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și fără să-l consulte pe căpitan să urmeze vaporul acela necunoscut care mergea În fața prorei sale, la distanță. Ca rezultat al ingeniozității și inițiativei sale, la acea oră, căpitanul și aproape toți colegii lui de navigație se aflau pe fundul Pacificului, din vaporul care-i fusese Încredințat nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un foc mare din ramuri uscate, Întinse o pătură pe nisip, se dezbrăcă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din urmă, luă o hotărîre și se Îndreptă direct spre el. Neregularitățile de pe fundul apei Îl făceau să se Împiedice, stînjenindu-l În Încercarea de a-și menține echilibrul, dar, cu apa pînă la brîu, ajunse pe nisipul de pe o plajă micuță, care se Întindea aproape pînă la picioarele portughezului, și se opri. Trase aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Carmen de Ibarra n-a făcut nici un gest. A rămas așezată pe pat, contemplînd lanțul, și era cu neputință să-ți dai seama ce gîndea. El o observa nemișcat și În cele din urmă i-a arătat două cufere din fundul peșterii, la care ea nu avusese niciodată acces. - Acolo sînt hainele tale, Îi spuse. Lăsă să treacă o bună bucată de vreme pînă se hotărî să se Îndrepte, foarte Încet, spre cufere, să-l deschidă pe cel mai mare dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă amplă prin aer și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu mine? Ea Îl fulgeră cu o privire severă. - Nu văd ce-i așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se pare nostim, replică el. Mă gîndesc la o femeie care să aibă picioarele tale, talia ta, pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
totul lipsit de importanță, care nu Îl afecta cîtuși de puțin. Am să mă-ntorc la mare, care nu m-a trădat niciodată, și dacă și acolo voi fi hărțuit, tot Îmi mai rămîne șansa de a mă duce la fund cu o bucată de lanț În jurul gîtului - tonul vocii lui se schimbă, devenind mai aspru, atunci cînd adăugă: Pentru că jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și o obligă să coboare, trăgînd de ea: - Dă-te jos! Îi porunci. Ți-am spus doar că nu ne poate vedea. Dacă ne-ar vedea, fii sigură că, Înainte să ajungă la noi, v-aș trimite pe amîndoi pe fundul mării. Ți-am atras atenția... N-am de gînd să mă las prins... - Dar e singura noastră speranță! Îl imploră ea. N-avem nimic de mîncare, peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare... Nu mai există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin adîncă și nu-ți mai ajunge nici măcar pînă la fund. De ce nu te arunci ca s-o Încerci? - Pentru că, dacă m-aș arunca și ar fi Încă adîncă, nu m-ai putea mînca, veni răspunsul. De ce nu te arunci tu? Oberlus vru să răspundă, dar păru să priceapă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
oblig să-ți mănînci un braț... Am să te duc pe mal În viață, m-auzi? Vom supraviețui, orice-ar Însemna asta... Mușcară momeala. Nu un pește sau doi, ci zeci de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

de hârtie cerată care să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar nu sunt fotograful și directorul meu de imagine preferați. Și mă întorc spre Evie: — Ce-i cu el? Ocupată să-mi scot fundul în evidență. Și fotograful face: — Evie? Asta nu-i îmbufnare! Cu cât sunt mai urâte hainele, cu atât sunt mai dezgustătoare locurile în care trebuie să pozăm ca să le facem să arate bine. Gropi de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Brandy ceea ce este. Brandy le datorează totul. Brandy încuia ușa logopedei și, dacă ciocănea cineva, eu și Brandy simulam zgomote de orgasm. Strigam și scheunam și pălmuiam podeaua. Eu băteam din mâini ca să scot sunetul ăla deosebit de palme date peste fund pe care-l cunosc toți. Oricine ar fi ciocănit, pleca degrabă. Apoi ne întorceam la ale noastre, să stricăm machiaje și să discutăm. — Sofonda, îmi zicea Brandy, Sofonda Peters, ea e creierul, Sofonda. Domnișoara Peters stă toată ziua cu unghiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]