1,494 matches
-
schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice semn de feminitate. Ca și cum Eros nu s-ar putea furișa la Thanatos decât într-ascuns sau ca provocare. În ce mă privește, n-am întâlnit decât o singură dată o frumusețe răpitoare în deambulările mele. Informându-mă, am aflat: preafrumoasa venise de la Tel-Aviv să-și petreacă seara aici. Nimic uimitor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri și în suflet. Din când în când ofițerii se adună într-o baratcă afumată și murdară de scânduri, unde se vinde bere, vin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu trenul la Moscova, pe o vreme moale cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele paginilor tot mai numeroase. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Cum n-am avut modele, n-am avut nici antimodele. Am judecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pământul pe un umăr să-l râdic Și în dărnicia-mi, viața mi-aș fi dat-o pe nimic. Iată că-ntr-o zi, amice, într-o zi m-am deșteptat Că în inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru ascundeam aceeași jale, Jale nu, căci era dulce taina care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de ele și îmi dau conștiința că nicăiurea nu voi fi mai bine ca aici ep acest pământ, muncit și aparat de bravii noștri premergători. O! Parcă văd pe multe fețe de-ale tinerilor noștri din școala așa-numită modernă furișându-și zâmbete de compătimire pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la braț și cu biletele În mână la Ateneu, Îl găseam afară pe Mitică (Urmuz), vechiul nostru prieten, acum președinte de tribunal, așteptând și pândind ocazia să intre ca altădată, pe gratis, prin contrabandă, Învoin du-se cu controlorii sau furișându-se prin mulțime și făcându-le semn că biletul e mai la urmă. Ultima oară ne-am găsit amândoi În fața vitrinei lui Socec, când mi-a vorbit de un dicționar germano-român pe care Îl avea În gând și În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și-adu cea un client În odaia ei) m-au convins că va fi existând totuși, În umbra tăcută a dimineților lor târzii și fără altă Întrebuințare decât somnul (somnul cel rău, abrutizant și nereparator, din plină zi), un gând furișat peste perna lor mult căznită și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind de lupta grea și fără succes Împotriva păcatelor acestei lumi, grămădite și ispășite de o singură ființă răstignită pe o cruce, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu un an decât mine, dar care fuma, ba chiar fugise pentru o zi și o noapte de acasă, m-am luat după el și am făcut baie în Dunăre pe vremea aia. Eram cu toții vreo cinci-șase inși, ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de privirile curioșilor, ne-am dezbrăcat în pielea goală (eu eram pirpiriu, vai, vai, numai pielea și osul...) și ne-am aruncat în apa rece. Bâârr!, am crezut că mor, am încremenit de frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în pat, cu temperatură, m-am chinuit de mama focului. În fine, altă trăsnaie a avut loc în ultima zi de școală, înaintea vacanței de iarnă: iar ne-am luat după Cornel. De data asta ne-a învățat să ne furișăm seara la internatul fetelor și să ne uităm pe geam, el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
obține permisiunea autorităților navale să muncim În schimbul călătoriei. Răspunsul a fost, desigur, negativ, așa că ne-am trezit că o luăm din nou de la zero. Într-o fracțiune de secundă, Alberto a luat o hotărîre eroică, ce suna cam așa: ne furișăm pe vas și ne ascundem În cală. Ca să nu avem probleme, era mai bine să așteptăm căderea serii, să Încercăm să-l convingem pe marinarul de gardă și să vedem ce mai urmează. Ne-am strîns lucrurile, care erau, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2 al cărei rost îi rămâne necunoscut. Fără rost pălăriile stau la pândă, fără știrea posesorului lor se furișează secrete între păr și mătasea căptușelii. Nici eu nu le cunosc pe toate, dar când cineva își face de lucru cu pălăria, mereu le simt că există. Astfel, când îți ridici pălăria să saluți, e nu atât un semn de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal. Mă temeam de ea, dar numai în general - era prea aproape de mine ca să n-o văd
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri albe de lumină ce se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în ele, vroiam să i se furișeze în pantofi și să i se-nfigă în tălpi, ucigându-l. Câteva săptămâni mai târziu, regele s-a pripășit nu numai în părul lui absent, ci și în al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă mai sforăia, am îndrăznit să sper că cei doi civili nu vor mai intra peste mine, pentru că pierduseră ocazia oferită de întunecimea nopții. M-am furișat la WC să iau de-acolo scrisorile. Din cauza cămășii albe de noapte a Ingăi Wenzel în drum spre Rimini mi-a revenit în amintire și călătoria aceea nocturnă însoțită de spaima de moarte. Mai târziu am revăzut-o deseori pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
observație la fiecare pas, cântărindu-te - prin urmare, și tu va trebui să te ții sub observație. A fi urmărit - asta nu e numai atunci când ți se cere să dai socoteală la anchetă. Urmărirea la care ești supus s-a furișat în toate, în lucruri și zile ce nu lasă însă să se observe nimic pe dinafară. Astfel, te dezobișnuiești de porțiunile de viață curentă, zilnică, de toate acele lucruri ocazionale și banale pe care, de regulă, omul le poartă cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi putut pune de-a curmezișul socialismului. Incorijibili în privința crimelor lui Hitler, cântau cântece naziste ca pe cântece de pahar, de vreme ce ele nu făceau decât să te binedispună. Teama legată de un asemenea act îi înflăcăra, prin buna dispoziție se furișa precauția, dar câtă vreme nu-i cedau acesteia se chema că, o dată în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă și respiri Parfumul de trandafiri. Dară gândul nu te lasă Se-ntoarce mereu acasă Furișându-se tiptil La nevastă și copil. Restul timpului ce faci? Ai prieteni, ai ortaci Și îngeri frumoși și draci Cum din păcate mai sunt O mulțime pe pământ? Dar mai întâi vreau să știu De ești mort sau de ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meu erau opt paturi metalice, cu femei internate pe motiv că ar putea să piardă o sarcină. Erau grețoase și speriate și toate vorbeau despre cât de mult își doreau să nu piardă viitorul copil. În prima noapte m-am furișat pe coridor, la closetele infecte, în care speram să pot fuma o țigară. Într-un compartiment, ciucită pe buda de fontă, o femeie se chinuia să avorteze. Avea un furtun între picioare și fața congestionată de efort, ca și cum s-ar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mă excită mai mult decât orice atingere. Sărutând-o pe ea, devin pentru câteva momente parte din lumea ei. O lume în care dezmățul și preacurvia sunt o formă de libertate. Mă simt ușoară. Mă întorc acasă prin spatele blocurilor, furișându-mă ca un hoț, purtând în gând gustul inaccesibilului. Plutesc peste macadam și noroaie, fixez cu privirea firul Ariadnei, acum vizibil. Greața se chircește și se strânge ca o larvă. Mă scutur, mă lepăd de ea. De trei ori mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca un preludiu plăcut care acum se apropia în mod firesc de un sfârșit dezastruos. O privea cu un dispreț pe care ea nu-l merita. Acum speranța era ca un pui cu tot cu pene, cuibărit în suflet. Înfricoșată, tremurând, se furișă ca o umbră într-o altă cameră înaintând în întuneric, deschizând ușa fără zgomot. Se trezi rugându-se: ,,Doamne, dă-mi putere să rezist, să cred că am visat și că totul este un coșmar.” Nu voia să recunoască faptul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]