3,503 matches
-
bătusem orezul de pe vremea când purtam primele noastre sarafane. Acum băteau apa albă Încercând să-și țină capul la suprafață. Fetele Îmbătrânite și cu mine Îi vedeam pe soldații În uniforme verzi alergând de-a lungul malurilor râului. O, ce furioși erau că fugiserăm. Săriserăm În râu și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru mine decât cancerul. El râsese de temerile ei. Acum și-o imagina pe mama lui uitându-se la o poză cu el: „Cum ai putut să-mi faci una ca asta?“. Moff și-o imagină pe fosta lui soție furioasă la culme din cauză că-i luase fiul Într-o călătorie despre care știa că va fi periculoasă. Va Încerca să creadă cu fiecare părticică din suflet că Rupert trăia, sperând Însă ca el, soțul de care divorțase din cauza lipsei lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după cum au aflat, avea doi copii mari, care acum Își aminteau de un Crăciun când ea dăduse bani nevoiașilor În loc să le cumpere cadouri. (De fapt, Vera le cumpărase biciclete, dar nu casetofoanele uriașe pe care și le doreau ei.) Fuseseră furioși atunci, au recunoscut, dar ulterior Își dăduseră seama, după cum a formulat unul dintre ei, că „ea era de fapt o sfântă, cum rămăsese până În ziua de azi“. Indiferent de proporția de adevăr conținută de acele reportaje, după ce le-au ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care luase și plantele „a doua viață“ pe care le găsiseră. Dar Înregistrarea nu apăruse la nici una dintre emisiunile lui Harry Bailley. Iar azi, TV Myanmar suspendase atât programul, cât și reluările. Tribul cunoștea motivul. Generalii aflați la putere erau furioși. De data asta știau cum arată membrii Armatei Domnului. Îi vor vâna și Îi vor ucide sub acuzația că sunt rebeli. Vor merge În satul Nyaung Shwe și vor Împrăștia fotografii cu membrii tribului, iar barcagiii cărora le suflaseră clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și-a putut Însuși cu ușurință accentul, folosindu-l În mod constant astfel Încât devenise un fel de a doua natură chiar și atunci când era beat. Toropeala alcoolică, În tot cazul, nu era o acoperire. Heinrich era un bărbat trist și furios, fericit doar atunci când Îl părăseau simțurile. Ceea ce m-a surprins a fost legătura lui cu triburile de munte, mai exact, cu Armata Domnului. Îl Întâlnise pe Pată Neagră În timpul numeroaselor incursiuni ale barcagiului care aducea oaspeți În stațiune. În Heinrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Între Walter și nivelul solului erau vreo șase metri. Ce să facă? A strigat. Cu siguranță cineva va veni după el. Dar după ce a trecut un sfert de oră, a Început să se Îngrijoreze că turiștii vor deveni nerăbdători și furioși, așa că a hotărât să coboare fără scară. Și-a Înfipt degetele În crăpăturile dintre pietre și și-a sprijinit picioarele pe niște mici proeminențe, În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vă rog să faceți ceva!“ Am mers și eu cu el. În acel moment Takahashi încă mai trăia. Clipea. După ce l-am coborât din mașină, l-am lăsat întins în fața spitalului. Celălat bărbat se ghemuise pe jos. Eram atât de furioși, încât tot sângele din vene ni se urcase în cap. Nici nu știu cât timp am stat acolo. Cred că destul de mult. La un moment dat a apărut și medicul. I-au pus pe targă și i-au băgat în spital pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în școala generală. Nu știam ce se întâmpla, dar am hotărât să dau la gunoi costumul și tot ce purtasem, inclusiv pantofii. La urma urmei, oamenii au murit sau au suferit o serie de afecțiuni grave, e normal să fie furioși pe criminali. Însă eu văd lucrurile un pic diferit față de victimele din același metrou cu mine. Sunt supărat, însă în cazul meu nu au existat complicații; deci este o supărare obiectivă, nimic personal. Poate că sună ciudat, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Terapie Intensivă, unde i s-a acordat tratamentul adecvat.) După atac mi-am luat mai multe luni de concediu. Aveam probleme cu respirația. Pentru că la muncă trebuie să vorbesc mult, mi-a fost foarte greu. O vreme am fost foarte furioasă. Așa cum am mai spus, am devenit extrem de irascibilă. Știam că secta Aum e vinovată... Sinceră să fiu, mai puternică decât ura, era dorința de a scăpa amintirea aceea. După ce m-am externat și am ajuns acasă, am vrut să adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe moarte, răcni Carol furios. Pe ce dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe lângă cine știe ce mai avea, diabet sau tulburări renale! Ba chiar când s-a sculat în picioare de vreo două ori, voit sau nu, chiar era să se prăvale cu sânii peste George! Ăstuia, atât i-a trebuit! S-a sculat furios și a ieșit din compartiment! Doamna s-a foit o vreme și a ieșit și ea. A început să deschidă la rând ușile fiecărui compartiment, căutându-l pe George, dar se pare că nu-l găsise, deoarece s-a întors
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
autobiografia și cer Guvernului Republicii să nu-i uite" (Fialho d'Almeida). Un scriitor își amintește: "Numărul de eroi de la Rotondă care mi s-au prezentat!!! Petițiile cu foi de serviciu în partidul republican! Unii se prezentau blânzi, alții veneau furioși, strigând împotriva nedreptății de a nu fi luați în seamă..." (Joaquim Leitîo). Afonso Costa împănează posturile Ministerului de Justiție și ale altor instituții cu cumnați, veri și oameni de încredere. Este republicanul care înțelege cel mai bine în ce constă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portugheză, amintește el cu alt prilej (9 decembrie 1934), nu garanta libertatea individului. Liberalismul lusitan a fost întotdeauna intolerant, iar dacă ar reveni ar fi și mai intolerant. Ar înceta de a fi numai anticatolic, pentru a deveni anticreștin, ireligios, furios ateu; ar înceta de a fi străin lucrurilor spirituale, pentru a deveni teoretic și practic amoral... Scopul său final - așa cum s-a putut verifica în toate țările - ar fi comunismul, punct de întîlnire al celor mai variate tendințe, concluzie ultimă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
catârul pe care cel mai tânăr dintre vizitatori îl trăgea după sine: era împovărat până la refuz, dar încărcătura era acoperită cu totul de o pânză mare, aspră, de in. Se întoarse din nou să-și cheme câinele, fiindcă agitația lui furioasă lui irita caii - dar fără nici un rezultat. Din fericire, fiica sa, Grethe, o fetiță cam de șapte ani, cu părul de culoarea spicului, adunat în cozi lungi, ieși în arie și alergă să-l prindă, trăgându-l apoi către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aproape toți călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență din partea burgunzilor furioși și îndurerați de moartea lui Waldomar, negustorii și meșteșugarii își ținuseră deschise prăvăliile: cuptoarele și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
familiei, la circa treizeci de mile de aici. Alpinianus tăcu câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât, îmi pare tulburat, nesigur pe ce are de făcut. — La plecare, Magister militum m-a avertizat că printre burgunzi există o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru câteva secunde, cu privirea stupefiată, deodată pierdută, și scoțând un horcăit oribil, gâlgâitor; în sfârșit, ochii îi deveniră sticloși și căzu mort pe pietrele pieței. După o tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un tumult, dar întâlniră sulițele ațintite către ei ale gărzilor lui Gundovek. Pentru câteva clipe, într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își ținea murgul, iritat de flăcările incendiului, și contempla cu privirea întunecată peisajul dezolant ce-l înconjura. Cu toate că dăduse ordine precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse la tăcere cu un gest scurt și furios al brațului. Cu un zâmbet dezarmant, Balamber liniști apele. Făcu un semn către carnea de pe proțap și-l întrebă: — Ai mâncat deja? Sebastianus șovăi un moment înainte de a răspunde. Zilele acelea mâncase foarte puțin, iar mirosul de friptură îi pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulți războinici uciși cei mai mulți în somn; în sfârșit, animalele omorâte ori risipite, care și echipamente distruse. într-un cuvânt, un dezastru. Odolgan veni lângă el. O rană adâncă de tăiș îi brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi se scutură: — Să-i urmărim? Unde? în pădurile alea ne-ar măcelări pe toți. Era furibund, și nu doar pentru batjocura pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire gravă și îndurerată, la scena aceea grotescă, fără să spună nimic, în vreme ce, nu departe de el, călăii săi îngrămădeau vreascuri în fața unui trunchi de copac crăpat Văzând însă cum Balamber, pradă mâniei, se trase înapoi cu un mârâit furios și îi strigă lui Inisius că-i va face pe plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deși înțelegea că Magister militum deja iertase tonul retoric și de critică prost mascată al mesajului său, consideră oportun să se justifice: — Cu îngăduința ta, Eminentissime, eu nu cunoșteam în ansamblu mersul evenimentelor. Burgunzii erau într-o criză totală și furioși pe noi și acesta e motivul pentru care am ales să lupt alături de Chilperic. Etius încruntă sprâncenele și, pentru o clipă, ridurile ce-i brăzdau fruntea se adânciră, dar imediat, chipul său se destinse din nou. îi zâmbi prietenește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă mai târziu, târându-și pașii, intră în încăpere un bărbat slab și deșirat, în straie de țăran. Sebastianus observă că avea lanțuri la mâini. îl privi întrebător pe Magister, care, aruncând o privire furioasă la legăturile prizonierului, îl mustră aspru pe planton: — Idioților ce sunteți! Divicone e un prieten! De ce mi l-ai adus aici în lanțuri? Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu... L-au adus aici așa de la temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și hotărâte ale brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o chemă urgent, date fiind împrejurările dramatice. — Acoperișul de la aripa servilor a căzut, domina! — Nu se poate! Hippolita se repezi să-și facă loc și o apucă pe scara ce ducea sus. în timp ce urca, întâlni doi servi înspăimântați ce coborau furioși, ducând în brațe multe securi și alte arme tăietoare de diferite mărimi, dar toate la fel de ruginite. într-unul dintre ei îl recunoscu pe tânărul ce fusese lângă ea în grădină. Băiatul se opri brusc și o privi înspăimântat, evident, rușinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]