2,691 matches
-
zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o vadră de vin”, răspunse altul. Bătură palma și un al treilea tăie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din avion. În ceea ce privește zburatul, o cam scălda: ba spunea că intrase numai În hurdubaie fără să se Înalțe, ba se lăuda că zburase de-a binelea și văzuse de sus oamenii ca pe niște gămălii de ac, vitele ca pe furnici, drumurile pe câmpuri ca niște șerpi zăcând la soare. Astăzi Îmi dau seama că descrierile lui puteau fi adevărate, dar pe vremea aceea nu-mi trecea prin cap că le-ar fi auzit de la cineva. Icu n-a pus niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copilărie petrecută Într-o libertate aproape de negândit astăzi - și n-am să pot niciodată să le mulțumesc părinților mei Îndeajuns pentru asta (poate le spui tu că am fost fericit și datorită lor) - și găseam, singur, În mușuroiul ăla de furnici, câte o celulă cu zăbrele la fiecare pas. Eram singur, părinții rămăseseră În sat - acolo Își aveau slujbele - și m-am trezit dintr-odată Într-un apartament de bloc. Singur, speriat, disperat, amețit, fără să Întrezăresc nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se părea mitraliorilor că vedeau mișcări ale dușmanilor revoluției. Militarii trecuseră de partea revoluționarilor și se războiau cu inamici pe care nu izbuteau să-i vadă. Piața cea mare era plină de civili care alergau de colo-colo haotic, ca niște furnici dintr-un mușuroi distrus, În Încercarea de a se feri de focurile pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stăvilarului, iar în fiecare dintre aceste puncte de supraveghere erau postați militari, pentru a-i pune la treabă pe muncitori. Întrucât soldații nu stăteau acolo decât ca observatori pasivi, miile de oameni care-și mânuiau sapele și cărau pământul ca furnicile nu se simțeau deloc încurajați. Mai mult, termenul pe care-l impusese Hideyoshi era foarte aproape. Zi și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se despărțiseră în trei armate, sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inamicul nu se putea descrie în cuvinte. Hideyoshi privea tăcut scena. Apoi, reveni cu ochii spre tabăra principală a lui Katsuie de pe Muntele Nakao, privind-o fix mult timp. Cercetând mai atent, distinse un grup de oameni care lucrau ca furnicile pe suprafața de miazăzi a Muntelui Nakao, în zona principalei tabere. Și nu doar într-un loc, două. Se observa mișcare în toate locurile cât de cât mai înălțate. — Ei bine, se pare că Shibata Katsuie are în vedere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
relevantă. Suntem pe aceeași undă spirituală pentru că avem și puncte comune ale existenței noastre ca oameni obișnuiți. Se bucură mult când îi spun că i-am găsit noi cititori prin educatoarea Maria Mocanu, vecina mea și soții Amalia și Vitalie Furnică. Aflu cu această ocazie că soții Furnică au preluat casa d-lui Fetescu, din vremea când a fost transferat la Iași. Bănuiala mea cum că dl. Fetescu are în lucru o nouă carte mi se confirmă prin viu grai. Îi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
avem și puncte comune ale existenței noastre ca oameni obișnuiți. Se bucură mult când îi spun că i-am găsit noi cititori prin educatoarea Maria Mocanu, vecina mea și soții Amalia și Vitalie Furnică. Aflu cu această ocazie că soții Furnică au preluat casa d-lui Fetescu, din vremea când a fost transferat la Iași. Bănuiala mea cum că dl. Fetescu are în lucru o nouă carte mi se confirmă prin viu grai. Îi urez succes. Printre altele, la noi au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu oarece băutură... --Că bine zici! Păi câtă lume nu se vântura pe la poarta acelei case?! Până se încărca sau descărca harabaua trecea ceva vreme și... Apoi se mai încheia câte o afacere între “neguțitorii” care mișunau prin preajma Chervăsăriei ca furnicile... --Văd că te pricepi la afaceri, nu fie de deochi da’... --Da’ce dureri ai, cumetre? --Știi tu cine a scris “Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor carea scrie de la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
alte perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi... Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de nimeni altcineva nu părea să-l audă? M-am străduit să-l ignor, dar n-am reușit. Urechile mi se transformaseră dintr-odată în niște microfoane din alea ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot fi purtați, a zis mama uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună. Sunt în perfectă stare, am spus eu. —Uită-te! mi-a ordonat mama ridicând chiloții în dreptul luminii. Ăștia nu pot acoperi nici fundul unei furnici, a zis ea arătându-mi partea din față a chiloților. Iar în ceea ce privește asta, a continuat ea indicându-mi fâșia din spate. La ce poate să folosească asta? Ce mă uimește, mi-a mărturisit ea, e cum de s-au rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate fi imaginat, în existența omului obișnuit. Uite, să recapitulăm cele câteva zile dinainte de invadarea Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă vreme zborul prin nori. Erai obligat să arunci o privire spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a retras. Cineva i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la aceleași școli cu ceilalți copii. Făcându-și griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pare că stâncile îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care o are o pasăre, barca pare mai mică decât o furnică. Comparația dintre grandoare și micime îmi oferă o idee asupra profunzimii și întinderii vieții. Și asfel mă îndrăgostesc de Tang Nah. Încep să văd totul prin ochii lui. O lume nouă care începe cu istoria lui Su Dong-po. Tang Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Numele lui e Peștele Bătrân. Are chipul unui câine îmblânzit, cu urechile spânzurându-i de o parte și de alta. Costumul lui occidental lucește de grăsime în jurul burții, gulerului și coatelor. Se văd cusăturile. Parcă ar fi o armată de furnici. Buzunarele îi sunt umflate de carnețele și hârtii. Omul îi raportează despre teritoriile albe. Numele lui Liu Shao-qi este repetat în mod constant. Peștele Bătrân îl laudă pe Liu ca fiind un om foarte capabil, care a început ca grevist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bagaje multe și noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se tot uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult decât atât, gândurile acestea erau mereu întrerupte de teama copleșitoare legată de ceea ce avea să se întâmple cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]