4,465 matches
-
14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ne-am uitat cu toții în sus. Stătea întinsă pe burtă la etaj, cu nasul lipit de balustradă. Nu era nevoie să bați atâta drum pentru că mă mărit cu el orice-ar fi! Cum se împacă principiile tale feministe cu o fustă așa de scurtă? Nu mă îmbrac pentru bărbați, mă îmbrac pentru mine. Da, sigur, a rânjit mama. În cele din urmă Rachel s-a smuls din starea infantilă în care păream să fi alunecat cu toții (mai ales mama) și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a făcut a fost că m-au promovat. Wendell, persoana pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta ar fi fost ceva mult prea banal, oricine ar fi putut avea asta (dacă trăia în Irlanda). Dar divinitatea nelămurită, multifuncțională, ce domnea peste „plasele de prins vise“, chakre și fuste cu franjuri îmi stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu îmi dădeau fiori - orice îmi făcea viața mai interesantă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a lungul unui hol fără mochetă, și apoi într-o cameră, plină de mai multe femei. Toată lumea a început să se salute și o făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit să înveți dansul din buric? Abia atunci am observat că și celelalte femei din încăpere purtau fuste lungi încărcate de clopoței, bluzițe cu buricul gol și papuci cu zorzoane și că cele trei tovarășe din lift se schimbau din hainele lor obișnuite în chestii înzorzonate și cu franjuri. Nu, caut Biserica pentru Comunicarea cu Spiritele. Ei, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu binoclul ațintit asupra dormitorului ei. Are în jur de cincizeci de ani, un fund rotunjor, balcoane mari, un decolteu generos. Păr blonduț cârlionțat până la umeri, bigudiuri de plastic Carmen, din acelea care trebuie încălzite. Purta pantofi cu toc, o fustă și un pulover crem tricotate (mohair?). N-am putut să observ umflături în zona fundului, chiar și cu zoom-ul la maxim. Trebuie ca poartă furou și corset cu schelet de metal. Arată ca o prezentatoare de știri mai coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sincer că o să primești un mesaj mai bun săptămâna asta. Următoarea a venit Steffi, tânăra îmbrăcată bătrânicios, care a zâmbit sfios și a zis că se bucură să mă vadă, ca și Carmela, una din doamnele mai în vârstă, cu fusta prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb cea petrecăreață; încă vreo câteva fuste cu cordon - ajunseseră toți în afară de Mitch. Camera era pregătită, lumânările pâlpâiau și ne așezam cu toții pe scaune în cerc și tot n-apăruse. Mă întrebam dacă ar trebui să-l întreb pe Nicholas de numărul lui Mitch când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am trântit periuța în chiuvetă. Jacqui m-a studiat și a zis: — Oh, ce bine, ești gata. De fapt, eram îmbrăcată încă în hainele de serviciu (fustă roz de balerină, maiou roz, pantaloni scurți de plasă și balerini brodați cu flori), dar, dat fiind că ținuta mea de serviciu aducea mai mult a ținută de petrecere decât aduceau hainele de petrecere ale altora, am decretat că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine, cu picioarele desfăcute, și-a ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră ceva aer. Nu-i o zi în care să porți lenjerie, a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că nu poartă chiloți? M-a luat cu amețeală: în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de Luni Dimineață. Dar m-am mirat văzând că persoana care plângea era Brooke Edison. (Îmbrăcată într-o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a venit acasă și le-am descărcat pe calculator, moment în care ne-am dat seama că mama nu știe să folosească aparatul foto de la telefon. Făcuse poze ținând telefonul invers și aveam o mulțime de prim-planuri minunate cu fusta și brațul ei și jumătate de față. Un moment de deznădejde, crimă și pedeapsă. Chiar am crezut că mă așteaptă răstignirea. M-am gândit să fug din țară și apoi mi-am zis, Ei, ce mama naibii, cât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau așa ceva. Da, dar... Haide, l-am temperat. Viața noastră nu e un film pe video din seria Bucuriile Sexului. — Ce se întâmplă într-un film pe video din seria Bucuriile Sexului? — Știi tu. Spontaneitate. Mi-am tras fermoarul de la fustă. —Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare și mi-aș săpuni pulpele foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-i iau gândul de la asta. —Port chiloții portocalii. Arătau ca boxerii bărbătești. Îmi plăceau la nebunie; nu și lui Aidan. Nu-mi pasă, a zis. Scoate-i. Chiar acum. M-a luat pe sus până la pat, mi-a ridicat fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat să-mi cadă de pe picioare. Aplecându-se deasupra mea, și-a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi ofere din plin scene cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea: Toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg, a zis Maggie. Și nici liftul. E la îndemână, a zis mama. Dar la îndemână pentru ce? Kate, nu lovi în chestia aia, ar putea să explodeze. Claire și Kate, fiica ei de doisprezece ani, purtau ținute foarte asemănătoare: fuste scurte de li se vedeau chiloții, pantofi cu toc de te lua amețeala și o mulțime de sclipici. În schimb, Francesca, fiica de șase ani a lui Claire, purta pantofi demodați cu cataramă și o rochiță cu mâneci bufante, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de Secțiunea Imigranților din Muzeul Industriei Vestimentare? Sau la Planetariu, unde fac simulări de călătorii spațiale. Sau bingo, am putea să mergem la bingo. Bingo. Asta nu suna rău deloc. Capitolul 17tc " Capitolul 17" —Uită-te! Jacqui și-a ridicat fusta și și-a dat chiloții jos. Mi-am întors privirea. Nu, uită-te, uită-te! a zis. O să-ți placă la nebunie. Mi-am făcut o depilare braziliană și ceva puțin mai special. Vezi? S-a arcuit ca să pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost îngrozită. —O să naști! Ceva mi-a atras privirea: o băltoacă se întindea pe podeaua proaspăt spălată. Răsturnase cumva ligheanul cu apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui Jacqui. Într-un acces de panică, am acuzat-o: — Unde ți-a fost capul, să te apuci să speli afurisita de podea? Acum uite ce s-a întâmplat. Dar asta trebuia să se întâmple, a zis ea. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi aduci un latte. Apoi s-a ridicat, și-a luat geanta, le-a trimis un sărut și a ieșit din birou. —Ești bine? a întrebat Alice. Sherry a ridicat ochii, întrerupându-se din acțiunea energică de frecare a fustei cu un vraf de șervețele, și a clătinat din cap. Ar trebui să-i trimiți chitanța de la curățătorie, i-a sugerat Alice. N-ar fi mai bine s-o dau în judecată? Ochii mari ai lui Sherry au sclipit plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în publicitatea făcută. Până și masculii urâți, cu răsuflare puturoasă, erau convinși că undeva, în oraș, existau cel puțin zece femei superbe, disperate să se mărite cu ei. Privirea lui Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Cândva ați fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City Rollers erau în topuri. —Cine? Nu contează, mamă. Ceea ce vreau să spun e că ultima oară când eu și Sally ne-am întâlnit, amândouă purtam fuste cu volane și pantofi cu talpă tip platformă. Asta mi se pare, a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui pluteau înapoi către ea. „Îți poți permite să faci o pauză... să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai tânăr șef din departamentul juridic și așa mai departe. Alice a zâmbit politicoasă. —Știu. Dar... ei bine... cred că acum vreau să fac altceva cu viața mea. Am alte responsabilități. În timp ce vorbea, Alice s-a simțit ușor trasă de fustă de ceea ce fusese cândva ambiția ei. A ignorat-o însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]