1,501 matches
-
până la urmă. Poate că d-asta ne-au și chemat. O cutie de bere ne e prea de-ajuns mie și lui Andrei, dar salam e cât să dai și la câini. Stăteam toți patru pe treptele verandei și câinii gâfâiau În jurul nostru cu limbile atârnându-le pe-afară și privindu-ne țintă. Plutonierul Cosmescu se distra aruncându-le bucăți de pâine și de salam pe care le prindeau și le hăpăiau din zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Unitate, dar și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și-i și mai tinerel decât noi, trăpașu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
contrariat văr-miu și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În nămolul malului. Era un catastif Îngreunat de apă pe care l-am aruncat lângă boscheți. - V-am spus că nu-i de glumă cu ăștia, spuse Carol. Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până mâine... O să mergem la Pepino În noaptea asta. - Sfinte Dumnezeule, uite, vin cărți pe gârlă, se minuna Andrei băgându-și În ochi catastiful aruncat de mine pe mal. Care ai un foc să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca pe-o panglică dintr-un joben, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e Însoțit permanent și nu se duce nici la closet fără gardă de corp după el. Căci el e o persoană foarte cumsecade și iubită de poporul acestui ținut de verdeață și răcoare. Uite-l șchiopătând ușor și pare să gâfâie, ca un fotbalist căruia i-a pus gând rău Întreaga echipă adversă dimpreună cu spectatorii. Tot nu se lasă, măcar că-l apasă. E un luptător și un bărbat adevărat. Parcă-i ceva mai gras decât l-am pomenit cândva, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți răscolea toată ființa. Drumul nostru se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și mai repede... Cu ochii închiși strâns, visam orașul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din Borca și Fărcașa regrupate. Mulțimea de uniforme albastre, de la poalele Grințieșului, desfășurați în trăgători, întunecau valea. Orice potecă le era tăiată. O luară înapoi.. În trap, pe poteci cunoscute numai de ei, pe scurtături, chiar și cu ochii închiși, gâfâind în coate și în genunchi, se cățărară pe povârnișuri abrupte către izvoarele râului Dreptu.. „ - Baltă, dă-te prins !”, un glas gros sfâșie liniștea pădurii, o umbră furișându-se printre copaci. Baltă și Cârțu, amândoi deodată, tresăriră și se căutară din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi, păduri fără sfârșit, prăpăstii, poteci neumblate... Începu să se cațere în coate și în genunchi. Se apropia de grota de la cascadă... o ascunzătoare sigură. „ - Mai am puțin !”, își zise el cu voce tare, gâfâind, ca să pară că nu-i singur. Luna înălțată pe cer îi era călauză ca... „Stâlpul de Foc”, lui Moise în Pustie. „ - Încă puțin..!”, vuietul vijelios al cascadei se auzea tot mai aproape. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi, venea un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
țigănos, îi țâșni afară, și rămase cu ochii sticloși spre cerul înstelat. Trebuia să-și schimbe locul.. știa că în urma lui veneau, în valuri, ceilalți. O rupse la fugă, mai mult într-un picior, până ieși din bătaia gloanțelor... și gâfâind, se opri în fața unui gorun bătrân. Se lăsă ușor, să alunece pe trunchiul gros, și, liniștit, rămase în așteptare. Cu mâinile atârnându-i pe genunchi. Dimineața era răcoroasă cu... dulcele miros al pădurii. În nemișcarea lui părea o stană de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca prin farmec. M-am simțit, dintr-o dată, ușor, eliberat de greutatea de zi cu zi a trupului ce mă apasă tot mai mult. Parcă am reîntinerit. Adesea, când merg pe țărm, sunt nevoit să mă opresc din cauză că-ncep să gâfâi după ce fac fie și numai câțiva pași. Mă cuprinde îndoiala dacă voi mai ajunge sau nu până acasă. Mi-e teamă să nu mă sufoc brusc, dacă nu mă opresc să respir cât mai profund. Am senzația că oasele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la geamurile deschise, asemenea unui stol de porumbei, avizi de a gusta apa nemuritoare a cunoașterii misterelor pădurii tropicale. Bătrâna locomotiva cu aburi, parcă scoasă din muzeu, șuieră răgușit, din când În când, anunțânduși parcă prezența pe aceste mirifice meleaguri, gâfâie Împingând din răsputeri cele șase vagoane colorate haios, și Înaintează cu prudență cu doar 20 km /h, ca un adevărat pirat ajuns la vârsta senectuții, ce trage vârtos din pipă tutunul parfumat, povestind nepoților aventurile excepționale din anii tinereții. „Trenul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
soia, tomate, chili, dar și fructe de mare (scoici, calmar, creveți) și sucuri naturale de citrice și ananas. Noua rută, din ziua următoare, Înscrie o superbă zonă montană Împădurită, cu peisaje inedite, de un farmec deosebit. Mașina urcă din greu, gâfâind ca o babă gălbejită pe serpentinele pline de riscuri. Poposim În localitatea Solo (Surakota), din centrul insulei Java, oraș tradițional opus Yogyakartei, fondat În 1745. Kratonul de aici numit Mangkunegaran, edificiu din secolul al XVIII-lea, locuit de 432 familia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
linie, dar am recunoscut-o după fereastra mică și bine oblonită. Pe peron, nimeni. Convoiul fusese preluat iar ostașii și gardienii plecaseră. În dubă, scandal și înjurături. Voiam să batem în ușa dubei, dar un ostaș și un gardian veneau gâfâind spre dubă. În spatele lor, alți doi gardieni. Unul era șeful escortei. Unde ați fost, mă?, întrebară după care ne-au înjurat. Ne-am rătăcit, domnule șef. Abia am ieșit dintre linii. Cu patul armei un ostaș bătu în ușa dubei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noastre. Am răspuns întrebărilor puse și am plecat în formație, cu cântec. Pe când ieșeam din sat după noi se ținea un bătrânel care ne-a făcut semn să oprim. Ce s-a întâmplat, bade?, l-am întrebat văzându-l cum gâfâie. D-apoi, că nu s-a întâmplat nimic, domnișorilor, da-i musai să vă zic și eu o voroavă... Zi, baciule, voroava! Ce vrei să ne spui? No, place-mi tare fain de dumneavoastră. Că tineri sunteți, frumoși sunteți, fain
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ele. În cele din urmă am izbutit să mă cațăr tot pe „muntele“ meu, agățându-mă cu degetele de la mâini și de la picioare și apoi fixându-mi genunchii pe o teșitură laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu atrage, slavă Domnului, vilegiaturiștii cu țâncii lor. Nicăieri nu găsești vreun blestemat petec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am auzit zgomotul scrâșnit, tropăit, al pașilor lui Lizzie care venea după mine. Înainta destul de bine, ținând seama că mie stâncile mi-erau familiare și ei nu, și a ajuns în poienița de iarbă de lângă turn foarte curând după mine, gâfâind și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în pantofii lui londonezi, lustruiți. Dintr-o dată a dispărut într-o râpă. Au răsunat câteva cuvinte îndepărtate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
La revedere și mulțumim pentru vizită, au fost cuvintele lui Fitch. Mă aflam din nou pe aleea cu dale roșii, iar ușa se închisese în urma mea. De îndată ce am ieșit din raza lor de vedere, am început să alerg. Am ajuns gâfâind pe ulița satului și am pornit-o apoi cu pași normali pe cărarea ce ducea la drumul de pe țărm. Mergând, încercam o stranie și neplăcută senzație în spate, pe care, în vâltoarea emoțiilor sălbatice și a simțămintelor care mă năpădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar eu o și înșfăcasem, stângaci dar puternic în brațe, o adunasem în acea strânsoare a ursului la care visasem de atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ al perdelei de mărgele, am rămas amândoi perfect nemișcați și tăcuți, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care-l reprezenta pe năvalnicul „Leu Negru“. Și cârciuma era închisă, ici-colo se vedea câte o fereastră luminată, sătenii se duceau devreme la culcare. Pașii mei alergători reverberau ecourile grabei și ale spaimei. Am ajuns în dreptul bisericii, și am cotit, gâfâind, spre deal. Nu se zărea nici o lumină pe acolo [i drumul se așternea întunecat sub umbrele pădurii care-l domina. Mi-am încetinit pașii până la mersul normal, și mi-am dat seama că aproape îmi atinsesem obiectivul. Iată luminile bungalovului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu ușurință trupul gol din năvala valurilor care se zvârleau înainte și îndărăt. Se cațără, se legănă pe creasta stâncii și se așeză gâfâind. — Titus, dragul meu băiat, îmbracă-te repede, uite prosopul. Se supuse, măsurându-mă din priviri. Ce s-a întâmplat? Plecăm undeva? — Nu. Dar mi-e teamă că taică-t\u ar putea să se ivească dintr-un moment în altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un al doilea strigăt. James și cu mine ne-am uitat unul la celălalt. A murmurat: — O... nu! Am dat buzna afară din încăpere, m-am încâlcit în șiragurile perdelei de mărgele și am coborât scara în salturi. Am străbătut gâfâind holul și ajuns în pragul ușii din față aproape că am căzut, de parcă aș fi pătruns într-un nor gros de neputință și deznădejde, care mă vlăguia până la leșin. Îl auzeam pe James coborând scările în urma mea. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fusese, cât de îngrozitor fusese, cât de bucuroasă era Lizzie că scăpase de el. M-a întrebat și despre Jeanne, i-am povestit câte ceva, și după aceea am regretat, văzând cât de mult o îndurerasem. În aceste plimbări, Lizzie, transpirată, gâfâind, purtând rochii vechi, șifonate, cu obrajii lucioși și înroșiți de soare, cu ochii mereu plini de lacrimi, își arăta din plin vârsta. Era una dintre acele femei a căror înfățișare variază enorm. Uneori, reușea să arate ca o fetișcană, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]