99,031 matches
-
Eliade. Este falsă, induce în eroare, nu e academică, e foarte periculoasă. Pînă acum, nu cred că această carte a fost citită în S.U.A., dar va fi. Sînt atît de plictisit de acest lucru, încît nu mai vreau să mă gîndesc la asta acum. Am pierdut aproape șase luni cu ea. - De ce sînt încurajate falsurile și „luările de opinie” deplasate, artificiale - precum cea de față? Marta Petreu, și nu numai dumneaei, într-un amplu serial publicat în revista „22”, „demontează” cu
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
mai spun că începusem să aflu că unul are probleme de familie, că unuia i-a murit copilul, că pe altul l-a părăsit nevasta și că, în timp ce îi citeam cartea și i-o făceam harcea-parcea într-un articol, mă gîndeam la sufletul lui întunecat de toate aceste probleme. Și asta mă stresa un pic și mă ținea în loc. Nu mi-a plăcut. Aș fi preferat să trăiesc toată viața fără să cunosc scriitorii”. (p. 67) Cu multă onestitate își privește
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
ei. Criticul pornește întotdeauna de la premisa de bună credință, are capacitatea de a se pune în pielea celuilalt și de a ghici motivațiile ascunse ale unor gesturi și comportamente reprobabile la prima vedere. Spre deosebire de mulți dintre justițiarii de astăzi, el gîndește asemenea unui magistrat onest, incapabil să dea un verdict în absența tuturor probelor pro și contra. Un grăunte de umanitate poate răsturna o perspectivă în ochii unui intelectual pentru care Dreptul la normalitate este mai mult decît un titlu de
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
șieși fiind considerate învechite). Între gramatici apar deci diferențe notabile în aprecierea și recomandarea formelor; nu altfel stau lucrurile în dicționare. În DEX sînt incluse, ca forme egal îndreptățite, șie și sieși (nu însă sie). E drept că puțini se gîndesc să caute într-un dicționar explicativ asemenea forme; un instrument de verificare gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie), cu articolul principal consacrat lui sieși. Raritatea în uz a reflexivelor accentuate se
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
cald, dar ușile nu se-nchid bine și-i curent. Ajungem la fix la Sighișoara, dar la acceleratul de București nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc, nu-i așa mult timp de atunci!). Mizerie cruntă pe culoar, controloarea se ceartă urît c-un individ fără bilet; sînt locuri în compartiment, dar nu te-ar lăsa să șezi pentru nimic în lume. Un pic de tupeu, nițică
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
trist și de-a dreptul rușinos ca scriitorii și redactorii de valoare să ajungă la bătrânețe corectori, iar actori de prestigiu să facă publicitate la T.V., spre a-și completa pensiile de mizerie. Și toate astea nu le dau de gândit celor care ar avea datoria, prin funcțiile înalte ce le dețin, să pună cât de cât ordine în harababura vieții noastre editoriale și mai larg, culturale?
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
și 4 tratează cu insomniile, depresiile, melancolia și sarcasmul filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
melancolia și sarcasmul filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a câtorva încercări) foarte delicată, autorul așază
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
de ororile sistemului concentraționar? Auzise Nina Cassian de Adriana Georgescu sau de Elisabeta Rizea? Întrebări la care, spre cinstea ei, Nina Cassian are curajul să răspundă cinstit, din proprie inițiativă, chiar și cu o întîrziere de cîteva decenii: „M-am gîndit adesea, parcurgînd jurnalul meu din «obsedantul deceniu», că e inadmisibil să nu pomenesc decît în trecere despre dramele din afara gintei noastre (deși am avut și noi contribuțiile noastre), mă refer la arestările care aveau loc, majoritatea nemotivate sau motivate pe
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
decât de câteva comentarii superficiale — și nimic mai mult. Inexplicabila ieșire din pepeni a prietenului meu, Dan Pavel, n-o pun la socoteală, pentru că sunt sigur că el însuși realizează că a comis o gafă: problema nu e cine a gândit primul argumentele eliminării din viața publică a putregaiului politic. Problema e că nu există voință politică de a pune lucrurile la punct. E bine, însă, de știut, că și pe vremea lui Emil Constantinescu grija de a nu clinti nici un
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
privi-o în momente diferite, în lumini și stări diferite. Unele iau forma pioasă a unor rugăciuni, rostite cu credință, pe voci diferite, așa cum ne rugăm, întotdeauna altfel, cum mutăm accentele, cum șoptim, cum proiectăm raportul cu Divinitatea. Mă mai gîndesc la asta și am să revin cu alte comentarii. Mă obsedează, mă neliniștește. În fiecare din noi cîți locuim de fapt?... Și cîți se văd? Impresionant este felul în care tinerii actori se umplu de cuvînt, de propunerea regizorului, de
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu își cumpăra galoși și citea Elemente de estetică de Croce, Bacovia fuma cu sete și bea pe tăcute, Ion Barbu, opioman, avea 5-6 studenți la cursurile lui de matematici superioare, Camil Petrescu se gândea să se apuce de chimie. Altă dată, presupune câte săptămâni sau luni ar fi putut locui în hoteluri luxoase, cu banii primiți ca premiu în 1930, Mateiu Caragiale pentru Craii de Curtea Veche și Ion Barbu pentru Joc secund. Bucureștiul
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
muncitorii la fel. Singurul element nou sunt dosurile muncitorești, expuse înaltelor priviri de partid și de stat. Oricum, la câte șuturi au primit românii în partea în fine vizibilă a corpului, trebuia să vedem și secțiunea nefardată a realității! Mă gândesc, însă, cu groază la părțile anatomice pe care le vor exhiba studenții când, în loc de burse și camere la cămine, vor contempla fotografiile cu palid-zâmbitoarele buze ale Abramburicii.
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
aflăm astăzi, căzuți sau adânciți în ea printr-un regim atât de stricăcios... ca p și de și s-ul unei caricaturi grotești a Țiganiadei, ea însăși o caricatură, fala, totuși, a literaturii noastre - ar trebui să ne dea de gândit.
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
le-am dăruit gazdelor și povestitorilor mei... Sau, poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan, va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele.“ Nu cu alte cărți de istorie orală o să compar Transcrierile infidele. Mă gîndesc la un roman, la Povestașul lui Llosa. Acolo, amintirile naratorului se amestecă cu istoriile unui misterios povestaș, depozitar al amintirilor unui trib pierdut în jungla peruviană. Autoarea Transcrierilor infidele și personajele sale sînt, cu toții, povestași. Cartea-muzeu N-am cunoscut pe
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
regie și decor de Petrika Ionescu pătrunde în cea mai simplă filozofie “estetică” a spectatorului obișnuit cu teatrul și cu muzica prezentă în concertele simfonice: “Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Că n-are importanță despre cine scrie un critic, ci doar ce anume scrie? Asemenea elementare lucruri ar fi trebuit știute, ca să nu fim obligați să-i educăm noi, acum, pe dnii Laszlo și Pecican. Nici nu vrem să ne gîndim ce părere își vor face dnii Pecican și Laszlo despre faptul că Apostroful din Clujul domniilor-lor publică în nr. 10 un articol despre Blaga semnat... ei bine!, de dl Oliviu Gherman. Fostul președinte PDSR și al Senatului României, actualmente ambasador
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
privat de dreptul la demnitate, la individualitate și la opțiune, pasiv și supus bunului-plac al partidului. Scriitorul nu numai că nu ia distanță față de realitatea romanescă sau față de personaje (când acestea sunt trâmbițe ale convingerilor comuniste), dar, observă dl Geacăr, gândește la nivelul acestora. În biografia lui Antonescu din Delirul s-ar putea citi un elogiu adus tinereții fantezist-revoluționare a dictatorului Ceaușescu, preamărită, de altfel, într-un capitol introdus ulterior în roman. Într-unul din articolele din Imposibila întoarcere Preda repetă
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
au lucrat. Aceasta se datoreaza probabil și folosirii constante de către Brâncuși a tehnicii fotografice, intuind că noul instrument divulgativ și expresiv al vremii ar fi putut să contribuie la creșterea mitului artei" și "Brâncuși a lăsat exemple importante despre ceea ce gândea asupra raportului între o sculptura și piedestalul sau, caracteristică esențială a operei sale și ridicată la rangul de artă". Dezvoltarea acestor două direcții de analiză (Brâncuși fotograf și Brâncuși gânditorul) au impus, astfel, evitarea clasicei scheme cronologice a prezentării creației
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ornamental care probabil i-ar fi impresionat pe străini" afirmă Dan Grigorescu, semnatarul Prefeței albumului de fotografii în alb-negru realizate de Ion Miclea. Tocmai de aceea, faimosul artist fotograf a pătruns mai întâi în universul Hobiței și al împrejurimilor sale, gândind, reflectând și surpinzând pe peliculă porți, cruci, acoperișuri de biserici, instantanee din natură în care regăsim, cu privire retroactiva, motive din sculptură brâncușiana. Apoi, Ion Miclea reface semnificațiile, parcursul originar al complexului de la Târgu Jiu, cel mai important de acest
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
versurile pe care noi le considerăm, pe bună dreptate, geniale, suficiente, a zecea parte din ele, pentru a face celebritate oricărui poet, ei bine, autorul lor, Eminescu, le consideră simple exerciții pregătitoare pentru viitoarea operă, o epopee la care se gândea tot timpul; aceste poezii extraordinare n-au fost pentru el decît mici fragmente, exerciții, piese de atelier și, într-un fel, prepararea marii opere. Nu-i de mirare că așa stau lucrurile, pentru că Eminescu și-a lăsat, cred, cea mai
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
sînt elaborate, sînt analize pe text pe care le simți, regizoral, interpretativ, scenografic, sînt soluții atent căutate pentru fiecare student, sînt încercări de deșteptare ale valențelor, ale dorințelor artistice, sînt nuanțe - ca în Vassa Jeleznova - la care nu m-am gîndit, dar care mi se par absolut plauzibile. Și, oricum, întărite de argumente scenice. Încă ceva, înainte să trec la analizele-flash ce urmează. În fiecare seară, după reprezentații, am stat de o vorbă, deschis, calm, constructiv, nu întotdeauna la unison, despre
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
femeii nu-l pot recunoaște. Nici vocea. Aș putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povestește. Poate mi-a mai povestit asta cîndva. Spune: Să ajung să te văd zăcînd aici. După asta n-o recunosc. Spune: Cînd mă gîndesc ce frumos era între noi. Nici după asta n-o recunosc. Spun: De ce nu mă săruți? Femeia spune: Dar ți-au scos toți dinții. Femeia are dreptate. Recunosc că amintirea poate să înșele cînd nu mai ai dinți. Acum nici
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
urechi se pare că nu sînt agreați de unele femei. Mai demult ascultam des muzică. Azi nu mai am ocazia. Dar musca a zburat de cîteva ori prin dreptul urechii mele stîngi. în urechea mea asta era muzică. Cînd mă gîndesc în urmă la părul de femeie, mă gîndesc la părul de pe picioare și de sub pîntec. Părul de pe picioare trebuie să fie deschis la culoare, scurt și moale. Mă gîndesc cu plăcere și la părul de la subțiori. Și ăsta trebuie să
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]