1,765 matches
-
Deși toate izoformele produc contracția musculaturii netede vasculare și extravasculare (gastrointestinale, uterine, bronșice, renale etc), intensitatea acțiunii lor diferă. Spre deosebire de ET1 (umană) care exercită efecte maxime constrictoare la nivel arteriolo-capilar inclusiv cardiac și pulmonar, VIC acționează îndeosebi asupra musculaturii netede gastrointestinale (Nayler, 1990). Efectele contractile au la bază activarea fosfolipazei C, creșterea IP3 și mobilizarea calciului intracelular. Prin același mecanism al activării proteinkinazei C, formării de IP3 și creșterii influxului de Ca2+ ca depolarizant membranar, endotelinele produc vasoconstricție arteriolo-capilară generală, pulmonară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simultane sau succesive, reglate pe cale nervoasă și umorală prin mecanisme reflexe de autoreglare și control permanent. În reglarea neuroumorală este interesată atât declanșarea secrețiilor digestive și persistența lor un timp determinat, cât și acțiunea coordonată a acestora cu a musculaturii gastrointestinale, așa încât activitatea fiecărui segment digestiv să declanșeze pe aceea a porțiunii care urmează. Începută în gură unde au loc primele transformări mecanice (voluntare) și fizico-chimice, digestia continuă de-a lungul întregului tub gastrointestinal, sfârșind cu absorbția principiilor alimentare (nutrimente) și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiunea coordonată a acestora cu a musculaturii gastrointestinale, așa încât activitatea fiecărui segment digestiv să declanșeze pe aceea a porțiunii care urmează. Începută în gură unde au loc primele transformări mecanice (voluntare) și fizico-chimice, digestia continuă de-a lungul întregului tub gastrointestinal, sfârșind cu absorbția principiilor alimentare (nutrimente) și eliminarea reziduurilor. Desfășurarea eșalonată a proceselor digestive motorii și secretorii de la nivelul cavității bucale, stomacului, intestinului subțire și colonului necesită o coordonare autoreglată între diferitele etaje. Digestia gastrică continuă fărâmițarea mecanică a alimentelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sigmoid; rectul, ultima porțiune a intestinului gros, se termină cu canalul anal, care se deschide prin anus. Mucoasa intestinului gros nu prezintă vilozități, dar sunt prezente, în schimb, celule care secretă mucus. II.4.1.1. Structura microscopică a tractului gastrointestinal este unitară, reprezentată de următoarele straturi: a) Mucoasa este formată din epiteliu, lamina propria și muscularis mucosae; lamina propria conține fibre de colagen și elastice, diferite tipuri de glande, noduli limfatici și capilare. Muscularis mucosae este reprezentată de fibre musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulare interne și longitudinale externe, are rolul de amestecare și propulsie a chimului intestinal; conține plexurile motorii Auerbach care, împreună cu plexurile Meissner, constituie un sistem nervos intrinsec, bine reprezentat și interconectat, care coordonează autonom activitățile secretorie și motorie ale tractului gastrointestinal. d) Adventicea (tunica externă) este constituită din țesut conjunctiv lax, în jurul faringelui, esofagului și părții inferioare a rectului, și dintr-un țesut conjunctiv dens, acoperit de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv. Controlul nervos al activității structurilor musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un țesut conjunctiv dens, acoperit de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv. Controlul nervos al activității structurilor musculare și glandulare ale tubului digestiv este asigurat de componenta extrinsecă vago-simpatică întregită de cea intrinsecă enterică a sistemului nervos vegetativ gastrointestinal. Componenta extrinsecă este reprezentată atât de fibrele eferente ale vagului și simpaticului toraco-lombar cât și de filetele senzitive aferente ale nervilor rahidieni și cranieni. Neuronii senzitivi având corpul celular în ganglionii enterici și paravertebrali transmit informații mecanoreceptoare (privind întinderea peretelui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau inhibitorii, cu rol integrativ în funcție de neurotransmițătorii eliberați. Reacțiile reflexe se produc în mod predominent pe cale vagală prin intermediul filetelor integrate ale sistemului enteric. II.4.1.2. Sistemul nervos enteric denumit și metasimpatic reprezintă componenta intrinsecă a sistemului nervos vegetativ gastrointestinal extinsă de la esofag până la sfincterul intern anal. Aceasta prezintă un important grad de independență față de componenta extrinsecă vago-simpatică deoarece secționarea vagilor nu suprimă motilitatea tubului digestiv. Rețeaua polineuronală enterică este formată din mici neuroni motori, senzitivi și interneuroni sub formă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membranare de tip depolarizant sau hiperpolarizant. Propagarea activității acestora în lungul tubului digestiv este controlată prin mecanisme sinaptice de poartă care determină direcția, distanța și viteza de transmitere a undelor peristaltice, peristolice sau antiperistaltice. Un rol important de veritabil pacemaker gastrointestinal s-a atribuit în ultimii ani celulelor interstițiale descoperite de Cajal (1898). Acestea formează o rețea intermediară larg distribuită între straturile de celule musculare, mucoase și submucoase glandulare. Rolul de pacemaker al celulelor interstițiale Cajal în controlul motilității spontane integrate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie a peristaltismului esofagian, producător de contracții urmate de relaxare locală prin mecanism nervos intrinsec. Contrar lichidelor, care pătrund imediat în stomac, alimentele semisolide necesită aproximativ 9 secunde. II.4.4. REGLAREA MOTILITĂȚII GASTRICE Atât motricitatea, cât și activitatea secretorie gastrointestinală sunt sub controlul permanent al sistemului nervos vegetativ și hormonilor locali digestivi. Motilitatea stomacului constă în mișcări ritmice de amestecare și evacuare declanșate de prezența alimentelor în stomac. Excitantul fiziologic al acestor contracții este reprezentat de distensia mecanică a pereților
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exercită asupra acestor mișcări o acțiune reglatoare, rolul fundamental revenind sistemului nervos intrinsec (plexurilor Auerbach și Meissner). Faptul că fragmentele de stomac sau de intestin plasate într-un lichid de perfuzie oxigenat continuă să se contracte spontan demonstrează că tractusul gastrointestinal posedă în însăși structura sa elementele necesare activității contractile ritmice. Chiar în repaus și pe nemâncate, stomacul prezintă un tonus și o anumită presiune intragastrică datorită contracției permanente a fibrelor musculare circulare (8-10 cm apă), care sunt mai ridicate la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a iritației filetelor senzitive din faringe, stomac, apendice, colecist, miocard, uter sau labirint, fie prin mecanism direct central, de natură compresivă, psihică sau medicamentoasă (apomorfină, emetină, glucozide etc.) (fig. 110). . II.4.5. REGLAREA SECREȚIEI GASTRICE Fenomenele chimice ale digestiei gastrointestinale continuă și desăvârșesc procesele de degradare mecanică a alimentelor, realizând desfacerea marilor molecule alimentare în molecule simple, ușor absorbabile. Faptul devine posibil datorită intervenției diastazelor hidrolizante, elaborate de glandele digestive. Acestea preiau din mediul intern unele elemente chimice pe care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Experimental, distensia intestinului subțire provoacă hipersecreție la nivelul unei pungi gastrice private de aferentele sale vagale. Factorul eliberat a fost denumit de Grossman (1968) gastrină intestinală. Spectrul de acțiune al gastrinei este foarte larg, deoarece influențează atât secrețiile și motricitatea gastrointestinală, cât și funcția secretorie a pancreasului și ficatului. Cooke (1967) constată că efectul gastrinei exogene este identic cu acela al gastrinei endogene, eliberată sub influența administrării de acetilcolină la câinele purtător de fistulă gastrică. Gastrina stimulează puternic secreția gastrică acidă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul orexinei hipotalamice, fiind dublată de efecte agoniste asupra hormonului de creștere. Spre deosebire de grelină care, împreună cu colecistokinina, participă la reglarea de scurtă durată a ingestiei de alimente, leptina și insulina contribuie la reglarea de lungă durată (fig. 117). Alți hormoni gastrointestinali sunt implicați în reglarea sau modularea ingestiei de alimente, începând cu peptidele anorexigene (peptidul glucagon-like, polipeptidele pacreatice PP și YY și oxyntomodulin) și sfârșind cu cele orexigene de tip grelinic, stimulatoare a orexinei hipotalamice. Contribuind la controlul și autoreglarea apetitului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
modularea ingestiei de alimente, începând cu peptidele anorexigene (peptidul glucagon-like, polipeptidele pacreatice PP și YY și oxyntomodulin) și sfârșind cu cele orexigene de tip grelinic, stimulatoare a orexinei hipotalamice. Contribuind la controlul și autoreglarea apetitului și ingestiei de alimente, hormonii gastrointestinali formează împreună cu complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal un adevărat ax creier-tub digestiv reglator al comportamentului alimentar și metabolismului energetic în general. II.4.10.4. Reglarea ingestiei de lichide Individul normal pierde zilnic 1900-2500 cm3 apă, cantitate care este înlocuită printr-un consum
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de alte reflexe interoceptive (pulmonare, cardiace, gastrointestinale, genitale etc.) pot determina modificări ale funcțiilor renale. Influența scoarței cerebrale prefrontale și a formațiunilor subcorticale implicate în descărcările hormonale hipotalamo-hipofizare și simpatico-adrenergice periferice influențează în mod indirect activitatea homeostazică a rinichilor. Un loc aparte revine reflexelor reno-renale care asigură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oarecare măsură și veriga antidiuretică retrohipofizară, antrenată de hiperosmoza consecutivă reabsorbției excesive de Na+ în prezența aldosteronului. De aici, creșterea volumului sanguin și extracelular, generatoare de hipertensiune și edeme în stările de hiperaldo-steronism primar sau secundar. Secrețiile sudorală, salivară și gastrointestinale sunt inhibate de aldosteron, ca urmare a reținerii sodiului și apei în organism. II.5.9. INERVAȚIA CĂILOR URINARE După ce a parcurs tubii și canalele colectoare, urina trece prin vârful piramidei Malpighi în calicele bazinetului. De aici, prin bazinet și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu structură aminică fac parte histamina, serotonina, dopamina, octopamina și alte monoamine biogene. În cea de a doua categorie au fost incluse toate peptidele biologic active rezultate din metabolismul propriu al proteinelor din diverse țesuturi și organe, începând cu hormonii gastrointestinali, kininele plasmatice, peptidele opioide și sistemul renină-angiotensină și sfârșind cu substanța P, neurotensina, adrenomedulina, endotelina, neurotrofinele, neurokininele și alte peptide bioactive. Cea de a treia categorie de hormoni locali este reprezentată de derivații acizilor grași polinesaturați de tipul prostaglandinelor, prostaciclinelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unii hormoni locali pot îndeplini roluri diferite în funcție de structurile asupra cărora acționează. Peptidele opioide de pildă fac oficiul de neurotransmițători în sistemul nervos cerebro-spinal de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg răspândită în aproape toate țesuturile regnului animal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
II.8.2.2. Endotelinele (ET) reprezintă un grup de polipeptide endoteliale vasoactive (Yanagisawa și colab., 1988), formate din 21 de aminoacizi. Cele patru izoforme ale endotelinei porcine (ET1, ET2, ET3 și VIC) posedă proprietăți vasoconstrictoare, cardiostimulatoare, depolarizante membranare, ulcerogene gastrointestinale, antiagregante și metabolice locale, întregite de acțiuni directe asupra eliberării de noradrenalină, renină, vasopresină, prostaglandine, oxid nitric și factor natriuretic atrial. Proprietățile lor dominante vasoconstrictoare diferă, fiind mai puternice în cazul ET2 și ET1 decât ale ET3 și VIC (constrictor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prostaglandine, oxid nitric și factor natriuretic atrial. Proprietățile lor dominante vasoconstrictoare diferă, fiind mai puternice în cazul ET2 și ET1 decât ale ET3 și VIC (constrictor vasointestinal) (Nayler, 1990). Efectele constrictoare privesc atât musculatura netedă vasculară, cât și pe cea gastrointestinală, cardiacă, pulmonară și uterină, având ca factor comun activarea metabolismului fosfoinozitolului și mobilizarea Ca++ intracelular. Intensitatea efectelor biologice ale endotelinelor depinde de densitatea receptorilor membranari specifici care, fiind de două tipuri, deservesc funcții diferite. Deși nivelul plasmatic al endotelinelor este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorilor de tip B1 dilatația vaselor și contracția musculaturii netede a tubului digestiv prin receptorii B2. La nivel vascular, există o adevărată competiție între sistemul renină-angiotensină și bradikinină, cu rol determinant în autoreglarea tonusului vascular local. II.8.3. Hormonii gastrointestinali În peretele tubului digestiv, începând de la esofag și până la colon, inclusiv în pancreas, au fost identificate până în prezent 35 de peptide cu activitate biologică având rol de hormoni sau candidați de hormoni digestivi, din care amintim: gastrina, colecistokinina, peptidul gastric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea frecvenței micționale, reducerea volumului vezical, diverse tipuri de incontinență. În afecțiunile ce implică leziunile fibrelor vegetative ce inervează vezica (boală de neuron motor inferior) sau denervarea senzorială apar creșterea volumului vezical, creșterea frecvenței micționale și incontinență prin preaplin. Tulburările gastrointestinale sunt caracterizate în mod tipic de constipație, de cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos, caracterizată prin disfuncția autonomă progresivă fără semne de boală neurologică extra-vegetativă, probabil datorată degenerescenței neuronilor vegetativi postganglionari. Descrisă inițial de Bradbury și Eggleston (1925), ca prezentând hipotensiune posturală debilitantă, cu disfuncții pupilomotorii, sudorale, termoreglatorii și semne de disautonomie cardiovasculară, gastrointestinală și urogenitală. A mai fost denumită și insuficiență vegetativă progresivă (Bannister, 1983), sindrom Bradbury-Eggleston (Robertson, 1984) sau la ora actuală, insuficiența vegetativă pură (Bannister, Mathias și Polinsky, 1988). Este o afecțiune foarte rară, iar dificultatea încadrării diagnostice nu a permis
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mielină. Este considerat a fi o afecțiune acută autoimună, cu reacție inflamatorie perineuronală severă, cu edeme ale tecii de mielină și reducerea până la dispariție a conducerii nervoase. Cele mai multe cazuri de LGB sunt determinate de infecții virale ale tractului respirator sau gastrointestinal, infecții cu Chlamydia, CMV, hepatită B, HIV, mononucleoză, micoplasme. Uneori, vaccinări cu virus viu atenuat pot induce episoade de LGB, ca de exemplu vaccinare antigripală sau antirujeolică. Se mai cunoaște și sub o serie de alte denumiri, precum: polineuropatia acută
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
30 minute până la ore, astfel ducând la un status epilepticus vegetativ. Aproximativ două treimi din convulsii apar în timpul somnului nocturn sau de zi. Alte manifestări vegetative pot apărea fie împreună cu vomismentele sau mai târziu și includ midriază, paloare, modificări cardiorespiratorii, gastrointestinale și termoregulatorii, incontinență și hipersalivație. EEG prezintă în general vârfuri multifocale în diverse localizări și cam la o treime din pacienți este normală. Evoluția clinică este benignă, cu remisiune spontană la aproximativ doi ani de la instalare. 33% din acești copii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]