1,633 matches
-
Weir avea o priză din ce în ce mai bună pe armă. Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu, te implor, nu, nu! se lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
da dispoziții paznicilor să îl anunțe pe domnul Kadesky că era căutat încă de când avea să intre. Croindu-și drum spre loja în care avea loc, îi sună pagerul. Se uită repede să vadă cine o căutase și scoase un geamăt profund. Ieși în viteză din cort, îndreptându-se spre o baracă unde mai multe telefoane publice fuseseră amplasate temporar. Cu mâna tremurândă, formă numărul. - Stuyvesant Manor, i se răspunse. - Cu Jaynene Williams, vă rog. O așteptare prelungă. - Alo? - Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
informații, fără noi stimuli. Exact. Pot lesne să îmi închid PC-ul și să îl las în pace pe timpul nopții, așa că trebuie să fac la fel și aici. Îmi place să îmi închid PC-ul: mi se pare foarte liniștitor geamătul pe care îl scot măruntaiele sale liniștindu-se pe timpul nopții. Tot ce am de făcut e să găsesc butonul de „Oprit“ pentru propriul meu computer deosebit de personal, m-am gândit eu- doar că, în loc de asta, apăs mereu pe „Repornire“. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge, iar ochii roșii din cauza plânsului, și eu m-am mișcat către el și-am îngenuncheat alături. Îl simțeam rece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
culcat cu el? — Da. — Emmy, Emmy, Emmy. — N-am putut, ce vrei? Pur și simplu n-am putut! Ne tăvăleam pe nisip făcând ca toți dracii. Săruta atât de bine. Și-a scos cămașa și mamă, Doamne! Emmy scoase un geamăt și închise ochii. — Și? Până aici n-am auzit nimic rău. — Și în clipa când a vrut să-mi descheie blugii, m-am speriat. Nu știu de ce, pur simplu m-am speriat. Mi se părea atât de...de ireal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
când În când bani pentru cinema. În curtea de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură flori albe de corcoduș. Aștepți până ce tanti Angela o să se Întoarcă de la serviciu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bebelușul dormea dus. —Ești OK, Rubes? Nu te Îngijora, și mamei lui Saul i s-a făcut puțin greață În timpul ceremoniei. Nu ești singura. Și-a aplecat capul ca să Îi dea un pupic lui Connor, care a scos un mic geamăt În somn. Sam s-a dus să Îi aducă lui Ruby un pahar cu apă. —Așadar, Rubes, zise Fi, dregându-și vocea Într-un mod ciudat, ăăă, faptul că ai venit la noi și te-ai Întâlnit cu Sam trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
circulația. Mașina rămăsese de-a curmezișul pe șine și tramvaiul nu mai putea trece. Vatmanul a coborât, au coborât mai mulți și s-au îndreptat spre tine. Oameni pe care nu-i văzuseși niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam clar, cum aș fi vrut. — Italia, am șoptit, Italia... Era ca și cum aș fi ascuns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise gemetele. Am înghenuncheat, mi-am frecat pe întuneric fața de locul acela. Italia stătuse așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi dau seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă genunchi. M-am ridicat și, lovind-mă de lucruri, am căutat baia. Am găsit o ușă și un fir electric pe perete, l-am urmat până la întrerupător. M-am surprins în oglinda pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iubesc“, îmi spuse de mai multe ori, în întuneric, mângâindu-mi părul. Poate în zilele dinainte îmi fusese frică, când insistasem să plece din casa de la mare. Frică de noi doi singuri împreună. Am însoțit-o cu tandrețe până la ultimul geamăt, apoi m-am întins alături de ea. Mulțumirea îi turnase în privire un chihlimbar dulce. Întinse brațul fără vlagă spre mine. — Dar tu? I-am luat mâna, am atins cu buzele verghieta. — Eu sunt fericit așa. Membrul îmi era deja foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bun de ceva. Ajută-mă, fetiță curajoasă, și iartă-mă dacă voi lăsa o vânătaie pe pieptul tău. În jur este liniște, ne aflăm într-un acvariu, bâjbâim muți ca niște pești fără branhii. Se aude doar zgomotul loviturilor mele, geamătul speranței mele. Unde ești? Plutești deasupra mea, mă privești de sus, dincolo de grupul de umbre în halate și poate că ți-e milă de mine. Nu, n-am să te las să pleci. Nu spera. Cu fiecare lovitură, te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înainte, iar un firișor de salivă îi curgea din gură pe gât, în partea în care își înclinase capul. Acum îmi dădeam seama că de fiecare dată când dădea aerul afară din plămâni gemea ușor. Am stat să ascult. Încet-încet geamătul s-a rupt, s-a stins. Apoi a revenit violent ca țipătul unei păsări speriate. — Italia..., am scuturat-o. Nu s-a mișcat. — Italia! Era probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele, ca și cum ar fi mestecat în gol, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe pernă, nu mai era vie, dar nu era încă dincolo, suspendată în nelocul care precedă moartea. Chipul i se lărgise, relaxat, privea în sus, acolo unde cineva o aștepta, fără agitație, fără chin. Ultima ei răsuflare a fost un geamăt ușor, de ușurare. Așa a găsit drumul către cer, Angela. Nu te mișca. Mi-am văzut saliva picurând peste ea, îmi era plină gura. N-am abandonat-o nici cu privirile, nici cu răsuflarea. Am rămas să respir peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în sus. Un fel de întunecime începea să apară pe chipul ei, ca și cum noaptea ar fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mama, ar găsi o soluție în situația asta - își spuse Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în drum spre ușă. — Ca să găsesc întrerupătoarele în clădire, i-am spus înainte să mă întrebe ea. De data asta, parcarea era complet goală. Am parcat iar lângă peron. Sunetul făcut de ușile închise și deschise în întuneric părea un geamăt. Dintr-un salt am fost în capul scărilor. Nu aveam timp de pierdut. Am aprins lanterna și am plimbat lumina de-a lungul șinelor. Mi-a luat ceva timp să o găsesc, deși zăcea acolo unde aterizase, între șine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care poate că nu îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și Bergen-Belsen. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noastre - diferența de vârstă dintre mine și Charlotte Pfeffer dispărea. În timp ce stăteam într-o sală de judecată a statului New York, sub privirea severă a lui Alexander Hamilton, a lui Dwight D. Eisenhower și a lui Averell Herriman, puteam auzi ecoul gemetelor mele înfundate în timp ce stăteam întins în pătucul de sub scări și mă împreunam cu amintirea lui Charlotte pe care o luasem în ascunzătoare cu mine. Dar apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
afla acolo din greșeală și că ar fi trebuit să fie cu totul altundeva. Dar care era greșeala și unde se găsea locul În care ar fi trebuit să fie nu știa În dimineața asta. De fapt, nu știuse niciodată. Gemetele mașinii Îi stârniră tusea de dimineață și se Îndepărtă de geam, fiindcă nu voia să Înceapă ziua Într-un fel atât de patetic și de absurd. Leneșule! se certă singur și se apucă să facă exerciții simple, extensii și aplecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să răsfoiască reviste, caz În care Fima Își Îngropa capul În hârtiile sale și Încerca să-și facă prezența cât mai puțin simțită, pentru a nu crea stânjeneală. Ce se petrecea În spatele ușilor Închise ale sălii de tratamente? Ce provoca gemetele pe care Fima le auzea uneori sau pe care i se părea că le aude ? Ce exprimau chipurile femeilor când veneau la clinică și când plecau? Ce poveste se sfârșea aici? Și ce poveste Începea? Cine era umbra bărbatului din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]