14,807 matches
-
îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un cărăbuș de mai, care se naște, trăiește, crește, procreează și sfârșește după prima aversă de primăvară - sau, în cazul lui Dan, după prima aversă de Lamot. Dan era genul care-și bea mințile, un bețiv care se trântește în genunchi pe mese și care se apleacă de mijloc, scuipând porcării despre o fată din Leighton Buzzard pe care o iubise cândva. Genul de bețiv care vomită copios la mijlocul perorației. Și - atenție - genul de bețiv care nu-și amintește niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care o capătă vrând-nevrând englezoaicele dintr-o anumită clasă și cu o anumită dispoziție. Picioarele, niște tuburi uluitoare, erau îmbrăcate în ciorapi de nailon într-o nuanță caramel specifică. Drept urmare, impresia pe care o lăsau aceste picioare lipsite de genunchi sau tendoane era că nu aveau cum să sângereze în cazul în care i-ar fi trecut cuiva prin cap să le secționeze. Păreau sintetice, plastifiate. Rămăsese la ei timp de patru nopți. Prima Seară: Carol gătise chilli con carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data dintr-o epocă trecută. O epocă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se datora dorinței lui de ajunge la locul unde creștea chestia. Geena și Carol discutaseră despre șofat tot drumul spre Harrow Road. Odată ajunse, vorbiseră puțin despre Carol, apoi despre Geena. Aceasta se aplecă ușor înainte, sprijinindu-și palmele pe genunchii osoși, a căror formă se desena prin pantaloni. De o parte și de alta a scaunului ei erau niște măsuțe joase, acoperite de bibelouri prăfuite. Într-un colț fumegau bețișoare parfumate. Geena se transformase într-o ureche ascultătoare, iar Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Poate că avea alura unui bărbat, dar îi simțeai trupul ca unul de femeie. Spatele îi era delicat și lipsit de rigiditatea specifică musculaturii masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită de tendoane, din spatele genunchiului său stâng. E lesne de crezut că Bull nici nu l-ar fi observat pentru o vreme, dacă nu ar fi avut obiceiul ca, înainte să se scoale din pat dimineața, să exploreze măcar superficial fiecare adâncitură și scobitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de tencuială și de mortar desprinse de pe porțiunea umedă de dedesubtul ferestrei, în timp ce el, el, el... descoperise chestia aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
edict din Brobdingnag. Bull o atinse din nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-e rău“, își spuse Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine să merg la un doctor. Dacă vomit, asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se insinueze în viața lui și să devină ceva mai familiar, mai acceptabil, atunci când era pipăit pe sub haine. Numai că această „familiaritate“ era, desigur, total inacceptabilă pentru mintea lui Bull. A recunoaște că ți-a crescut o fofoloancă în dosul genunchiului, la ora 9:10 dimineața, în timp ce stai lângă unul dintre cele mai căutate adăposturi pentru animale de companie din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu se întoarcă. — Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
soi de magician obscen, nu-l căpătuise cumva pe Bull cu vaginul. Poate era vreun blestem care să sugereze redundanța sexualității lor comune. Cine poate spune? Pare destul de plauzibil. N-ar avea nici un haz să plantezi un vagin în dosul genunchiului unui bărbat oarecare. Te-ai fi putut alege cu un militant pentru drepturile minorităților sexuale, cu vreun John cel de Fier sau cu un amic al lui Dorothy. Nu. E mult mai bine să avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să găsească o explicație logică pentru ceea ce se întâmplase cu piciorul lui. În momentul în care apăsase ambreiajul, simțise că epicentrul leziunii e undeva în interiorul piciorului. Punctul acela ciudat se afla cam cu opt inchi mai sus de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când descoperise vaginul. Dumnezeule, își spuse el, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră pe Margoulies în momentul în care dăduse cu ochii de vaginul lui Bull: în primul rând, părul pubian lipsea cu desăvârșire, cu excepția părului de pe picioarele lui Bull, care acoperea într-o oarecare măsură mons veneris, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care dăduse cu ochii de vaginul lui Bull: în primul rând, părul pubian lipsea cu desăvârșire, cu excepția părului de pe picioarele lui Bull, care acoperea într-o oarecare măsură mons veneris, iar în al doilea rând, vaginul nu apăruse în scobitura genunchiului ca un obiect străin, ci părea că însuși fizicul lui Bull fusese adaptat, la nivel local, pentru a permite dezvoltarea noului orificiu. Cele două tendoane groase aflate de o parte și de alta a scobiturii fuseseră împinse în afară de ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată dincolo de domul acoperit de păr al genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce face. Voia să acopere vaginul, astfel încât Bull să nu-și dea seama ce era. Îl stropise cu apă distilată, astfel ca Bull să aibă impresia că dezinfectează rana. Apoi aplicase un strat transparent de vaselină pe toată zona din spatele genunchiului. În continuare, se folosise de benzile de leucoplast ca să împreuneze buzele vaginului. În final, acoperise totul cu un bandaj trainic, dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]