2,818 matches
-
triburi foloseau dialecte distincte, care nu aveau modelul unei limbi de cultură unice și din care, prin adîncirea diferențelor, au luat naștere limbi deosebite. Substratul a avut și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează în primul rînd diferențierilor inițiale (a existat, de exemplu o germanică nordică), amestecului de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și din care, prin adîncirea diferențelor, au luat naștere limbi deosebite. Substratul a avut și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează în primul rînd diferențierilor inițiale (a existat, de exemplu o germanică nordică), amestecului de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale. Din punctul de vedere al reflecției asupra limbii, se poate constata că, atîta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferențelor, au luat naștere limbi deosebite. Substratul a avut și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează în primul rînd diferențierilor inițiale (a existat, de exemplu o germanică nordică), amestecului de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale. Din punctul de vedere al reflecției asupra limbii, se poate constata că, atîta timp cît latina era limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează în primul rînd diferențierilor inițiale (a existat, de exemplu o germanică nordică), amestecului de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale. Din punctul de vedere al reflecției asupra limbii, se poate constata că, atîta timp cît latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea era obiectul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astfel încît, pînă în secolul al XII-lea, cercetările asupra limbilor au fost predominant empirice și aplicative și, de aceea, nu au produs schimbări de mentalitate în ceea ce privește dreptul limbilor sau statutul lor. În spațiul european, îndeosebi în zonele romanice și germanice, au apărut în epoca medievală (între secolele al VI-lea și al XV-lea) numeroase scrieri în limbile locale, dar de altă natură decît cele religioase (care erau scrise numai în latină), precum documente și contracte de diferite tipuri, iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-au format o limbă literară proprie, fiindcă s-au constituit într-o națiune distinctă și au alcătuit o altă entitate statală. În mod similar, popoarele germanice nordice au fiecare limbi literare distincte, deși limbile populare sînt reciproc inteligibile. Renașterea (și Reforma care i-a urmat imediat) nu a fost caracteristică întregului spațiu european, lumea ortodoxă neluînd parte în mod efectiv la această mișcare. Ca atare, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deși tradiția veche greacă și unele dintre realizările proprii i-ar fi putut asigura o evoluție spre modernitate în sensul specializărilor și al manifestărilor distincte a ramurilor culturii, așa cum s-a produs în Vestul european, îndeosebi prin contribuția intelectuală a germanicilor. Sincretismul, adică dezvoltarea și manifestarea împreună a ramurilor culturii, a rămas caracteristic slavismului ortodox, care s-a deosebit astfel de modelul vestic. O altă trăsătură a tipului occidental congruentă aceleia reprezentate de tipul vechi grecesc este primatul raționalității și al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și biserica ortodoxă, apropriindu-și dreptul de a se amesteca în problemele de cultură și de limbă. Epoca modernă a însemnat o afirmare rapidă, din toate punctele de vedere, a Occidentului Europei, care cuprinde în principiu popoarele romanice vestice și popoarele germanice, dar la care s-au raliat și slavii catolici, popoarele baltice catolice, precum și popoarele fino-ugrice care s-au stabilit în spațiul european. Din acest motiv, în ultimele trei secole, tipul cultural vest-european a început a fi considerat ca fiind tipul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sociale și culturale a continentului, iar nu al istoriei proprii fiecăreia dintre ele. Unele dintre aceste limbi, precum neogreaca, au continuitate cu lumea antică europeană în sensul că sînt continuatoare unice ale unor limbi de atunci. Altele, precum limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit, există limbi cu răspîndire redusă, precum basca, ce reprezintă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Prin limbi indo-europene se înțelege un număr de limbi vorbite în Europa și în Asia, de unde au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice (lituaniana și letona). La acesta se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un număr de limbi vorbite în Europa și în Asia, de unde au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice (lituaniana și letona). La acesta se adaugă neogreaca, albaneza (care se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aflate în situația de a le influența pe altele și de a crea conștiința unei Europe cu un procent ridicat de elemente unificatoare. În epoca modernă, în această situație, se află două grupuri de limbi: limbile romanice occidentale și limbile germanice, în cadrul cărora însă numai unele se remarcă în mod deosebit prin acest rol. Familiile de limbi Limba este un fenomen istoric, o realitate cu început și sfîrșit, deși nu pentru orice limbă aceste repere, începutul și sfîrșitul, sînt cognoscibile. Despre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de înrudirea lor, de faptul că au rezultat din fragmentarea aceleiași limbi care este pentru ele limbă-bază. O limbă-bază poate fi cunoscută, așa cum este cazul latinei -limba-bază pentru limbile romanice-, sau poate fi necunoscută (neatestată în scris), cum este cazul germanicii comune -limba-bază pentru limbile germanice. Cînd limba-bază nu este cunoscută, ea se poate reconstitui în elementele ei principale, de către specialiști, prin compararea limbilor înrudite cu ea și, îndeosebi, prin situațiile din limbile care pornesc de la ea. Pentru o astfel de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că au rezultat din fragmentarea aceleiași limbi care este pentru ele limbă-bază. O limbă-bază poate fi cunoscută, așa cum este cazul latinei -limba-bază pentru limbile romanice-, sau poate fi necunoscută (neatestată în scris), cum este cazul germanicii comune -limba-bază pentru limbile germanice. Cînd limba-bază nu este cunoscută, ea se poate reconstitui în elementele ei principale, de către specialiști, prin compararea limbilor înrudite cu ea și, îndeosebi, prin situațiile din limbile care pornesc de la ea. Pentru o astfel de reconstituire se folosește metoda comparativ-istorică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin situațiile din limbile care pornesc de la ea. Pentru o astfel de reconstituire se folosește metoda comparativ-istorică, care a fost înteme-iată la începutul secolului al XIX-lea pe terenul lingvisticii limbii indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care au ca obiect limbile care pornesc de la ea sau aspecte ale acestor limbi, ori de cîte ori este nevoie de explicarea pe baze istorice și comparative a faptelor și a fenomenelor lingvistice. În mod similar s-a reconstituit limba germanică comună pe baza elementelor de corespondență dintre limbile germanice vechi și moderne, astfel încît, acum, această limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau aspecte ale acestor limbi, ori de cîte ori este nevoie de explicarea pe baze istorice și comparative a faptelor și a fenomenelor lingvistice. În mod similar s-a reconstituit limba germanică comună pe baza elementelor de corespondență dintre limbile germanice vechi și moderne, astfel încît, acum, această limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se accentuează, dialectele aceleiași limbi se transformă în limbi deosebite, deși ele continuă să fie înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ele continuă să fie înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică, dar între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică, dar între ele există și numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică, dar între ele există și numeroase deosebiri, particularități proprii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică, dar între ele există și numeroase deosebiri, particularități proprii fiecăreia pe care cealaltă nu le are. Asemenea deosebiri au devenit și mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bază și tipul de structură morfologică, dar între ele există și numeroase deosebiri, particularități proprii fiecăreia pe care cealaltă nu le are. Asemenea deosebiri au devenit și mai nume-roase între grupul limbilor romanice, pe de o parte, și grupul limbilor germanice, pe de altă parte, deoarece fiecare dintre aceste grupuri de limbi au luat naștere, cele mai multe la începutul orînduirii feudale, prin diferențieri față de limbile-bază și prin diferențieri între limbile fiecărui grup. Ca atare, asemănările pe care le dau limbilor înrudirea nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]