2,181 matches
-
mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă frumoasă? Că mezelarul era un învingător, iar Artimon - cinstit ca o lacrimă? Omar era oarba zi de duminică, despre care nu se vorbea, fiindcă norocul și ghinionul în a șaptea zi se opreau și zeii se odihniseră. Shahla își dorise de mică să fie doctoriță, dar era născută în Teheranul de sud, într-o casă fără covoare sau dușumele. Deși acum cartierul Abdel Azim era plin de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un timp fiull se sui în spinarea calului cu gând să-l îmblânzească dar acesta dintr-o mișcare îl zvârli jos și fiul îți rupse un picior. Acum tot satul îl compătimea zicând: - Ai avut dreptate, calul ți-a adus ghinion! Dar bătrânul le răspundea iar: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. A doua zi se anunță că în țară a îzbucnit un război și toți tinerii erau chemați la oaste. Acum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
aceea, Mioara, l-a iubit fără îndoială, dar iată că nu și-a putut ține gura. Cine și-ar fi imaginat acum cinci ani la Vatra Dornei, că poveștile ei din parc îți vor servi vreodată? Din păcate, a avut ghinion. Moașa nu-și cunoștea meseria... Scarlat i se destăinuise ca să o impresioneze. Și a izbutit. Când vorbea despre el îi străluceau ochii de mândrie. Ar fi luat-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie ofensată. ― Uite, la asta nu mă așteptam din partea ta. Și încă într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lumină... Întrebați-l ce vrea, dar nu-l lăsați să intre. Își luă arma și se ascunse în nișa ferestrei. Ionescu trecu de partea cealaltă a ușii. Se lipi de un bufet înalt. Melania Lupu ținea pleoapele coborâte. " Un mic ghinion, draga mea. De când o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul gurii și suspină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura posomorâtă, colțul buzelor îi zvâcnea. Ai văzut drăcia asta de pe masă și nu mai putem să-ți dăm drumul. Ghinionul dumitale și al nostru. Probabil ești gata să-mi dai cuvântul de onoare că o să uiți toată povestea, dar eu sânt unul din capsomanii ăia care rumegă cinci zile o idee fixă. Și ideea mea fixă de acum e că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un trenci din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți toate puterile și gîndește-te! Chibzuiește bine, ai nevoie de o soluție, înainte de a se întoarce băiatul. Sânt convinsă că dacă tu ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pac! făcu Dascălu tăvălindu-se de râs. ― Țin să vă avertizez că nu glumesc. Deschise ușa dormitorului, arătîndu-i cadavrul șoferului: Individul a încercat să ne tragă în piept... Doamna Miga izbucni în plâns. Scarlat îl privea printre gene: "Nefericitul are ghinion. Dormea liniștit în patul lui și dintr-o dată... Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul sări din carlingă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un alt moment. Dar femeia nu-l mai asculta. Gândul doamnei Miga alunecă din nou. Își plimba privirea peste obiectele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se simte foarte sigur de el de vreme ce abordează problema direct." ― Sânt uluită, domnule maior! Ce legătură am eu cu tabloul acela în afară de faptul că vi l-am predat anul trecut? Cu ce m-am făcut vinovată? ― Aveți idei! Ăsta-i ghinionul dumneavoastră! Adăugă rîzînd: Și al meu. De astă dată ideea v-a fost sugerată de o coincidență. Expunerea tabloului lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-a lui Mirciulică, de la etajul doi. Imediat vă servesc, dragii mei. " Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt decât baloane de săpun. Le poți spulbera cu o singură suflare. De data asta ai avut ghinion, dar de greșit, nici pomeneală! Să-ți arate cea mai mică gafă!" ― Acestea sânt desigur, momentele esențiale, preciză maiorul râzând. Momentele față de care dumneavoastră presupuneți că sînteți invulnerabilă. ― În sfârșit, domnule maior, îmi dau seama cât v-ați străduit ca să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. li vorbea despre mine, implorîndu-l să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pian, și-a folosit degetele ca să mângâie femeile. Era mai plăcut și mai simplu decât la pian. Când și-a dat seama cât timp a pierdut astfel, era prea târziu. Avea douăzeci și opt de ani și chiar în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ducă el, dar portarul s-a încăpățînat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. "Eu am prins-o, eu o duc". Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeu] lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întîmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara, domnule scluptor". Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormăi un "O să văd eu" și am plecat să iau puțin aer, să mă liniștesc. Când am ajuns la ghereta portarului m-am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
furcă, dar să-și vadă băiatul popă. Sfântă și binecuvântată să-i fie memoria! Orice aș spune, nu sunt în stare să-i mulțumesc!! înainte de a părăsi Bârladul, Mariana dorește o întâlnire cu grupul de prieteni, dar în ziua respectivă - ghinion - încă de dimineață a venit o ploaie liniștită și abundentă care a săturat de apă pământul pârjolit de canicula din ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de admitere, plus o gazdă pe cinste, care-i asigura aproape același confort ca cel oferit de părinți. Trece perioada de concurs, revine acasă spunând: „Măi tată, am făcut niște lucrări... că nu se poate să nu reușesc, doar cine știe ce ghinion să am ca să nu fiu admis”. Așteptare nerăbdătoare, neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]