1,798 matches
-
pentru că simțea nevoia exprimării unei sensibilități delicate... N‐am la îndemână caietul cu poezii al lui Călin, dar pot remarca unele versuri. Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire pentru ființa lor gingașă, biciuită de ploaie și vânt și, lucru însemnat, reușește să ne transmită și nouă simțirea lui înfiorată: Crizanteme, crizanteme, flori târzii, Biciuite de vânt aspru și de ploi, Cu noian de frunze moarte, ruginii, Cade bruma argintie peste voi! 363
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Oprișan scrie un elogios articol despre poetul, D. Nanu, fost acum 20 de ani profesor la Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în haina clasică a unui vers clar, cu nota sa distinct originală, sinceritatea simțirii îi îngăduie eleganța și vioiciunea graiului.” Și despre Cugetul Românesc, numărul de pe luna decembrie a celui de al doilea an încheiat al a pariției
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
jurnaliștii și publiciștii de până la al II-lea Război: Al. Dobrescu (n. Vaslui 1890, profesor L.M.K., cercetător, publicist, m. 1967), Gheorghe Talaz (pseudonimul lui Gheorghe Antonescu, n. la Pungești, 15 oct. 1898) colaborator la numeroase publicații și autorul unor poezii gingașe și diafane, Alexandru Mănciulescu (n. 1898 m. 1979) fost director al L.M.K., fondator și director de reviste și ziare, a publicat două volume de nuvele și schițe, Octavian Mărculescu (19031981), doctor în științe istorice și litere, scriitor, redactează Anuarul L.M.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
spre altă clădire să ia telefonul. Uită portița deschisă ... doar câteva zeci bune de secunde. Tabloul de întoarcere îl înfioară: un câine mare, negru, lățos și răpănos se tăvălea într-o adevărată frenezie pe tot ce era mai frumos și gingaș. Dar , mai ales calcă peste lăstarul de viță aleasă, crescut cu atâta dragoste, și-l rupe. Distruge la ce ținea mai mult din această grădină a sufletului. Rupe zdravăn și din sufletul său ... "Sufletul meu drag, nu numai iubita mea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea finală a unui proces pe care nici nu l-a declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
puțin celebrul roman istoric al lui Walter Scott? Thackeray era îndeosebi nemulțumit de convenționalitatea personajelor lui Walter Scott și de finalul care nu mai produce nici o surpriză. Care, plauzibil și fad, o condamnă pe Rebecca, "o femeie atât de admirabilă, gingașă, eroică, atât de frumoasă" să "dispară cu totul în fața uneia ca Rowena, acea insipidă creatură blondă care, după umila mea părere, este nedemnă de Ivanhoe și nevrednică de locul ei ca eroină". Și autorul se întreabă, mimând firescul unei conversații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rășină chihlimbarie a cărei puternică mireasmă cuprindea toate diminețile de luni ale copilăriei mele"359. Tabloul are în mare aceleași coordonate ca și celebra secvență a madelenei din À la recherche du temps perdu: figura în același timp protectoare și gingașă a mamei, invocată pentru că îi asigură eroului securitatea chiar și la maturitate, stimularea simțului olfactiv care declanșează amintiri ascunse etc. Citim, în continuare, în log-book-ul unui personaj din secolul al XVIII-lea gânduri scrise în cel mai pur limbaj al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grim, Hound or spaniel, brach or lym, Or bobtail tike, or trundle-tail Tom will make hîm weep and wail; EDGAR: Să judecăm cu drept. Dormi sau veghezi, vesel cioban? Oile tale-s în grîu. Un suflu numai din gura-ți gingașa, Si oile nu ți le-atinge vreun rău. Purr! mită e neagră. LEAR: Pe ea citați-o-ntîi, e Goneril. Jur aici, în fața acestei onorabile adunări, că l-a dat afară cu piciorul pe bietul rege, tatăl ei. BUFONUL: Apropie-te, jupîneasa
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
îndreptăm și noi gândurile spre tine. În cinstea ta copacii își pregătesc coroana de sărbătoare, îmbrăcând haina verde asortată cu flori proaspete și înmiresmate. Tot in cinstea ta soarele crud își trimite prima rază a acestei primăveri pentru a mângâia gingașii clopoței vestitori ai acestui anotimp, apoi își revarsă pe pământ potopul de raze aurii. Boarea caldă a primăverii, cu miros de pământ umed, plutește peste tot în jurul nostru. Sosesc și păsările călătoare, cele care pot povesti despre neamuri nenumărate, din
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
relele lui. Nu este vorba de un "denunț" al insuficiențelor vechilor critici, în vederea înlocuirii frauduloase a limbajului lor vechi cu cele mai noi și mai zornăitoare elemente de jargon. Operația întreprinsă în cele trei volume de până acum este una gingașă și ea cere, pe lângă cunoștințe de teorie și de estetică istorică, competențe în filosofie, psihologie, sociologie, ca și finețe în exercițiul interpretării ficțiunii. Și asta pentru că, în cultura română, doctrinele literare, în formele lor cele mai impresionante, nu au apărut
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ea, mai mult un reflex psihologic decât semnul unei deschideri spirituale veritabile și mai mult semn de prezumțiozitate decât de intelectualitate paralizantă. De o atenție specială se bucură "metafizica sexelor": asemenea tuturor intelectualilor epocii, și Lovinescu dorește să descifreze misterul gingașelor raporturi dintre bărbat și femeie, nu numai pentru a confirma cele câteva banale prejudecăți ale epocii sale "patriarhale" (de genul: intelect versus natură), ci ca parte a unui efort constant, al său și al personajelor sale, de a rezuma cadrele
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
capitală, deși într-acolo plecase împreună cu fiica lui. O toropeală plăcută a pus stăpânire pe întregul său organism. Odihnit și fără greutate, suspendat în timp și spațiu, se simțea legănat, ca un fulg în balansoar, de o regină a orhideelor, gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad întruna roiuri de fulgi din ce în ce mai mari, cu scopul fățiș de a ne pregăti pentru iernat, acoperind orizontul cu o plapumă imaculată, gingașă și firavă ca o rochiță de mireasă? In noaptea aceasta se spune că va sosi, încărcat cu daruri, Moș Neculai, îmbrăcat într-o mantie strălucitoare, pe un cal alb ca spuma mării, gonit din urmă de Moș Crăciun. În zori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până dincolo de genunchi ce camufla perfect conturul părților intime ale corpului și niște sandale negre, aproape bărbătești. Cu toată certitudinea caracteristică unui bărbat bine educat, cu soția în același timp, făcu doi pași și se pregăti să sărute mânuța acelei gingașe persoane, ce apăruse de după nenumărații franjuri, când simți că și mama lui Mișu intrase prin ușa din spatele său și se îndrepta în aceeași direcție. Ca lovit de trăsnet s-a oprit brusc. În timp ce, față în față, se studiau reciproc apa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pășea cu mare atenție. În timpul unei asemenea plimbări, discutând cu soția câte în lună și în stele, băgă de seamă la un moment dat un fenomen care i se păru cu totul anormal. Lipseau melcii. Curios! Acele mici ființe gingașe și fragile, care după orice ploaie cu căsuța în spinare ieșeau la promenadă pe sub picioarele trecătorilor, nu se mai arătau deloc. Observi ceva deosebit? Nu am mai întâlnit melci, nici măcar unul ca din întâmplare! Nu știu despre ce vorbești, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
soare și lumnă numai tu primăvară, mîndră împărăteasă, tânără mireasă, cu puterile-ți Dumnezeiești, pe pământ tu faci miracole. Cu ale tale dulci miresme, trezești la viață mugurii pe ramuri, iarba pe câmpii și pe dealuri, toate florile începând cu gingașii ghiocei, apoi viorele, brebenei, toporași și câte și mai câte minunate flori pe care le așterni ca pe un covor multicolor ce îmbie harnicele albine în fermecătorul lor zumzet să zboare și să culeagă nectar și polen pe care apoi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii."102 În virtutea acestor ecuații ontologice, cuvântul grăiește adevărul chiar și atunci când vrea să-l ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
arcul lucidității în alertă. Pe scurt, contemplatorul de la Baaad, nereținut, încorporează ipostaze ale iubirii din toate timpurile și din toate spațiile, punând în pagină, în spiritul lui Denis de Rougemont (din Les Mythes de l'amour), afecțiune dezinteresată (agapé), iubire gingașă (storge), dar și dorință intensă (pathos). Psihanalizabil, erosul acesta agitat, motiv de confesiune zigzagată, sfârșește într-un miraj romantic plurificțional, miraj rezumabil în ideea de demonie carnal-spirituală. Eminesciana iubită "fără corp" e, în Jeu d'amour, ființă fără nume, Nenumita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se stângă / nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză spiritul intens posesiv, exclusivist, acaparant. Un poem antologic, Flanela, centrat pe exhibarea derizoriului, se adresează unei prietene invizibile prilej de imputări gingașe: Îți amintești desigur flanela violetă, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care îmi spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Labiș e un principiu activ, necanonic, un potențial stimulator cu urmări notabile orientând spre arhei și istorie, favorizând o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea căprioarei devine motiv de meditație cu suport patetic: "Seceta a ucis orice boare de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă la "vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din dragoste și să se vadă!" Îndoială și iluzie întrețin un necontenit balans: "M-aș rupe, nu m-aș rupe-acum de tine. / E încă vară și aproape toamnă..." Se vede, din trimiteri ca acestea, că profilul Carolinei Ilinca e un gingaș aliaj de percepții fine, de freamăt și adeziune la miracolele naturii, de reflexivitate subtilă, tonică, la nivelul unei feminități conștiente de sine. Sute de voci ale altor poeți se constituie, cu timpul, într-un fundal coral. Autoarea Sonetelor imperfecte e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va fi pentru că a mai fost. Ceea ce cred că trebuie luat de la el este ideea de fluiditate a vieții, preluată de la greci ("Totul curge"), iar de aceștia de la hinduși, care, în general, au oferit lumii cam totul. Deși fluidă și gingașă, viața are o forță fantastică și o bucurie în sine, autentică. Uitînd să o trăiască, filosofii construiesc sisteme acolo unde nimic nu este sistemic. Arhitectura realității, în intimitatea și diversitatea ei, nu a putut fi unificată, de altfel, nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să ne salvăm. Ne răsfirăm mâinile pe pereții muntelui de care căutăm să ne agățăm cu palmele. Cu degetele, înșfăcăm niște colțuri tăioase pe care le strângem cu putere. Într-unul dintre pumnii însângerați, găsim strivită o floare măruntă și gingașă. Suntem speriați și întristați, dar nu putem rezista chemării destinului. Ne continuăm suișul, întorcându-ne cu fața la stânci. Cu picioarele umblăm, printre bolovani, după locuri în care să ne înfigem călcâiele pentru a păși în siguranță. Ne facem singuri curaj, spunându
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]